Leonor si zanele

 

Dragi prieteni, va multumesc pentru faptul ca ma urmăriți si îmi pare rău ca in ultima vreme nu am mai postat poezie sau proza așa cum făceam in urma cu câțiva ani când eram foarte activa. Am cochetat câțiva ani cu Facebook-ul ca mulți dintre voi probabil dar din motive obiective… ne-am despărțit așa ca m-am întors la prima mea dragoste virtuală, blogul.

Astazi vreau sa va propun sa răsfoiți ultima mea carte publicată in 2017, o carte pentru copii, de data asta, care a fost nominalizata la Premiile Uniunii Scriitorilor din Romania, secțiunea carte pentru copii si tineret. Este vorba despre cartea Leonor si zanele apărută in ediție bilingva romana-franceza , cu ilustrații realizate de o artista din Spania, Martina Garcia Aranda. Cartea aceasta a fost tradusă si in limba spaniola si este in curs de apariție la o editura din Spania, tot in ediție bilingva deoarece sper ca si copiii romanilor din Spania sa nu fi uitat limba romana si sa se bucure de întâmplările prin care trece micuța Leonor. Cartea poate fi achizitionatade aici:

https://www.libris.ro/leonor-si-zanele-leonor-et-les-fees-maria-SAC978-606-797-119-4–p1166179.html

Reclame
Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu

Momente

Publicat în intrebari esentiale | 2 comentarii

Festivalul National de Poezie și Proză „ MIHAI EMINESCU”, 2018! Vezi cine a câștigat trofeul și premiile ediției a VII-a!

via Festivalul National de Poezie și Proză „ MIHAI EMINESCU”, 2018! Vezi cine a câștigat trofeul și premiile ediției a VII-a!

Citat | Publicat pe de | 2 comentarii

E foarte scurtă vremea cireșelor…

Și cum stăteam eu asa,și număram jucariile primite la ultima aniversare si cate zile mai sunt pana la urmatoarea,  si frunzele si prietenii, a trecut pe langa mine cineva. Mare. Ii vedeam umbra uriasa care ma acoperea in intregime. Eu nu ma joc cu oamenii mari.Ei nu au ce  cauta aici.Necunoscuti, straini, din alt cartier, din alt oras poate.Stiu ca nu trebuie sa le  dau cheia de la gat, nici numarul nostru de telefon. Nici nu trebuie macar sa le  raspund la salut, nici nu trebuie sa le arat unde locuiesc, chiar daca ar pretinde ca i-a trimis mama si tata sa le dau nu-stiu-ce au uitat ei acasa. Doamne, ce insistent ma fixeaza…A inceput sa-mi fie frica…Sa fug, dar se tine pe urmele mele, nu spune nimic, doar noteaza ceva intr-un carnetel gri…De-as ajunge mai repede acasa.Uf! Nici macar un loc sigur de joaca nu exista pe lumea asta doar pentru copii ,cand vrei si nu vrei dai nas in nas cu un om mare care te fixeaza cu privirea de parca i-ai fi furat o bucatica de viata.In sfarsit, acasa…Strainul ajunsese deja acolo inaintea mea.Eram ingrijorata ca iar trebuia sa-i cedez musafirului camera mea si iar trebuia sa-mi mut jucariile si cartile de colorat. Mama insa nu parea ca l-a observat sau ca ar avea de gand sa pregateasca o cina speciala ca pentru un oaspete rar. Asteptam sa mi-l prezinte cum facea ori de cate ori veneau unchi de care nu stiam, veri, verisoare, vecini recent mutati, fiii colegilor de serviciu, musafiri de o seara, de o saptamana sau chiar de o vacanta.De-a lor, ca eu nu aveam vacante.Sau mai bine zis traiam intr-o vacanta perpetua.Mama nu mi l-a prezentat, de parca nu l-ar fi vazut sau se prefacea ca il ignora sperand ca el sa plece.”Mami…am inganat speriata, domnul acesta care sta pe scaunul de pe hol, ma urmareste inca de afara, spune-i sa plece sau pofteste-l in sufragerie….Vreau sa-i arat ce daruri am primit.” De fapt, ca orice musafir care se respecta, ascundea poate sub mantia lui un dar si pentru mine.Abia asteptam sa-l vad, sa-l despachetez, sa-l arat incantata a doua zi prietenilor mei…”Cum arata musafirul?Eu nu-l vad?”I l-am descris cum stiam eu mai bine: inalt, cenusiu, trist, ganditor, pare de familie buna desi e imbracat modest, nu stiu ce limba vorbeste ca nu l-am auzit vorbind. Are niste ochi patrunzatori si o gura rosie, de parca s-ar hrani doar cu petale de trandafiri, are degete lungi de parca ar vrea sa ia toate casele, tot cartierul tot orasul in bratele sale si mai ales, nu pare sa dea socoteala nimanui pentru faptele sale”…

Mama s-a uitat in jur si parea ca l-a vazut cu ochii fetitei de acum treizeci de ani si m-a luat in brate ca atunci cand urmeaza sa-mi faca o dezvaluire foarte importanta…

Din seara aceea, povestile au inceput sa aiba miros de flori de primavara . Visele mele cenusii incepeau sa devina incet-incet rosii, ca si cum s-ar fi molipsit de gustul buzelor  ciudatului meu oaspete…

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Seninătate

Seninătate

Să mi te-nchipui în amurg

târându-ţi alene ca pe nişte câini ce nu se lăsau prea uşor dresaţi,

ideile

( eu alături, responsabilă cu strunjirea permanentă

a colţilor vocilor celor din jur),

Să mi te-nchipui senin aruncând din privirile tale

cu care cândva incendiai uscatul,

puterea de a potoli furtunile oceanelor şi furia leilor.

( eu în urmă , ferind trena imaginaţiei tale să se

încolăcească ca un şarpe viclean, de intruşii intraţi clandestin

în memoria noastră comună).

Să mi te-nchipui micşorat şi cu chipul împânzit de zeci de riduri

ca şi cum ar fi fost martor

la toată istoria universului,

chipul intrat în cv-ul celor mai frumoase femei,

(eu, absentă, lăsându-ţi moştenire

frumoase teritorii explorate în doi,

altele încă nedescoperite, haite de coşmaruri

ţâşnind din fiecare colţ al drumului

pe care-l mai ai de străbătut.)

Publicat în intrebari esentiale | 2 comentarii

Cronica

Cronica volumului Lalele din Paradis de Lucia Cherciu

http://www.pro-saeculum.ro/arhiva/pdf/saeculum123.pdf#page=222

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu

Recenzie Leonor si zanele de Maria Postu Autor: Adriana Alexandra

Leonor si zanele

 

Imagine | Publicat pe de | Lasă un comentariu

https://booknation.ro/interviu-cu-maria-postu-autoarea-cartii-cutia-postala-cerului/

Publicat în intrebari esentiale | 1 comentariu

Lansare Leonor și zânele , Gaudeamus, 25 noiembrie 2017

Continuă lectura

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat , , , , | 2 comentarii

Recitalul-Cap. I

Poezie si proza online- WordPress Page

Cap.I

Anatheea aruncă o privire îngrijorată spre sala uriaşă a restaurantului dar curand observă că nu avea motive de nelinişte: cu fiecare minut care trecea şi  apropiind-o  de momentul magic al inaugurării anunţat cu multe săptămâni înainte, numărul invitaţilor creştea. Şefii de sală se plimbau amabili printre mese şi îi conduceau  la mesele rezervate.

-Şefule, mai ai vreo masă liberă? Se auzeau voci la intrare adresându-se bodyguarzilor carea aveau ordine precise să nu-i primească decât pe cei cu invitaţii sau cu rezervări. Deşi aveau încredere în angajaţii lor, Anatheea, o femeie în ţinută de seară, încât ai fi crezut că e un oaspete care nu-şi găseşte locul, şi Horaţiu, secondând-o respectuos, inspectau totul spre a fi siguri că nimic nu era in neregulă.

-Theea…încercă bărbatul s-o liniştească văzându-i expresia îngrijorată ! Totul va fi perfect…

-Horaţiu…Gândeşte-te, după un an de zile, e firesc să-mi fac griji! E practic alt loc şi…

Vezi articolul original 697 de cuvinte mai mult

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu