Vienes en las cartas

Vienes en las cartas

Vienes en las cartas
de los no escritas, flotando en el agua en busqueda de ruletas seguras
o de aquellas que se ganaron fortunas
y arruinaron palacios
tu bata escondiendo antes trucos baratos
ondea como una bandera vencida,

y las manos que te buscan
tropiezan en las sombras y en los nombres de quienes te deseaban y no tuvieron el privilegio
de poseer tu alma
porqué fuera yo la elegida,

Hice acrobacias en el frágil puente entre  el sí y el no
me derrumbé ante los ojos de los espectadores,
no evité la hoja de tu cuchillo

cuando en el último espectáculo no diste en el blanco,
y nadé con los delfines al atardecer
recibiendo con el azúcar prometido
una gota de veneno.

Vienes de los cuadros con los que soñaban
los pintores arruinados en Moulin Rouge
tengo las manos manchadas de todos los colores
que deslizán por tu rostro cansado en la mañana,
estoy esperando la sentencia por el delito de no haber podido venderte
a cambio de una copa de vino y de una cama caliente,

por el delito de haberte crucificado en un naipe
imprimido una sola vez
y con el cual juego cada noche
apostando todo  nuestro pasado común
y este futuro que estoy vendiendo en dosis pequeñas
a los jugadores cuyo tiempo se acabó.

AUTOR: MARIA POSTU

Traducción del rumano al español

Prof CRISTINA MUNTEANU

Publicat în Lunile poetice | Lasă un comentariu

Des mots dont j’ai absolument besoin

Quelqu’un me dicte les mots qui je suivis chaque matin
comme je suivis d’autres points cardinaux que j’ai inventés,
quand j’ouvre les yeux, un livre ou une fenêtre,
m’apprend de ne pas m’assoir sur un seuil fragile
et pourtant, je le fait avec une innocence tragique chaque fois
et je me laisse balayée avec le pelle par quelqu’un soigneux
sans savoir si la femme tellement décomposée et recomposée
jour par jour
c’est la même avec celle que vous voyez
passant impénétrable avec son sac en ayant au travail ou
glissant dans les cascades des mots,
risquant de ne pas pouvoir y évader jamais,
se cachant dans son silence
comme dans un fauteuil de dernière génération,
sans des arques, des oreilles ou des couleurs imprimées,
c’est seulement l’idée d’un fauteuil où je me repose,
comme une femme dans les souvenirs de l’homme qui l’aime,
je tourne parfois la tête pour le regarder, pour lui remercier
lui, il me dit un mot que je n’ai pas demandé
mais dont j’ai absolument besoin…

Publicat în Citate de neuitat | Etichetat , | Lasă un comentariu

Pasaje din carti de neuitat -Marile sperante de Charles Dickens

Poezie si proza online- WordPress Page

Exista cărți care se uită imediat după lectură și cărți care îți rămân in memorie nu neaparat prin intamplări, suspans, atmosfera fascinantă în care te lași prins și purtat în alte universuri din care greu mai revii înapoi, și de cele mai multe ori, cel care revine este un Altul, diferit de cel care a plecat în această călătorie prin lumea Cărții.Dar mai există și cărți din care păstrezi mai mult decât un personaj, mai mult decât emoția unor întâmplări, cărți a căror atmosferă unică nu mai poate fi reconstituită ca un parfum al cărui secret îl știe doar inventatorul lui.Despre unele fragmente din asemenea cărți care , în ciuda trecerii timpului, continuă să mă obsedeze și să mă cheme înapoi încercând să le aflu misterul, voi scrie aici, mai bine-zis, nu voi scrie nimic, le voi lăsa pe ele să vorbească, să se mărturisească singure eventualului cititor care le…

Vezi articolul original 349 de cuvinte mai mult

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu

Revista ALTERNANTE, un nou numar

Am bucuria de a semnala apariția unui nou număr al revistei de literatură Alternanțe, revistă realizată de Eugen. D. Popin, Andrei Zanca și Vasile Gogea, în orașul Garmish- Partenkirchen, dar adresată tuturor creatorilor și iubitorilor de literatură de calitate. Revista este aflată în anul 9 de apariție, cunoscută și apreciată de colaboratori și cunoscători dar nu numai.

Dintre numele care semnează în acest număr amintesc: editorial de Nicolae Silade, Poeme de Eugen D. Popin, Ionuț Caragea, Andrei Zanca, Geo Galetaru, Maria Postu, Florentin Smarandache, Virgil Diaconu, Banu Rădulescu, Mihaela Băbușanu, Aurelian Sârbu, proză de Irina Petraș, Andrei Zanca, Radu Ciobanu, Eugen Matzota, eseuri critice aparținând lui Miron Scorobete, Radu Serban, Lilian Danciu, Marian Victor Buciu. Deasemenea , în acest număr continuă traducerile din literatura universală de C. Ifrim, Y. Miaki.http://revista-alternante.de/html/eugen_d__popin.html

Va doresc lectura placuta!

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

URARI

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat | Lasă un comentariu

Altamira

MOTTO:”Într-o după- amiază , in vara anului 1879 ,arheologul Marcelino de Sautuola a   descoperit o mare peşteră pe proprietatea sa din Altamira, in nordul Spaniei

                                                                                          Daniel Schmidt

 -Domnule grădinar,îi spuse Don Marcelino prietenului său, grădinarul

-căci supus nu-i putea fi, dar nici stăpân nu-i devenise incă- aş vrea să fii martor

 la expediţia mea in Altamira . M-am visat intr-o arenă ciudată inconjurat de

“toros” uriaşi , de bizoni uriaşi împotriva cărora nu puteam lupta.

Amintirea parfumului grădinilor tale m-a ajutat să evadez intotdeauna la timp ,

 niciodată nu mi-ai oferit in palmă altceva decât parfumul , iluzia,

promisiunea unei glorii târzii, d-le grădinar , cu ce seminţe şi unde

 îţi cultivi grădina pe care nu ţi-au distrus-o nici taurii mei din Altamira,

 nici bizonii roşii, nici căprioarele delicate , cerbii cu coarnele in care poartă

  mistere eterne, nici mistreţii hrănindu-se de milenii cu piatra pereţilor peşterii ,

 tu ,care nu te temi de nimic, izolat in grădina ta iscată din spaimă şi linişte,

 din virtute si păcat, urmându-şi linistită traiectoria in galaxie ,

cum ar spune un astronaut din secolul XXI, roag-o să mă poarte şi pe mine inapoi

 spre Altamira, m-am visat sfâsiat de colţii bizonilor roşii ,

 costumaţi in mantii academice , cu ochelari pe nas, 

 acunzându-mă de impostură şi fals, punandu-mă la zidul oprobiului public,

 domnule grădinar.

Altamira
Motto:
’’Un après-midi de l’été 1879, l’archéologue Marcelino de Sautuola a découvert une grande grotte sur sa propriétéd’Altamira, au nord de l’Espagne.’’
                                                                             Daniel Schmidt


Monsieur le jardinier, dit Marcelino de Sautuola à son ami le jardinier, car celui-ci ne pouvait pas encore être sonassujetti mais et il n’était pas non plus devenu son maitre pour l’instant, je voudrais vous prendre en témoin dans monexpédition en Altamira. J’ai rêvé que j’étais dans une arène étrange entouré de taureaux géants, de bisons immenses, contre lesquels je ne pouvais pas me défendre ,le souvenir du parfum de vos jardins m’a aidé toujours à point, vous ne m’avez jamais mis d’autre chose entre mes mains que le parfum, l’illusion, la promesse d’une gloire tardive, monsieur le jardinier ; quels grains semez-vous et où cultivez-vous votre jardin de manière à ne pas avoir été détruite ni par mes taureaux d’Altamira, ni par les bisons rouges, ni par les délicates biches, ni par les cerfs dont les cornes renferment d’éternels mystères, ni par les sangliers qui se nourrissent depuis des millénaires de la pierre des murs de la grotte, vous, qui n’avez peur de rien, isolé dans votre jardin issu de l’épouvante et du silence, de la vertu et du péché, poursuivant tranquille sa trajectoire dans la galaxie –comme dirait un astronaute du XXI-ieme siècle, priez-le à m’emporter moi aussi vers Altamira; j’ai rêvé que j’avais été mis en lambeaux par les crocs des bisons rouges , vêtusde robes académiques, portant des lunettes sur leur nez à m’accuser d’imposture et de fausseté, à me jeter au mur de l’opprobre publique, monsieur le jardinier .

(Traducere de Ileana Avasilencei)

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu

Recitiri

Recitiri…sub o alta lumina, stralucitoare ca aurul…

https://www.scena9.ro/article/sorin-lavric-decoct-de-femeie-radu-f-constantinescu-necenzurat

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu

Recomandare: revista ALTERNANTE

Din nr 4 octombrie 2020. http://www.revista-alternante.de/html/yusuke_miyake.html

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Un singur poem, două variante

Amour secret

La femme au visage voilé a loué quelques heures

 pour un amour secret, les chauves-souris et d’autres ennemis de la lumière

rôdent autour de cet endroit secret,

 sombres sont les cadrans au-delà desquels elle se cache et inutile

 l’insistence  des pourchasseurs, on entend uniquement le cri des aiguilles déformées

  cherchant en vain de s’approprier le sublime dressage du retour en arrière…

Iubire secretă

Femeia cu voaleta pe chip a-nchiriat câteva ceasuri

pentr-o iubire secretă, dau târcoale în jurul tainicului loc

liliecii şi alţi stranii duşmani ai luminii, întunecate sunt

cadranele dincolo de care se-ascunde ea şi inutilă

strădania urmăritorilor, se-aude doar ţipătul schingiuitelor ace

încercând zadarnic să înveţe sublimul dresaj al întoarcerii înapoi…

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat , | Lasă un comentariu

Amintiri

https://archive.org/details/ZEZNuTeVreauAziMaiaMartinMariaPostuDorinaSisuLecturaMaiaMartin2

Azi e doar o fărâmă de timp
Din care refuz să muşc,
azi e o adunare de ore strivite
de apăsarea dorinţei de a deveni secundă de iubire,
îl las pe azi să se umple de parfumuri şi amintiri banale
aştept un mâine lung cât o secundă dar mustind
de miresme orientale şi de armonii rare,
teme-te de mine, cea de azi,
visează-ma mâine ,
până atunci strânge oasele unui timp veşnic
Al nostru fără azi ci doar mâine şi ieri

Maria Postu

* publicata la 11 mar. 2013

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu

Plecarea unui mare poet- LUCIAN MANAILESCU

Am aflat cu mare Tristețe despre dispariția unui scriitor și a unui OM de cultura deosebit, pe care am avut onoarea sa-l cunosc. Lucian Mănăilescu!

Iată ce scria domnia-sa intr-un mesaj adresat numeroșilor sai prieteni literari:

Stimați prieteni,

Această carte face parte din puterea mea de a supravieţui. Sper să găsiţi, în paginile ei, o picătura din ceea ce ne face să înfruntăm zădărnicia.”

Din acest volum Intitulat Amurg in șoaptă, reproduc un poem deși as putea cita toate poemele.

COCHILIA DE MELC


Nu mai învaţă nimeni arta samurailor

  • nobila artă de a muri – se moare anapoda, printre lucruri, întâmplări şi amintiri rupestre…
    Se moare dimineaţa şi seara, se moare frenetic, nimeni nu mai are timp
    să trăiască ziua de mâine, în laboratoare
    se clonează dinozauri şi păsări Arheopterix, internetul zbârnâie, bombele cad nevăzute
    şi nu mai e loc în morminte, nici în America.
    Stephen Hawking bănuia că, de fapt,
    am fost exilaţi într-un univers paralel,
    acolo unde vom descoperi, foarte curând,
    cochilia goală de melc în care a locuit Dumnezeu.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Jocurile memoriei- cronica la volumul de poeme Borne

de Ștefan Vida Marinescu

Jocurile memoriei

Mereu inspirată, elaborând cu fantezie și simț dramatic o lirică bogată metaforic, în epicizări și nuanțe captivante (poemele având fior şi fir lirico-epic), poeta Maria Postu, în noua sa carte Borne de la cunoscuta Editură „Școala Ardeleană”, se situează în linia întâi a liricii noastre contemporane. Cu viziuni și reflecții, lirismul și imagistica textelor, ca o reverie de finețe și rafinament, oglindesc, printr-o memorie ca factor coagulant al timpului (cod genetic și A.D.N imagistic), în ipostaze și în „rătăciri” exprese, motivele certe ale arhitecturii poemului, dens, vast, estet, redefinind un stil, o remarcabilă personalitate literară. Aici, poetică, proteică.

În șapte secvențe, copilăria e o „hartă fidelă” și „un meridian rătăcitor” dar și „armură penibilă”; în ipostaze varii: în parc, în metrou, înlăuntru (poeta e „fântână”), alternând timpii reflecției, căci ea, poeta, a fost „literele mari de tipar”, într-o autodefinire subtilă, umilă, transparentă, în acest veritabil pelerinaj spre sine. Poeta iese și reintră în timp, pentru o „plantație” clandestină, atemporală, de magică introspecție.

