”Ușa spre raiul pierdut” de Maria Postu pe youtube

UȘA SPRE RAIUL PIERDUT

unde să te ascunzi când amiaza trece fără să tulbure apa fântânilor,

 nici somnul de după-amiază al pruncilor, trece discret

ca o bună samariteană împărțind daruri inutile nevoiașilor,

cărora le-a fost destinată o singură parte a zilei, de cele mai multe ori

doar dimineața, da, da, se spune în șoaptă cu jind, că moartea în zori nu doare

crezând că e încă dimineață si că cineva se joacă de-a fiesta cu tine

îți întorci ultimul vis pe dos ca să nu fii recunoscut,

și te sperie că până și visurile au riduri și miros a moarte

amiaza trecând fără aplauze, fără afișe care s-o fi vestit, fără gărzi care s-o fi apărat

va traversa viața ta ca și cum aceasta ar fi o stație obligatorie, luând un călător de preț,

îți tot repeți

că poate nu e amiaza ta

că te-a confundat

că e încă acea dimineață fără sfârșit, repeți

în fața unei oglinzi dincolo de oglindă, dincolo de tine,

crezi că e încă dimineață,

că vei auzi cum cineva pregătește ceaiul

vei simți mirosul de pâine prăjită

și ușa spre raiul pierdut trântită de vânt

crezi că e încă dimineață

și că poți prelungi visul până târziu,

mai ai timp să-ti protejezi imunitatea la suferință

mai ai timp să te dezbraci de costumul de adult care nu ți s-a potrivit niciodată

oricâte retușuri i-ai făcut, oricăți designeri i-au adăugat sau i-au luat zorzoane,

oferindu-ți la schimb un alt costum de adult cu care să epatezi

pe cei care nu au știut niciodată că un costum de adult poate ascunde un suflet de copil,

 că in spatele unui costum de copil zace un om născut bătrân,

crezi că mai ai timp să dizolvi pe retină o amintire albastră

și să ascunzi în liniile din palmă fiorul unei îmbrățișări nocturne,

ca și cum ți-ai tatua trupul în cinstea marii fieste de la amiază,

când amiaza va trece , nu te va recunoaște, speri, protejat cum nu ești

de amintiri fragile ori de durerea unor răni imaginare,

că nu te va recunoaște lăsându-te intact cu toata recuzita ta ieftină și cu toate

trucurile tale ieșite din uz cu care încerci să minti și să te minți

nimeni în jur să măsluiască de dragul tău un calendar

nimeni să vândă ori să cumpere bucăți de amiază la suprapreț,

când amiaza va trece speri s-o păcălești ca într-un basm uitat

cu un prinț căutând nemurirea,

când amiaza va trece

 chiar ea dimineața ce-o credeai nesfârșită

te va scoate la țărm, decepționată de lecțiile tale de înot ratate

de încercările tale de zbor mereu amânate ca un dejun rânced servit musafirilor

ale căror daruri nu-ți plac,

pregatește-te, când amiaza va trece, ca o ultimă cursă spre amurgul

străinul acela care îți dă de mult târcoale

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu

Vienes en las cartas

Vienes en las cartas

Vienes en las cartas
de los no escritas, flotando en el agua en busqueda de ruletas seguras
o de aquellas que se ganaron fortunas
y arruinaron palacios
tu bata escondiendo antes trucos baratos
ondea como una bandera vencida,

y las manos que te buscan
tropiezan en las sombras y en los nombres de quienes te deseaban y no tuvieron el privilegio
de poseer tu alma
porqué fuera yo la elegida,

Hice acrobacias en el frágil puente entre  el sí y el no
me derrumbé ante los ojos de los espectadores,
no evité la hoja de tu cuchillo

cuando en el último espectáculo no diste en el blanco,
y nadé con los delfines al atardecer
recibiendo con el azúcar prometido
una gota de veneno.

Vienes de los cuadros con los que soñaban
los pintores arruinados en Moulin Rouge
tengo las manos manchadas de todos los colores
que deslizán por tu rostro cansado en la mañana,
estoy esperando la sentencia por el delito de no haber podido venderte
a cambio de una copa de vino y de una cama caliente,

por el delito de haberte crucificado en un naipe
imprimido una sola vez
y con el cual juego cada noche
apostando todo  nuestro pasado común
y este futuro que estoy vendiendo en dosis pequeñas
a los jugadores cuyo tiempo se acabó.

AUTOR: MARIA POSTU

Traducción del rumano al español

Prof CRISTINA MUNTEANU

Publicat în Lunile poetice | 1 comentariu

Des mots dont j’ai absolument besoin

Quelqu’un me dicte les mots qui je suivis chaque matin
comme je suivis d’autres points cardinaux que j’ai inventés,
quand j’ouvre les yeux, un livre ou une fenêtre,
m’apprend de ne pas m’assoir sur un seuil fragile
et pourtant, je le fait avec une innocence tragique chaque fois
et je me laisse balayée avec le pelle par quelqu’un soigneux
sans savoir si la femme tellement décomposée et recomposée
jour par jour
c’est la même avec celle que vous voyez
passant impénétrable avec son sac en ayant au travail ou
glissant dans les cascades des mots,
risquant de ne pas pouvoir y évader jamais,
se cachant dans son silence
comme dans un fauteuil de dernière génération,
sans des arques, des oreilles ou des couleurs imprimées,
c’est seulement l’idée d’un fauteuil où je me repose,
comme une femme dans les souvenirs de l’homme qui l’aime,
je tourne parfois la tête pour le regarder, pour lui remercier
lui, il me dit un mot que je n’ai pas demandé
mais dont j’ai absolument besoin…

Publicat în Citate de neuitat | Etichetat , | Lasă un comentariu

Aranjamente florale rezistente deosebite

https://m.facebook.com/trandafiri.diamond/

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu

Pasaje din carti de neuitat -Marile sperante de Charles Dickens

Poezie si proza online- WordPress Page

Exista cărți care se uită imediat după lectură și cărți care îți rămân in memorie nu neaparat prin intamplări, suspans, atmosfera fascinantă în care te lași prins și purtat în alte universuri din care greu mai revii înapoi, și de cele mai multe ori, cel care revine este un Altul, diferit de cel care a plecat în această călătorie prin lumea Cărții.Dar mai există și cărți din care păstrezi mai mult decât un personaj, mai mult decât emoția unor întâmplări, cărți a căror atmosferă unică nu mai poate fi reconstituită ca un parfum al cărui secret îl știe doar inventatorul lui.Despre unele fragmente din asemenea cărți care , în ciuda trecerii timpului, continuă să mă obsedeze și să mă cheme înapoi încercând să le aflu misterul, voi scrie aici, mai bine-zis, nu voi scrie nimic, le voi lăsa pe ele să vorbească, să se mărturisească singure eventualului cititor care le…

Vezi articolul original 349 de cuvinte mai mult

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu

Revista ALTERNANTE, un nou numar

Am bucuria de a semnala apariția unui nou număr al revistei de literatură Alternanțe, revistă realizată de Eugen. D. Popin, Andrei Zanca și Vasile Gogea, în orașul Garmish- Partenkirchen, dar adresată tuturor creatorilor și iubitorilor de literatură de calitate. Revista este aflată în anul 9 de apariție, cunoscută și apreciată de colaboratori și cunoscători dar nu numai.

Dintre numele care semnează în acest număr amintesc: editorial de Nicolae Silade, Poeme de Eugen D. Popin, Ionuț Caragea, Andrei Zanca, Geo Galetaru, Maria Postu, Florentin Smarandache, Virgil Diaconu, Banu Rădulescu, Mihaela Băbușanu, Aurelian Sârbu, proză de Irina Petraș, Andrei Zanca, Radu Ciobanu, Eugen Matzota, eseuri critice aparținând lui Miron Scorobete, Radu Serban, Lilian Danciu, Marian Victor Buciu. Deasemenea , în acest număr continuă traducerile din literatura universală de C. Ifrim, Y. Miaki.http://revista-alternante.de/html/eugen_d__popin.html

Va doresc lectura placuta!

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

URARI

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat | Lasă un comentariu

Altamira

MOTTO:”Într-o după- amiază , in vara anului 1879 ,arheologul Marcelino de Sautuola a   descoperit o mare peşteră pe proprietatea sa din Altamira, in nordul Spaniei

                                                                                          Daniel Schmidt

 -Domnule grădinar,îi spuse Don Marcelino prietenului său, grădinarul

-căci supus nu-i putea fi, dar nici stăpân nu-i devenise incă- aş vrea să fii martor

 la expediţia mea in Altamira . M-am visat intr-o arenă ciudată inconjurat de

“toros” uriaşi , de bizoni uriaşi împotriva cărora nu puteam lupta.

Amintirea parfumului grădinilor tale m-a ajutat să evadez intotdeauna la timp ,

 niciodată nu mi-ai oferit in palmă altceva decât parfumul , iluzia,

promisiunea unei glorii târzii, d-le grădinar , cu ce seminţe şi unde

 îţi cultivi grădina pe care nu ţi-au distrus-o nici taurii mei din Altamira,

 nici bizonii roşii, nici căprioarele delicate , cerbii cu coarnele in care poartă

  mistere eterne, nici mistreţii hrănindu-se de milenii cu piatra pereţilor peşterii ,

 tu ,care nu te temi de nimic, izolat in grădina ta iscată din spaimă şi linişte,

 din virtute si păcat, urmându-şi linistită traiectoria in galaxie ,

cum ar spune un astronaut din secolul XXI, roag-o să mă poarte şi pe mine inapoi

 spre Altamira, m-am visat sfâsiat de colţii bizonilor roşii ,

 costumaţi in mantii academice , cu ochelari pe nas, 

 acunzându-mă de impostură şi fals, punandu-mă la zidul oprobiului public,

 domnule grădinar.

Altamira
Motto:
’’Un après-midi de l’été 1879, l’archéologue Marcelino de Sautuola a découvert une grande grotte sur sa propriétéd’Altamira, au nord de l’Espagne.’’
                                                                             Daniel Schmidt


Monsieur le jardinier, dit Marcelino de Sautuola à son ami le jardinier, car celui-ci ne pouvait pas encore être sonassujetti mais et il n’était pas non plus devenu son maitre pour l’instant, je voudrais vous prendre en témoin dans monexpédition en Altamira. J’ai rêvé que j’étais dans une arène étrange entouré de taureaux géants, de bisons immenses, contre lesquels je ne pouvais pas me défendre ,le souvenir du parfum de vos jardins m’a aidé toujours à point, vous ne m’avez jamais mis d’autre chose entre mes mains que le parfum, l’illusion, la promesse d’une gloire tardive, monsieur le jardinier ; quels grains semez-vous et où cultivez-vous votre jardin de manière à ne pas avoir été détruite ni par mes taureaux d’Altamira, ni par les bisons rouges, ni par les délicates biches, ni par les cerfs dont les cornes renferment d’éternels mystères, ni par les sangliers qui se nourrissent depuis des millénaires de la pierre des murs de la grotte, vous, qui n’avez peur de rien, isolé dans votre jardin issu de l’épouvante et du silence, de la vertu et du péché, poursuivant tranquille sa trajectoire dans la galaxie –comme dirait un astronaute du XXI-ieme siècle, priez-le à m’emporter moi aussi vers Altamira; j’ai rêvé que j’avais été mis en lambeaux par les crocs des bisons rouges , vêtusde robes académiques, portant des lunettes sur leur nez à m’accuser d’imposture et de fausseté, à me jeter au mur de l’opprobre publique, monsieur le jardinier .

(Traducere de Ileana Avasilencei)

Publicat în intrebari esentiale | 1 comentariu

Recitiri

Recitiri…sub o alta lumina, stralucitoare ca aurul…

https://www.scena9.ro/article/sorin-lavric-decoct-de-femeie-radu-f-constantinescu-necenzurat

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu

Recomandare: revista ALTERNANTE

Din nr 4 octombrie 2020. http://www.revista-alternante.de/html/yusuke_miyake.html

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Un singur poem, două variante

Amour secret

La femme au visage voilé a loué quelques heures

 pour un amour secret, les chauves-souris et d’autres ennemis de la lumière

rôdent autour de cet endroit secret,

 sombres sont les cadrans au-delà desquels elle se cache et inutile

 l’insistence  des pourchasseurs, on entend uniquement le cri des aiguilles déformées

  cherchant en vain de s’approprier le sublime dressage du retour en arrière…

Iubire secretă

Femeia cu voaleta pe chip a-nchiriat câteva ceasuri

pentr-o iubire secretă, dau târcoale în jurul tainicului loc

liliecii şi alţi stranii duşmani ai luminii, întunecate sunt

cadranele dincolo de care se-ascunde ea şi inutilă

strădania urmăritorilor, se-aude doar ţipătul schingiuitelor ace

încercând zadarnic să înveţe sublimul dresaj al întoarcerii înapoi…

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat , | Lasă un comentariu

Amintiri

https://archive.org/details/ZEZNuTeVreauAziMaiaMartinMariaPostuDorinaSisuLecturaMaiaMartin2

Azi e doar o fărâmă de timp
Din care refuz să muşc,
azi e o adunare de ore strivite
de apăsarea dorinţei de a deveni secundă de iubire,
îl las pe azi să se umple de parfumuri şi amintiri banale
aştept un mâine lung cât o secundă dar mustind
de miresme orientale şi de armonii rare,
teme-te de mine, cea de azi,
visează-ma mâine ,
până atunci strânge oasele unui timp veşnic
Al nostru fără azi ci doar mâine şi ieri

Maria Postu

* publicata la 11 mar. 2013

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu