Târgul Naţional al Cărţii de Poezie, ediţia a III-a

În perioada 16-20 mai 2012, la Bucureşti va avea loc Târgul Naţional al Cărţii de Poezie/ Festivalul de Poezie Bucureşti. TNCP se va desfăşura în următoarele locaţii: Muzeul Naţional al Literaturii Române; Uniunea Scriitorilor din România (Casa Monteoru); Biblioteca Metropolitană; Club La Scena; LibrăriaBastilia - Grupul Librarium. Organizatori principali: Muzeul Naţional al Literaturii Române Bucureşti (MNLR); Biblioteca Metropolitană Bucureşti. Co-organizator: Uniunea Scriitorilor din România (USR). AgenţiadeCarte.ro este partener media al evenimentului. De asemenea, unul dintre partenerii TNCP (ediţia a III-a) este OPERA SCRISĂ.RO – Societate de Gestiune a Drepturilor de Autor.

Programul:

TNCP (www.tncp.ro)

Târgul Naţional al Cărţii de Poezie/ Festivalul de Poezie Bucureşti

Tu Nu Citeşti Poezie?

Ediţia a III-a

Bucureşti, 16-20 mai 2012

PROGRAMUL EVENIMENTELOR:

Miercuri, 16 mai:

* Penitenciarul Rahova, Bucureşti

Ora 10.00 – Premierea câştigătorilor Concursului Naţional Poezie de puşcărie,

ediţia a IV-a;

Organizatori: Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti şi Asociaţia EURO CULTURART

Prezintă: Dan Mircea Cipariu, Ioan Cristescu, Andra Rotaru

* Rotonda MNLR, Bdul Dacia nr. 12

Ora 12.00 – Conferinţă de presă. Deschiderea TNCP.

Prezintă: Lucian Chişu, Ioan Cristescu, Florin Rotaru

* Rotonda MNLR, Bdul Dacia nr. 12

Ora 14.00 – Lansări de carte

Trecutul e o sărbătoare, de Horia Gârbea, Editura Tracus Arte

Fragmente dintr-un viu, de Ioana Greceanu, Editura Tracus Arte

Prezintă: Teodor Dună, Cosmin Perţa

* Rotonda MNLR, Bdul Dacia nr. 12

Ora 16.00 – Lectură de deschidere a festivalului

Invitaţi: Dumitru Bădiţa, Dan Mircea Cipariu, Bogdan Coşa, Teodor Dună, Cosmin Perţa, Andra Rotaru, Violeta Savu, Pavel Şuşară, Radu Vancu

Moderator: Ioan Cristescu

* Biblioteca Metropolitană, Sala de conferinţe

Strada Tache Ionescu nr. 14

Ora 17:00 – Lecturi publice de poezie

Invitaţi: Mariana Filimon, Maria Postu, Cornelia Maria Savu,

Ion Bogdan Ştefănescu

Prezintă: Ioan Cristescu, Teodor Dună

* Uniunea Scriitorilor din România, Sala Oglinzilor

Calea Victoriei nr. 115

Ora 18.00 – Lecturi publice de poezie

Invitaţi: Constantin Abăluţă, Dana Banu, Dinu Flămând, Daniel D. Marin, Victoria Milescu, Valeriu Mircea Popa, Nicolae Ţone

Moderator: Cosmin Perţa

* Cafeneaua La Muzeu, Str. G-ral Christian Tell nr. 27

Ora 20.00 – Lecturi publice de poezie

Invitaţi: Marian Drăghici, Mihail Gălăţanu, Dan Iancu, Clara Mărgineanu, Octavian Soviany, Stoian G. Bogdan

Moderator: Cornelia Maria Savu

Joi, 17 mai:

* Rotonda MNLR, Bdul Dacia nr. 12

Ora 14.00 – Colocviu: Creşterea şi descreşterea publicului de poezie - editorii faţă în faţă cu

cititorii

Invitaţi: Bianca Burţa-Cernat, Ioan Cristescu, un cristian, Radu Herinean, Cristina Nemerovschi, Tiberiu Stamate, Ana Toma, Nicolae Ţone

Moderator: Bogdan Ghiu

* Biblioteca Metropolitană, Sala de conferinţe

Strada Tache Ionescu nr. 14

Articol preluat de pe Agentiadecarte.ro unde puteti citi in continuare:

Phoenix-un concert pentru elevi si profesori deopotriva

Pe 27 mai am asistat la sala palatului la un concert extrordinar al celebrei formatii PHOENIX cunoscută în Occident ca Transsylvania-Phoenix.1000 de bilete au fost distribuite gratuit celor mai buni elevi si profesorilor lor din capitala.A fost o atmosfera electrizanta. S-au ascultat piese clasice si piese arhicunoscute si fredonate de tineri si mai putin tineri deopotriva, cum ar fi:Mugur de fluier, Hora, Fata verde, Mica tiganiada si multe altele pe teme clasice si folclorice

Phoenix a fost deschizătoare de drumuri în muzica adresată publicului larg în România celei de a doua jumătăţi a secolului xx. Membrii formaţiei au abordat numeroase subgenuri ale rock-ului; traseul stilistic al formaţiei a pornit de la muzica beat, evoluând spre rock psihedelic şi de aici către hard rock cu un număr de experimente de rock progresiv. În anii 1970, efectele schimbarilor politice din ţară asupra vieţii culturale au adus la destrămarea multor formaţii de gen. Între cele care au continuat prin adoptarea unui stil nou, Phoenix a avut una dintre cele mai neaşteptate evoluţii, dând naştere subgenului rock numit etno rock (inspirat din folclorul romanesc  autentic, comparabil cu celtic rock-ul iniţiat de formaţia irlandeza Horslips cam în aceeaşi perioadă).

Inca o sarbatoare de la care voi lipsi…

Lumini, lume buna, spectacole, daruri, emotii, asteptari, frustrari, mii de culori, muzica pentru toate gusturile…Edili fericiti, oameni multumiti ca evadeaza pentru o zi din casa sau de aiurea, masti, costume, trasuri, copii, indragostiti, politicieni mascati, papusari tragand sforile sau invers, aplauze, oameni ai legii, legi pentru oameni, uniforme…Vitrine, porti deschise, muzee care se deschid pentru unii fara sa le paseasca pragurile si raman inchise si celor care le pasesc pragurile…http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/139712/Pentru-o-zi-de-septembrie-marea-cultura-a-lumii-se-muta-la-Bucuresti.html

O zi speciala, care ar trebui traita intens…va invit sa mergeti, sa ascultati spectacolele de opera si balet si mai ales pe inegalabila Angela Gheorghiu http://musicmix.rol.ro/artisti/bio/Angela-Gheorghiu/.O seara de septembrie minunata tuturor.Si mai ales, nu uitati sa povestiti aici…http://mariapostu.wordpress.com

Bucurestiul meu cu chipul cenusiu, ridat si fata ca de clovn

 

Pentru fiecare locuitor de-al sau, orasul isi dezvaluie un alt chip, poate in functie de starea psihica a celui care il travereseaza sau pur si simplu il contempla, poate in functie de ora la care esti obligat sa-i constientizezi prezenta desi poate ai fi vrut sa uiti putin de el si sa-ti imaginezi ca nu te afli in burta chitului si ca nu esti in mijlocul oceanului si ca e destul sa deschizi o fereastra interioara si sa evadezi… Din pacate, nu este asa. De cum  iesi dimineata din scara blocului, ai si pasit pe drumul care te va face martor, actor, coautor la o alta reprezentatie teatrala a orasului. La ora pranzului la care merg eu la serviciu , orasul ofera  un spectacol neanuntat, mereu surprinzator: elevii , care ar trebui sa fie la scoala, dar ii mai vezi pe ici pe colo prin troleibuze sau pe banci sau ii recunosti din discutiile cu tema scolara, desi, sa fim seriosi, pentru multi nu scoala e primul subiect de discutie decat daca sa zicem se apropie sau se amana o teza cu subiect unic, un bac, o admitere la facultate. Apoi mamele cu copii plambandu-i in parculetele minuscule dintre blocuri, putinele care au supravietuit febrei constructiei care ii mana pe toti primarii. Nu in ultimul rand, scena este dominata de numeroasele doamne , tinere pensionare, unele cu nepoti, altele cu sacose, cautand cu disperare un loc in mijloacele de transport in comun, de parca tu care ai depasit de mult varsta liceului dar mai ai destul pana la pensie, esti singura care din decenta intelegi si teribilismul celor tineri care nu au auzit de codul bunelor maniere si se aseaza pe scaune , si pe cei in varsta, care , deh, au muncit o viata si au dreptul macar la un loc in tramvai. Ma deprima oboseala si indiferenta pensionarelor, cu parul alb murdar, cu hainele salvate de la ultima curatenie de primavara de prin debarale, cu silueta aplecata, obosite, imi prezinta o perspectiva inspaimantatoare a propriei mele viitoare batraneti. Cele recent pensionate,  nu se deosebesc cu mult de pensioanere deja clasicizate incat iti dau impresia ca s-au nascut batrane, ca au fost toata viata batrane si ca singurul mod de a trai este batranetea: cu garderoba cenusie si mirosind a magazine second -hand, cu parul candva vopsit dar cu radacinile albe pentru ca, daca nu mai mergi la serviciu, ce sens mai are sa incerci sa arati bine sau sa dai banii pe haine de calitate, cu aerul acela de closca cu care-si protejeaza nepotelul sau nepotica al fiicei care, ghicesc asta, s-a grabit sa-l conceapa inainte de 20 de ani ca sa fie sigura ca va avea cine sa i-l creasca. Acest gen de femei imi asaza o perdea cenusie in fata ochilor si transforma orasul, periferia si cele cateva strazi centrale pe care le strabat in drum spre serviciu, intr-un decor trist, in care evolueaza actori semiratati, clovni ridicoli al caror rol e unic, scris de altii si pe care ei nici macar nu incearca sa improvizeze alte replici care sa dea impresia ca e alt spectacol, cand de fapt, vorba poetului :’Alte masti, aceeasi piesa,/Alte guri, aceeasi gama”.Pacat ca acum 118 ani Caragiale nu s-a gandit la sotia lui Mitica pe care sa ne-o imortalizeze, asa cum a facut cu sotul ei, Mitica. Eu vad, grabindu-ma zi de zi la ora pranzului, printr-o coincidenta sau nu, mai mult femei decat mitici. Ori aceasta specie a disparut in peisajul bucuresten, ori miticii secolului XXI sunt mult prea ocupati cu roluri mai mici sau mai mari in alte zone ale Bucurestiului, in alte cartiere sau cel mai probabil, savurand o bere, punand tara la cale sau anticipand evolutia echipei de fotbal favorite sau a antrenorului recent numit. In orice caz, in decorul actual al Bucurestiului, umorul lui Mitica nu ar mai avea acelasi succes, grabiti cum suntem sa ajungem la un spectacol gratuit al primariei, sa participam la omologarea unui nou record Guiness Book, sa nu ratam apoi nimic din ceea ce e gratuit, nici micii, nici berea, nici tortul, mai ales, nici torturile Bucurestiului , in genere nimic din ceea ce se numeste pomana.

Bucurestiul de la orele amiezii vrea sa para dar nu e:  european, deschis, transparent, echidistant, inteligent, diplomatic, carismatic, efervescent, omniscient…El are insa doar chipul cenusiu, ridat si fata ca de clovn a locuitorilor sai din miezul zilei cand lumina cruda a soarelui nu iarta si nu minte pe nimeni, asa cum se intampla in zori cand abia smulsi de sub  tutela visului, percepem realitatea deformat, sau seara sub lumina artificiala, cand Bucurestiul poate da iluzia stralucirii si a bogatiei.