Primiţi cu povestea?

A fost odată o poveste pe care nu voia nimeni s-o citească,

din zeci de motive care mai de care mai năstruşnice: ba că prea semăna cu alte poveşti ştiute din fragedă pruncie, spuneau cei care apucaseră să-i citească începutul; ba că se ascundea aşa de bine că nu reuşeau să-i găsească personajele, adăugau cei care citeau câteva rânduri de la mijloc.Ba că e prea lungă şi seamănă a roman de duzină.Sărmana poveste, îşi dorea aşa de mult să fie citită, să se regăsească şi ea alături de surioarele ei vitrege, o cenuşăreasă, o scufiţă roşie, o sirenă, o lebădă ,care nu voiau în preajmă o rivală sau pur şi simplu se prefăceau că nu ştiu de existenţa ei şi doreau să fie mereu doar ele în vitrina cu cărţi a unei librării vestite, în pachetul de cadouri al oricărui copil îşi permitea să le cumpere în ediţii de lux cartonate, pe hârtie lucioasă, frumos colorate şi strălucitoare.

-Pleacă de lângă mine, îi spuse Frumoasa din pădurea adormită poveştii noastre care se străduia să intre şi ea mai aproaae de celelalte poveşti,intr-un volum, sperând să fie remarcată şi invitată macar pe post de “Poveste pentru copiii răi”.

-Nu vreau să-mi ţină companie în pădure, îi spuse Scufiţa Roşie, prietenei ei, Cenusareasa, dacă nu mă mănâncă lupul cel rău, de unde vor învăţa copiii să se ferească de pericole?

-Asa este,  se alinta si Cenusareasa, pe mine tot insista sa ma duca la un centru de infrumusetarea…Dareu nu vreau, il astept pe print…

Biata poveste era tare nefericită.Se apropiau sărbătorile şi toate poveştile se pregăteau să cunoască alţi prieteni:copii din toate ţările care să le iubească, să doarmă cu ele sub pernă, să le viseze, să le interpreteze la serbările şcolare sau, aceasta era cel mai frumos vis, să le dea viaţă într-un film 3 D pe care să-l vizioneze milioane de copii şi părinţi din toate colţurile pământului şi astfel ele să devină din zi în zi mai celebre, mai iubite, mai dorite şi invidiate de poveştile care nu aveau şansa să fie atât de cunoscute.Povestea mea se străduia din rasputeri să placă împodobindu-se cu cele mai năstruşnice întâmplări care să nu semene cu întâmplările arhicunoscute din alte poveşti, inventa cele mai neoşişnuite peripeţii şi salva cât mai mulţi Feţi-Frumoşi dorind să aducă zâmbete şi bucurii pe buzele tuturor cititorilor ei.Dar ce folos, Povestea mea, oricât de bogată şi de senzaţională era, circuland clandestin ca un manifest interzis, pe hartie scrisa de mana, avea un neajuns: încă nu fusese tipărită într-o carte de poveşti, încă nu-i pictase nimeni chipul frumos, Feţi-frumoşii ei şi Cosânzenele ei erau doar scrise de mâna unui scriitor de al cărui nume nimeni nu auzise şi pe care nici o revistă nu voia să.l publice, oricâte poezii şi poveşti le trimitea:

-Nu am auzit de dvs niciodată!Cine sunteţi?

-Păi…Sunt autor de poveşti, poezii pentru copii…

-Cine vă recomandă, întrebă arogant reactorul-şef al uneia din editurile celebre care publicau printre multe alte lucruri inutile, şi cărţi pentru copii.(Şi pentru că autorii nu prea mai aveau fantezie dar în schimb erau “recomandaţi” de cineva, redactorul-şef publica tot vechile poveşti, mascate şi coafate în alte haine sub semnătura autorilor”recomandaţi”.)

-Cum adică, să mă recomande cineva?spuse autorul poveştilor necitite.Personajele mele se recomandă singure. Citiţi-le şi veţi vedea că nu au nevoie de proteze…

-Ascultă…domnule autor nepublicat!Sunt atâtea edituri particulare, du-te mata, plăteşte şi vei fi un autor publicat…

-Dar merit mai mult, de ce refuzaţi să-mi citiţi povestirile?

-Pentru că  ai, cum se cheama? Chestia aia ciudata care te face sa te scoli noaptea din pat si sa te apuci sa mazgalesti hartiile sau sa apesi cu disperare pe tastele computerului de parca te-ai crede salvatorul universului…Ah, da…talent, parca ii zice…Nici nu stiam ca mai exista specia asta…Talent…De ce vii cu lucruri noi?Oamenii, copiii vreau să spun,  s-au obişnuit cu Ilenele, Feţii, broscuţele, lebedele, sirenele şi toată fauna de personaje din basmele copilăriei…Între timp au mai venit vampirii, vrăjitorii, strumfii, trolii şi toate celelalte personaje.

-Dar eu vin cu personaje fascinante,   cu întâmplări care îi vor captiva pe micuţi, îi vor îndepărta de statul ore întregi la computer, îi vor face curioşi, nerăbdători, dornici să citească , să-şi croiască propriul film după imaginaţia fiecăruia…

-Vino cu altceva, mai şocant, violent, puternic, nu cu dulcegării şi scene siropoase…Copiilor de azi le place violenţa.Dacă vor creşte buni şi sensibili, ce vor face televiziunile, poliţia, autzorii de romane de groază?

Şi redactorul-şef îl concedie pe autorul cel trist dar care scria poveşti blânde şi care i-ar fi făcut pe copii să zâmbească.

Dar nu disperă.În timp ce cobora scările uriaşului sediu al editurii care îl refuzase de atâtea ori, îi veni o idee:

(va urma)