Monthly Archives: octombrie 2011

Pseudointerviu

Întreabă-mă despre minciună

şi am să-ţi arăt o doamnă rafinată

care tocmai şi-a descărcat bagajul în sufrageria mea,

întreabă-mă despre adevăr

şi am să-ţi arăt prin fereastra sufrageriei

un domn sfrijit care pleacă încet înspre o destinaţie necunoscută

dacă vrei să ştii

cum stau cu dragostea

am să-ţi arăt o reproducere cu Melancolia lui Durer

iar la capitolul singurătate mă voi mândri

că i-am servit drept model lui Gauguin

când a pictat Otahi,

toate micile întâmplări ale fiinţei mele

se petrec pe fondul Simfoniei Destinului iar

somnul nu vrea să-mi ia vamă decât

amintirile despre tine aşezate frumos pe noptieră

să ciugulesc din ele ca din trupul tău

oridecâte ori mi-e dor de tine,

cât despre proiectele mele de viitor,

trebuie să ştii că le-am depus într-o bancă de date

a cărei adresă am uitat-o,

dar abia acum învâţ să transfer prezentul în trecut

la o casă de schimb cu circuit închis.

Discursul presedintelui “Oracle”

Lawrence Ellison, presedintele “Oracle”, le-a tinut urmatorul discurs studentilor care au terminat facultatea Yale. N-a putut sa-si termine discursul, deoarece a fost dat jos de pe scena:

Daca ma uit la voi nu vad nici un viitor fericit, nu vad nici un director proeminent. Acum, sigur sunteti bulversati. Asta e normal. Totusi, va puteti intreba, cum vin eu, Larry Ellison, care n-am terminat facultatea, ca sa va judec pe voi, studentii celei mai renumite facultati? Stati sa va explic! Deoarece eu, Lawrence Ellison, al 2-lea cel mai bogat om a planetei, am picat la facultate si voi nu. Deoarece Bill Gates, cel mai bogat om al planetei, a picat la facultate si voi nu. Deoarece Paul Allen, al 3-lea cel mai bogat om al planetei a picat la facultate si voi nu. Si deoarece Michael Dell, care momentan este doar pe locul 9, a cazut si el de la facultate si voi nu. Si domnul respectiv este in ascensiune. … Acum, sunteti clar foarte bulversati! Si asta este foarte, foarte normal. Dati-mi voie sa va incurajez, n-ati terminat degeaba facultatea si n-ati facut degeaba rost de o diploma. N-ati pierdut 5 ani degeaba. Din contra, ati invatat sa munciti pentru bani putini, sa va faceti cunostinte si sa faceti cunostinta (mai deaproape) cu cuvantul TERAPIE. Toate acestea sunt foarte utile. O sa aiba lumea nevoie si de salahori ca voi. O sa aveti nevoie de cunostinte, de programare la terapie la un psiholog. Fiindca voi n-ati cazut la facultate, n-o sa fiti niciodata printre primii 10 cei mai bogati oameni de pe Pamant! Si va trebui sa va impacati cu un salariu patetic de 200.000 de dolari pe an, salariul urmand sa il primiti de la un fost coleg de facultate, care a cazut la examene si a fost dat afara! Acum, probabil va ganditi daca mai e vreo speranta pentru voi. Nici o sansa! Voi sunteti deja pierduti. Deja aveti creierul distrus in proportie foarte mare, …irecuperabila. Acum, ma adresez celor care inca nu au terminat facultatea: LASATI BALTA FACULTATEA, FACETI-VA BAGAJELE SI PLECATI! Nu reveniti! Indepliniti-va visurile! Fiindca sigur va spun ca, daca vi se distruge creierul, veti disparea mai repede de pe scena afacerilor decat dispar eu acuma de pe aceasta scena gratie agentilor de paza.”

Ce legatura este intre acest discurs si noi????!

Cineva, acolo sus, care nu ne iubeste pe noi, profesorii,cineva  care vrea sa ne distruga definitiv si total, si a inventat aceasta campanie de epurare intelectuala impunand prin agentii sai, inspectori, consilieri sau cum s-or mai fi numind, geniala idee a testelor predictive, in actuala forma, mult diferita de cea din anii trecuti.Au trecut 3 saptamani de scoala iar noi ne ocupam doar de teste predictive, interpretare, analiza, masuri de indreptare, si nu de aceea ce ar trebui sa facem efectiv la catedra. Cosumam tonere de  hartie, cartuse intregi de cerneala, ne dam pe la xeroxurile de bloc o cota bunicica din uriasul salariu de profesor spre a intocmi zecile de situatii absurde pe care le impune ideea testelor predictive. Fata de anul trecut, au crescut pretentiile cadrelor din minister fata de amaratii de jos, de la licee sau scoli!Aflati si minunati-va: planificari in 2 exemplare,  rezultate teste in Portofoliul de profesor si in cel de catedra, interprrtarea rezultatelor, statistica pe clasa, masuri de ameliorare, observatii asupra rezultatelor.Oameni buni, eu si colegii nostri nu dormim de 2 saptamani ca sa facem toate astea!Ne aude cineva?De ce-am ajuns bataia de joc a societatii?Poate e pe undeva o cauza nobila si eu nu am ajuns sa o pricep.Explicati-mi si  mie de ce acest chin sisific?

Probabil elevii nostri, cu profesori care trebuie sa dea bine doar pe hartie, deoarece timpul nu le mai permite sa-si faca, ca pana acum, datoria la clasa,  nici nu vor mai putea aspira la intrarea intr-o facultate si deci, ar deveni, dupa cum ne sugereaza acest inspirat discurs, mult mai talentati, competitivi, pregatiti pentru viata si  provocarile ei. oare parintii, elevii apreciaza cu adevarat aceste teste? desigur, de ce-ar interesa pe cineva campania de distrugere a profesorilor?Nu suntem toti genii, nu ascundem toti in ranita bastonul de ministru dar lasati-ne sa ne facem datoria corect, sa ajungem la mintea elevilor in alt mod decat discutand saptamani intregi despre teste si tot ce derriva de aici.Traim in tara lui Kafka, a birocratiei excesive care sugruma  talentul si adruirea profesionala.Nu e nevoie de profesori, de vocatie ci doar de informaticieni .

Astazi suferim noi, profesorii, maine vor suferi elevii si tot invatamantul romanesc. Nu ne putem intoarce la vechiul sistem de pana la  rezultatele dezastruoase de l bacalaureat dar nici directia actuala, cu siguranat, nu este cea corecta.

Cum sa te desparti de octombrie

Octombrie e luna in care stii ca te desparti definitiv de vara, chiar si de vara aceea prelugita insiduos si calin pana pe treptele lui octombrie…Vara aceea lasciva , cu priviri hipnotice intinzand spre tine brate care implora daruire, vara aceea bezmetica, afisandu-si frumusetea fara pudoare si reticenta. Ce vrei de la mine, Octombrie?I-ai cerut voie lui Septembrie sa te imbraci in hainele lui, sau mai bine -zis, sa te dezbraci de felul tau glacial de a fi si sa ma imbii cu arome si fructe la care nu mai am dreptul?

Octombrie e luna in care stii ca nu vrei sa ramai , asa cum nu ai ramas nici in lunile in care ai fi vrut sa ramai, oprind timpul in loc.

Dar, cum spunea cineva, maine n-o sa fii mai tanar decat azi, asa ca hai sa ne bucuram impreuna de un octombrie verde, pentru ca, maine, orice ai face, va fi Noiembrie…

Revista Fereastra,Mizil nr. 63, septembrie


Citesc de multa vreme o revista care se detaseaza dintre multele reviste literare care sunt  scrise si tiparite in ultimii ani in diverse regiuni ale tarii.Redactorii lor au desigur, toti bune intentii, dar de la idee la realizare e uneori un drum lung, unele reviste fiind simple colaje de texte diverse ale unor dascali carora reforma din invatamant le cere sa aiba texte publicate  aiurea, chiar daca nu toti dascalii au menirea de critici sau artisti..Revista aceasta, insa, nu are deloc un aer provincial, reusind  sa fie la inaltime prin calitatea materialelor publicate, exigenta critica, profesionalismul realizatorilor.Mentionam ca revista este editata de Asociatia Culturala Agatha Grigorescu Bacovia. Numarul 63 pe luna septembrie este dedicat celei de a V-a editii a Concursului  National de Creatie literara "Agatha Grigorescu Bacovia".Directorul publicatiei este domnul Emil Proscan, redactor -sef, poetul Lucian Manailescu.In numarul actual sunt publicate poemele  si textele in proza castigatoare la concurs, al caror nume il gasiti aici precum si cateva interviuri cu invitatii speciali ai revistei: Academicianul Eugen Simion, actorul Mircea Diaconu, Dan Puric, Nicu Alifantis, Aida Hancer, Gheorghe Neagu, Liviu Ofileanu. O mentiune speciala pentru castigatorul Marelui Premiu al concursului, Adrian Suciu,  care este prezent in paginile revistei cu un fragment din "Jurnalul unui om normal".

In a doua  pagina, m-au impresionat doua poeme ale redactorului-sef, Lucian Manailescu, pe care le reproduc aici:

Hristoşii nimănui
Azi, în piaţă, iar se vând zăpezi,
Vin ţărani cu ele să ne-îmbete,
Doar în ochii lor mai poţi să vezi
Toată sarea mărilor de sete.
Şi prin târg se simt ai nimănui,
Pipăindu-şi banii ca pe moaşte,
Când tristeţea are ochi căprui
În ninsoarea mieilor de Paşte.
Cine-s ei? S-au sufocat sub măşti
Şi-au venit să-şi târguiască gerul,
Au venit, bătrâni, umili şi proşti,
În oraşul mort, să-şi vândă cerul.
Iar când foamea-i molfăie-n gingii,
Şi-ospătarii le arată nota,
Pleacă către zările pustii
Şi se-ntorc acasă, pe Golgota.
Într-o zi
Într-o zi nu mai crezi în jocul cu
„toate păsările zboară”, nu mai crezi
în altă zi în lacrimi şi pe urmă
nu mai crezi în miracolul galben
al toamnei, nu mai crezi şi rămâi
doar cu sălbăticia singurătăţii,
şi cu un Dumnezeu obosit de
lucruri mărunte şi pe urmă crezi
cu disperare doar în copilul
ce cotrobăie printre stele
căutându-şi calul de lemn…

Uneori, imaginatia este suficienta ca sa poti zbura chiar si cu “calul de lemn al  imaginatiei” perste mari si tari…”Fereastra” aceasta se deschide spre univers si ceea ce vedem ne poate face sa visam si sa fim macar cat timp o citim, calatori intr-o alta lume.

Criticul Horia Garbea despre “Povestiri de trezit adultii”

Apreciatul critic, poet, dramaturg si prozator Horia Garbea publica pe blogul domniei-sale    cateva impresii legate de  volumul meu de proza scurta “Povestiri de trezit adultii” aparut la editura Tracus-Arte, Bucuresti, 2011.

Cărți noi! Maria Postu Povestiri de trezit adulții, Editura Tracus Arte * *

Poeta scrie proză miniaturală, minusculă adesea, care ia de multe ori forma unor mici eseuri. Sînt și destul confesiuni lirice ale unui narator sensibil, nu mereu același, dar care putem bănui să se suprapune destul de frecvent cu personalitatea autoarei. Epicul este redus, dialogul lipsește aproape cu desăvîrșire, excepțiile se numară pe degetele unei mîini. Scriitoarea nu s-a desprins și nici nu pare să aibă dorința de a se desprinde de modul liric de a reflecta realitatea, nu are nicio chemare pentru proza „viguroasă” ori obiectivă și rămîne în „sufrageria sufletului său”, considerînd, nici vorbă, că peisajul ei interior e mai interesant decît orice descriere. Cu excepția celei care zice „eu”, personajele sînt simple contururi care trec prin scenă avînd în spate un reflector puternic menit să le anuleze totul în afară de siluetă. Cîteva povestiri sînt la persoana a III-a, de pildă cea intitulată „Diva”dar și aici totul este tratat eseistic sau liric, nu aflăm nimic despre vreo actriță concretă ci numai generalizări ale condiției de artist. Observația Mariei Postu se dovedește acută aproape numai în descrierea unor stări lăuntrice, realitatea exterioară ființei personajului central, narator sau nu, este ca și inexistentă. Unele texte sînt fantezii lirice cărora nu li se poate atribui foarte ușor un sens. Astfel e „Prietenia cu linia invizibilă”. Scriitoarea evită cu bună știință să povestească și să descrie, să creeze suspans și să captiveze cititorul prin altceva decît prin meditațiile sale și introspecția amănunțită. Multe dintre pseudo-schițe au finețe psihologică și reușite momente de lirism pur. În afară de absența mărcilor specifice prozei, cititorul poate acuza și o anumită monotonie a textelor, o parte dintre ele fiind repetitive, variațiuni ale aceleiași teme. Articol preluat de aici: