Mi-ai refuzat dreptul la eternitate
acordându-mi desuetul drept la viaţă,
greşeală pe care am făcut-o şi eu,
faţă de copiii mei,
îmi amintesc sau
îţi aminteşti, mamă,
hai să ne amintim împreună
despre primul scâncet
şi despre mirosul de lapte
în care înotau cândva poemele mele
pe care le iubeam atât de tare încât
le alăptam în secret cu toate dorinţele mele,
poeme-bastarde pe care nu le arătam nimănui,
cum nu arăţi publicului paleta pictorului
care a creat capodopera
în plină lumină a iubirii
şi a aruncat paleta la gunoi,
mamă, 
ţi s-a întunecat vederea de la durerile naşterii,
ţi-au mucegăit principiile ascunse în lada de zestre,
ţi-au ros şoarecii certitudinile…
Tu ai păstrat paleta şi ai aruncat tabloul la recycle bin….
(din volumul Abonament-viaţă-moarte, editura Vinea, Bucureşti, 2003)
Bine ai revenit, Maria!
Din franturi de ganduri, amintiri ratacite prin vechea lada mostenita de la nu- se – mai- stie cate alte femei din neam, sperante ratacite prin unghere , prinde contur, cu tandrete si dor , portretetul femeii, cautandu-se.
Ia un strop de culoare din zumzetul primaverii, pune cateva metafore din timpul regasirii, cateva soapte din timida ivire a zorilor.
Te-ai regasit, asa-i?
Uite , e gata portretul. Anina-l in lumina!
Sa-l vezi din oricare parte ai vrea!
O primavara frumoasa iti doresc!
Frumoasa definitie in care incerc sa ma regasesc!Nu merit asa o definitie frumoasa si optimista.Dar multumesc pentru aceasta viziune reconfortanta.Poate voi incerca sa-i seman.Si tie o primavara frumoasa cu soare si fericire!
De 8 Martie?
De ce sa mimez floricele, rozuri, zambete, bucurie…?Cea mai frumoasa zi e…aceea in care ploua, e vant, copacii se indoaie, eu sunt pe strada, vantul imi smulge umbrela din brate, ma tin cu mainile de un stalp care se zguduie, se aud zgomote ciudate si eu, totusi, prefer, decat sa cada stalpul pe mine, sa merg prin furtuna mai departe…8 Martie?Aceasta nu e sarbatoarea mea.Nu am inventat-o eu….Nu mai vreau sa mi-o sarbatoresc dar respect sarbatoarea altora, nu e nimeni obligat sa-mi citeasca poemele de..taiat vene, cum zice fiica mea.
Pingback: "O viata impreuna" in casa noua! | Blogul lui Nea Costache
Va multumesc pentru frumoasele cuvinte, nemeritate de altfel, meritul este al dvs si numai al dvs.
Pingback: Să ne trăiţi Nea Costache! « Cristian Bogdan Hotnoga
“poeme-bastarde pe care nu le arătam nimănui,” / am reţinut versul acesta.
da, dreptul la viaţă cu tot ceea ce implică acesta.
o seară frumoasă!
Multumesc frumos…Din pacate, ati surprins exact ceea ce ma caracterizeaza (spun “din pacate”, sau din fericire, mi’ati “demascat” barlogul din care mai scot din cand in cand cate un poem…bastard).Si dvs, o seara frumoasa.