Miguel de Unamuno spunea ca Don Quijote i-a dictat lui Cervantes povestea vietii sale si mai adauga faptul ca “Ba chiar ajung sa banuiesc ca pe cand stateam sa explic si sa comentez aceasta viata(Miguel de Unamuno, Viata lui Don Quijote si Sancho, Editura Humanitas, 2004, pag 308),m-au vizitat in taina Don Quijote si Sancho, si tot fara ca eu sa stiu, mi-au destainuit adancurile inimilor lor.”
Parafrazandu-l, as zice ca eroii tuturor operelor literaturii romane, de la basme pana la ultimele romane postmoderniste mi-au dictat sa le devin purtator de cuvant si sa militez pentru drepturile lor, la modul cel mai serios posibil, fara ura si fara partinire. Veti spune ca au facut-o destul de-a lungul vremii criticii si istoricii literari:le-au intentat procese. i-au acuzat, i-au condamnat, i-au exclus din literatura romana, i-au aruncat la recycle bin-ul istoriei dar, pe nesimtite, peste zi (trecuse noaptea cand ratiunea domnea fara rusine pe cele mai somptuoase canapele ale istoriei), ele, personajele ignorate, uitate, blamate, acuzate, jignite si terfelite in noroiul memoriei colective, s-au ridicat ca prin minune de la groapa si si-au recapatat un loc onorabil, poate mai bun decat cel de dinainte de epurare, poate mai rau. Unele au capatat eternitatea, altele, infuzii de energie pentru inca o viata…
Calatorind zilnic prin Bucuresti cu mijloacele de transport in comun, vad atatea nume de starzi si am devenit curioasa sa stiu ale cui sunt aceste nume si daca ele merita sau nu sa devina nume de strazi, problema care nu ma framanta doar pe mine ci si pe altii inaintea mea: http://www.maxim.ro/mixer/opinii/3102/bucurești-locul-unde-strazile-au-nume.html
In alte orase problema denumirii strazilor este strans legata de epocile istorice, de geografia locurilor, de vechile ocupatii ale locuitorilor, de etniile care locuiesc acolo, de personalitati culturale care au spus ceva in viata urbei sau de altele meteorice, al caror nume totusi, se pastreaza.
http://www.adevarul.ro/rss/articol/bistrita-nostalgia-vechilor-nume-a-strazilor-bistritene.html
Problema denumirii strazilor din orasele noastre, a vechimii unor denumiri, a supravietuirii lor in timp sau dimpotriva, a disparitiei lor rapide, prin disparitia unui oras sau a unei strazi, mi se pare extrem de fascinanta, inepuizabila, daca stai sa o abordezi nu doar din punct de vedere strict geografic ci in largul context socio-politico-economic si cultural.http://www.replicahd.ro/replica_db/index.php?pagerun=2&title=inca_avem_strazi_cu_nume_comune&more=1&c=1&tb=1&pb=1
Amintiti-va de nume de strazi care inspirau melodii,
romane, au nascut iubiri sau au alimentat ura. Dar am constatat ca toate aceste denumiri se leaga de persoane reale, evenimente in general concrete care s-au petrecut mai demult sau recent, de oameni si ocupatii disparute, pastrate deci ca intr-un muzeu, de personalitati care au ramas in memoria orasului printr-o opera de valoare nationala sau internationala sau printr-un gest de eroism deosebit.Numele se da de obicei cuiva care deja nu mai este in viata in semn de recunoastere post-mortem dar si unor personalitati care se afla printre noi si contribuie prin viata lor exemplara la buna imagine a Romaniei in lume.
Daca mi-as propune sa scriu despre istoria denumirilor de strazi din Bucuresti, nu as face decat sa-i copiez pe altii:http://propaganda-bucuresti.blogspot.com/2008/08/strazi.html sau pe cei care au scris inaintea mea carti pe aceasta tema.
Dar eu as vrea sa va invit pe niste strazi pe care le cunoasteti foarte bine desi ele nu exista nicaieri , nu le poti privi zidurile, nu le poti admira culoarea, ornamentele, arhitectura, strazi care ascund cu ele si in ele, ore, zile, mai ales nopti pe care li le-am dedicat, caltorind de-a lungul si de-a latul unor pagini…misterioase, pagini care ascund ca si strazile reale capcane in care te poti pierde definitiv. Eu m-am pierdut pe multe asemenea strazi si va rog sa-mi tineti companie.Voi deschide la intamplare uriasa metropola a literaturii romane si ma voi opri unde va vrea hazardul: poate pe strade Ultimei nopti de dragoste si a intaii nopti de razboi, poate pe strada Otiliei si a lui Felix sau poate pe o carare micuta dintr-o padure, cararea lui Harap-Alb…Urmati-ma cu incredere, nu va voi rataci, las in urma mea amprente pe tastatura si urme de hartie pe monitor tradandu-mi prezenta dincolo de paginile cartii sau dincolo de ecran…
(va urma)
