Mesaje pentru un destinatar necunoscut

Acesta este poemul cu care am participat la concursul organizat de Emanuel Pope pe Cititor de proza si cu care nu am castigat.(sper ca nu v-am facut sa va opriti din lectura poemului dupa aceasta marturisire). Multumim pentru aceasta minunata ocazie de a ne impartasi creatiile si de a ne citi cu placere, sper.Si bineinteles, felicitari celor care au obtinut mai multe voturi, clasandu-se pe primele 3 locuri.Nu s-a publicat un clasament dupa numarul de voturi.Poate ar fi fost interesant.Frumoasa si aceasta prezentare a tuturor participantilor:ta-03f9-3d60-fb5c

Mesaje pentru un destinatar necunoscut

Te omagiez scriindu-ţi în fiecare zi poeme

pe care n-am să ţi le expediez niciodată, poate pentru că

poşta e o instituţie demodată în care supravieţuiesc funcţionari retorici,

mă mulţumesc să-ţi scriu deşi nu ţi-am văzut chipul

nu ştiu dacă ai sau nu nevoie de operaţiile estetice

din poemele mele

nici dacă le poţi deschide, sau nu cumva zeloşii funcţionari

le citesc râzând în pauza de prânz , de poemele mele rubensiene,

lăsându-ţi doar cenuşa neliniştilor mele,

palide şi nevrotice fecioare veneţiene, promise  aşteptând

în castel sclipirea unei armuri de învingător .

Te omagiez în aceste poeme desuete pe care n–am să ţi le expediez niciodată,

poate pentru că eşti atât de aproape de mine încât nu avem nevoie să ne scriem,

şi totuşi ne ascundem adevărata identitate ,

jignindu-ne sau minţindu-ne

dacă ni se încucişează privirile în aceeaşi viaţă,

ştiu că şi tu ascunzi în ele mesaje

pentru o destinatară necunoscută, nenăscută,

în a cărei perfecţiune doar tu mai crezi,

nu avem nevoie să ne scriem,

poate pentru că eşti atât de departe de mine încât

nimeni nu are curajul să-şi rişte viaţa spre a-ţi înmâna aceste poeme,

cine ştie, pe drum se pot întâmpla ierni polare, veri ucigaşe, erupţii de vulcani

ce poeme pot supravieţui atâtor variaţii de temperatură din inimile noastre,

şi atunci

poemele netrimise se desprind uşor de pe file şi se sinucid în  anonimat,

fără protecţia lor mă dezmembrez celulă cu celulă,

şi iată-mă condamnată sa le rescriu, să–mi acopăr goliciunea,

în fiecare zi, să adun atâtea cioburi, atâtea pulbere risipită inutil,

făra şansa de a le reface aidoma poemelor pierdute, fără dreptul

de a păstra măcar o copie a poemelor pe care ţi le dedic,

căci exista poeme menite să fie citite doar o singură dată

pe care dacă ţi le-aş fi expediat, ai fi aflat cine eşti

şi cine este adoratoarea poemelor ce nu pot fi recitite a doua oară

Multumesc, Emanuel Pope, Maia Martin si celor care au contribuit la organizarea si popularizarea concursului!