Gânditorul măiastru al sculpturii mondiale, Constantin Brâncuşi – I

Moto:

“Creează ca Dumnezeu, comandă ca un rege, munceşte ca un sclav.”

(19 februarie 1876-Hobita, Oltenia-16 martie 1957,Paris)

Poarta sarutului

Construită din travertin, este poarta prin care se face trecerea spre o altă viaţă. Motivul sărutului, prezent pe stâlpii porţii, ar putea fi interpretat şi ca ochii care privesc spre interior.

Coloana Infinitului

Coloana fără sfârşit, sau a recunoştinţei fără sfârşit, considerată de către Sydnei Geist punctul de vârf al artei moderne, reprezintă un adevărat “testament spiritual” al artistului, un adevărat axis mundi, menit parcă să sprijine în veşnicie bolta cerului. Înaltă de 29,33 m, este constituită din 17 module romboidale din fontă.Ansamblul a fost inaugurat la data de 27 octombrie 1938. În epoca zisă a realismului socialist, Brâncuşi a fost contestat ca unul din reprezentanţii formalismului burghez cosmopolit. Abia în 1964 a fost redescoperit în România ca un geniu naţional şi, în consecinţă, ansamblul de la Târgu-Jiu a putut fi amenajat şi îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac.

Masa Tacerii

Lucrată în calcar, reprezintă masa dinaintea confruntării cu bătălia la care urmează să participe combatanţii. Timpul este dispus în clepsidrele-scaune care-l măsoară. Totul decurge în tăcere.

SARUT- 1907

Este lucrarea prin care Brancusi isi afirma autonomia artistica. Ideea principala din Sarut este simpla: iubirea ca fuziune intre doua entitati separate reface unitatea originala a vietii.
Sarutul lui Brancusi poate fi considerat o replica la Sarutul lui Rodin. Opera aduce o noua dimensiune conceptului de sculptura. Aceasta opera sculptata intr-o maniera aparent primitiva, este a doua lucrare la care Brancusi foloseste tehnica taierii directe.

Cumintenia pamantului-1907

Sculptura reprezinta o femeie foarte concentrata asupra ei insasi, figura ei degajand un mister care o transforma intr-un portret universal. Din atitudinea statuii se degaja un sentiment de atasament fata de pamantul mama.

Somnul-1 908

Reprezinta capul unei femei dormind. in blocul de marmura trasaturile delicate sunt abia perceptibile emanand o mare sensibilitate.

Fragment de tors- 1909

Cu aceasta lucrare, Brancusi a obtinut in 1912 marele premiu de 2000 lei la Salonul Oficial de la Bucuresti.
Forma alungita a micului fragment de tors, reprezinta miraculoasa fuziune dintre senzualitate si puritate. Suprafata neteda a sculpturii, privita din partea stanga, este intruparea perfectiunii figurii umane. Privit din partea dreapta, Torsul, apare ca o bucata de piatra denivelata, unde trasaturile umane nu sunt inca bine definite .

Pasarea maiastră-1910

Sculptata in 1910 Maiastra releva aspiratia lui Brancusi catre perfectiune.
Forma pe care artistul o da pasarii Maiastre ne trimite cu gandul la divinitatile pagane, la reprezentarile animalelor zeificate. Maiastra, nu este o pasare obisnuita ci una speciala, inzestrata in legendele populare romanesti cu puteri magice, fiind aceea care il ajuta pe Fat Frumos sa isi intalneasca marea dragoste. Initial Brancusi alege un soclu format dintr-un grup de personaje primitive care isi sustin capetele cu mainile, dar in variantele ulterioare il va inlocui cu fragmente din Coloana Infinitului.
Intre 1910 si 1944, Brancusi a creat 29 de pasari, cautatand sa exprime esenta zborului, care pentru el simbolieaza ascensiunea catre spiritualitate si transcendenta.
Pentru Brancusi zborul este „cel mai minunat lucru din natura”.

Nikos Kazantsakis (18.02.1883-26.10.1957)

Nikos Kazantzakis(18 februarie 1883-26 octombrie 1957)

Alexis Zorbas-1964-  un film inspirat din romanul lui Nikos Kazantsakis, cu Anthony Quinn, Alan Bates, regie Michael Cacoyannis premiat cu 3 premii Oscar, nominalizat la 5 premii Golden Globes.

“Zorba grecul este un film despre oameni cu sange fierbinte si oase solide, despre salbaticiune si inadaptare umana, despre semnificatiile vietii. Totul in acest film, inclusiv muzica lui nostalgica si incredibil de frumoasa, se prezinta la scara mare. Singurul lucru care ii lipseste este culoarea.” – George Angeli – 1965

De ce nu mai am timp sa merg la spectacole

Uitasem de mult cum e gustul unui spectacol, muzica, teatru, etc. Si uite ca in interval de o saptamana am fost la doua asemenea evenimente: sambata 16 februarie am fost la concertul Chris Rea si miercuri, 20 am fost la Teatrul Foarte Mic la spectacolul in premiera “Daca n-ai mai fi” de Florian Zeller, traducere de Carmen Vestemeanu si unde am fost invitate eu si fiica mea de insasi traducatoarea textului.Este o piesa care vorbeste despre criza cuplului dupa 20 de ani de casnicie. O femeie incearca sa inteleaga cine este El cu adevarat. Dupa moartea sotului ea se avanta intr-un labirint periculos, ii chestioneaza anturajul si trecutul. Un gest riscant si plin de surpize neplacute.Cautarea scoate la iveala indoieli, temeri, fantasme dar si situatii tragi-comice. Cu o distributie foarte buna, Liliana Pana, Mihai Dinvale, Adrian Titieni si Laura Dame sub bagheta regizorala a traducatoarei Carme Vestemeneanu, piesa se va bucura sigur de succes in continuare.

Erau perioade in care mergeam mult mai des, ori in activitatile de la scoala cu grupele de elevi, ori pur si simplu cu familia ori prietenii.In ultimul timp insa desi dorinta de a vedea spectacole, mai ales de teatru, nu mi-a disparut, merg mult mai rar.De vina e programul meu foarte incarcat, tentatia televizorului, a internetului, da, mai ales tentatia de a mai scrie ceva pe blog sau de a-mi vizita prietenii de la blogroll.Si uite-asa se duce pe apa sambetei elanul artistic si trec spectacole minunate pe care nu le vad, concerte la care as vrea sa merg …Si nu pot sa spun ca nu-mi pare rau!Dar aman, aman mereu spunand ca e si maine o zi…Dar cand am auzit ca soseste Chris Rea, m-am mobilizat:”Trebuie sa merg!”Las totul la o parte, si obligatii familiale, si televizor,  si scris si alte maruntisuri.Si a meritat: talent, daruire, profesionalism, un repertoriu mai vechi si mai nou, o formatie care prinde ritmul publicului si un public care simte pulsul spectacolului si participa la realizarea lui, un public de toate varstele, in special din generatia mea, dar si foarte multi tineri, de la doamne sofisticate cu sotii lor din categoria 50 plus pana la tineri adolescenti care se viseaza probabil chitaristi de talia lui Chris Rea si a formatiei sale, puteai vedea toata fauna de public mai mult sau mai putin indragostit de Rea cat mai ales de ideea de a nu rata un spectacol celebru la Sala Palatului.Nu vreau sa fiu rea dar sunt sigura ca nu toti care merg la spectacole o fac…de amorul artei ci din snobism.Asta cred eu si nu ma puteti contrazice.Eu merg rar, regret asta , dar cand o fac, o fac din nevoia de iesi din cotidian, din dorinta de a-mi confirma o slabiciune pentru muzica.Nu mi-e rusine ca am aceasta slabiciune:nu pot trai fara muzica, de orice fel, mai putin manele si lautareasca.Dar nu e momentul sa arat aici ce inseamna muzica pentru mine.M-as fi urat toata viata daca nu mi-as fi facut timp sa merg la Chris Rea. Au fost momente unice. Am vibrat si am trait cu o intensitate adolescentina la toate piesele lui. Va invit sa reascultati una din cele mai cunoscute.

Semnele tradarii

Nimic despre somn, istovire şi moarte,  nimic nu-mi vorbea pe înţelesul meu, sunt

semne aici necitite la timp ce puteau să mă-nveţe să-ncetinesc curgerea clepsidrei,

sunt semne aici că-n miezul flăcării e mai viu întunericul, alergam cu ochii legaţi ca-ntr-un joc de-a baba oarba îmbrăţişând doar cioturi de copaci arşi şi primind în joc lumina şi-ntunericul,  parteneri cu drepturi egale asupra fiinţei mele,

podul de piatră se sprijinea pe mine şi nu-i  vedeam pe supravieţuitori, nu le auzeam mulţumirile,

se-nmulţeau semnele înnoptării mele , călătoreau ecouri de cazmale până la mine,

bocete stranii înveleau amurgul, o generozitate regească mă ţintuia-n tăcere ca-ntr-un sicriu de abanos,

liberă doar teama că tăcerea, unica mea proprietate, mă va trăda într-o bună zi cu surle şi trâmbiţe.

Poeme refuzate

Intr-o zi mi-am propus sa citesc aceste poeme , alaturi de altele, cuiva, intr-un cenaclu, foarte cunoscut in anumite cercuri….Care era insarcinat nu se stie de cine si nici pentru cat timp, sa dea verdicte definitive, credea el….Si singurul lui repros a fost ca eram femeie si nu tocmai tanara…si deci nu aveam ce cauta acolo, unde dealtfel se aflau si oameni de varsta mea.Si mi le-a refuzat.Cu dispret prost mascat.Eu le-am publicat totusi  in volumul Abonament viata-moarte, editura Vinea, 2004.Si cred in ele, chiar daca, intre timp….eu n-am intinerit, cel putin, nu fizic.Nu sunt varianta feminina a lui  Benjamin Button.

eu de aici de acolo de pretutindeni

să bată în pereţii trupului meu fără milă

ca într-o casă de vacanţă părăsită

în care se mai adăpostesc doar lupii

de teama vânătorilor

să spargă uşile şi geamurile de care a uitat

până şi furtuna atraşi de flacăra din cămin

pe care am uitat-o aprinsă în ultima noastră

noapte petrecută acolo

să-i laşi să-şi ascundă acolo trupul sfârtecat de frig şi oboseală

eu de aici de acolo de pretutindeni unde voi fi

am să duc vestea sosirii lor păstorilor nerăbdători

să-i primească

într-o zi vor reuşi

într-o zi vor reuşi să mă învingă să mă dezarmeze

să mă umilească vor extrage din mine toate esenţele

şi toate aparenţele în căutarea acelui altceva pe care

am omis să-l expun pe masa de disecţie

a privirilor lor

într-o zi îmi vor dezbrăca poemele de blănurile scumpe

cu care le-am îmbrăcat ca să pară altceva decât sunt

şi nu vor găsi decât o blană de iarbă în loc de

POEM NEINSPIRAT

Greutatea de a intra în pielea poetului inspirat ca într-o

celulă subacvatică, în care nu se mai pompează aer,

aerul tău s-a terminat, de ce-l mai cauţi în fundul oceanelor,

sau sperai să zbori cu o piatră de gât, viaţa lipsită de poezie

stă la coadă să-şi primească raţia de oxigen, celula ta

procurată de la second-hand se dizolvă ca o otravă prin ocean

sau nu-i decât sângele tău ceea ce tu voiai să-i împrumuţi

mării care şi-a scos peştii la licitaţie şi n-a venit să-i cumpere

decât albia unui râu secat…

Un numar nou al revistei Faleze de piatra

A aparut numarul 2 pe luna februarie al revistei virtuale Faleze de piatra,http://falezedepiatra.net/ asteptate cu emotie si nerabdare, atat de catre colaboratorii ei, care isi vad apreciate eforturile si talentul literar, cat si de catre cititorii pe care revista deja si i-a format.Din noul numar, remarc un nou concept grafic, gratie unei specialiste in imagine, Maia Martin precum si un colectiv redactional format din personalitati culturale romanesti si mondiale precum:Ion Manzatu, Ion Ionescu,Carmen-Rodica Ardelean ,Radu Parpauta, Boris Marian Mehr, Adrian Ionita,(USA), Lucretia Berzintu,(Israel), Nick Sava(Canada) , Bogdan Lucian Stoicescu si , cu voia dvs, Maria Postu si un grup de tineri talentati ca Sorin Tunaru(Germania), Adrian Mihalache, Alina Dora Toma.Trebuie semnalata si apreciata macar in cuvinte activitatea exceptionala si straduinta fondatorului revistei Faleze de piatra, Emanuel Pope, fara de care acest proiect, alaturi de celelalte proiecte ale revistei nu ar fi luat nastere.

In acest numar pe langa numele din primul numar, remarcam noi colaboratori extrem de talentati, prozatori, eseisti, dramaturgi, traducatori, cunoscuti deja prin blogurile de succes pe care le sustin, ca lisandrulisandru, Gheorghe Mocanu, Carmen Duvalma, Florin Contrea, Cristi Iordache, Stefan Doru Dancus,Leonard Ancuta, Maria Balasa, Valery Oisteanu si multe alte nume cunoscute deja ca membri ai proiectului Cititor de proza si si Retelei Literare.

Revista este ilustrata cu grija si respectand tematica paginii si stilul autorilor.Dintre numerosii artisti prezenti in paginile acestui numar remarc cu bucurie prezenta cunoscutei graficiene , in Romania si in lumea intreaga, Suzana Fantanariu, http://falezedepiatra.net/?p=1760 #mce_temp_url#ale carei lucrari reprezinta o garantie despre bunul gust si calitatea acestei reviste. Alti artisti care ilustreaza revista:Maia Martin, David Croitor,Andreea Mierlea si multi altii pe care va las placerea sa-i descoperiti singuri. Eu sunt prezenta la sectiunea Proza redactorilor cu doua proze scurte, din volumul in pregatire, Cheia nepotrivita ?p=1728 si Ecaterina din vis ?p=1351.Veti descoperi si numeroase articole la zi cu evenimentele care framanta Europa si Romania si care trebuie neaparat citite deoarece ofera interpretari originale si documentate. In totul, revista merita sa figureze printre lecturile dvs aducand un plus de informatie, delectare si conectare la originalitate si valoare.