Atingerile sensibilității poetice, în regim senzorial și senzual, vor convoca,evocator și invocator: figura mamei, nevoia de repere („sfori”), o eternă reîntoarcere în preajma unor copii din „flori de ciulin”, poemul vizând nevoia de comunicare, de comuniune, de ieșire din insomnie, din colivie, ținta fiind re-găsirea de sine.

Repudiind convențiile, un fel de pat procustian, un recipient izolaționist, al restricției existențiale, poeta se supune, deliberat, unui examen al Ființei (primind, desigur, „notă de trecere”) care nu a uitat căminele liceale ori estudiantine. A căror vitregi(r)e e ca o „zidire” de viu (n.n), plastic definită/definite ca „fără de mamă ori tată”, autoarea recentului volum îmbrăcând „haina umilinței”, ironizând, ingenios, poleiala și expunerea mediatică a starletei. Iar într-o mai puțin densă, lexical și stilistic, poemă (în „acuzaţie”) să fie invocată nevoia de salvare, căci uşile „nu se deschid”, ca o nevoie… de cercuri, irepresibilă și programatică, liric.

În alte cicluri: notația este evocator-picturală, cu Nike, Cicios (figuri de biografie sentimentală!?), într-un oraș cu rezonanța sa, revelator. Cu nevoia de întoarcere… În stil impresionist, un alt eu (n.n.) e ipostaziat prin „vaze de ceață”, iar o „moștenire” invocă, în „trenă”, melancolic-solitară, un martor necesar. Pentru că refugiul şi „intrarea în poem” să aducă un mic motiv – „apa” -, la ora închiderii, când oglinda, sertarul, ciorna, nişte bizari „invadatori” să pigmenteze ori să ultragieze memoria.

Cu pasiune/slăbiciune pentru Spania, poeta revine (și face) „portretul infantei”, tonul evocator fiind sub incidența unui Picasso, cu frumos, provocare, aer ușor nostalgic. Femeia (autoarea sau alt-cineva) alungă iluzionarea, căutând calea eliberatoare. De şi din angoasă, din poemul cu „joben”. Balerina e și ea o figurantă, dacă nu un simbol.

Poeta Maria Postu ne asigură că nu se poate schimba, deși „o cămașă” e uzată, ea a abandonat (grație oglinzii retrovizoare) extazul în doi, destinele fiind separate. De prea multă lucidă, interiorizare!? O „fotografie” este minată de erori, de interogație: „e cineva care nu merită să fie iubit?” Sentențios, ca după regula jocului, ultimul vers, sistematic, al poemului: e conclusiv, tranșant, moralizator.

Amiaza e o oglindire pentru „samariteana” care e (Poeta), iar tentativa de zbor, risca(n)tă e, de fapt, observația de sus a lumii lăuntrice, a celorlalți, a lucrurilor, a gesturilor, a Realului. Nu o dată biografic. Poeta se vrea anonimă, caută revelația, „face paralele inedite”: cărţi/soldaţi, cuvinte/arme, cu neliniște pentru planetă, cuvintele sale fiind „medalii strălucitoare”.

O privire abisală, e o poemă a re-desenării Celuilalt, dorința fiind similarăunei invocații către lumină, în ton ușor afectat și teatral. Poeta face „promisiuni”, amintește de cele „neonorate” și e mâhnită de neînțelegerea din jur, fiind gata de un „epitaf” și e repulsivă la „second hand”. Un „puzzle” invocă strada, rochiile „de praf”, ieșirea din poem (cauza: dezabuzarea și auto-izolarea, fecunde însă, liric).Locul lirei e la „ruleta” destinului, eludând invazia instinctelor, într-o formulă șocantă: „rejectat”…

Decantând esențe (fie și cu un „rapper”… ori cu „fentat” (?), respingând facilul, Maria Postu, aproape de „foc”, rătăcește printre destine, suferă că o „bonă”e concediată, uzează de un motto din Zaharia Stancu pentru un text, „orbire”, supralicitând stilul romanesc și epistolar, pentru a vedea „luminița de la capătul tunelului”.

Cartea aceasta e o deschidere, o oază de iertare, prescriind vina de a nu trăi esențial chiar la „sfârșit de vizită”, poeta clamând, sorescian, o altă naștere, în ciuda monștrilor, pledoarie pentru o regulă a jocului fără de confuzii, frunze, zid și grafitti, într-un tur de forță (dincolo de oraș, n.n.), iar Ea, Poeta, Maria Postu, nefiind, de fel, femeia „fără nume”, nici măcar ca alint ori cochetărie. Ieșind de sub „crusta tăcerii”, nu ca o „sirenă” naufragiată, ci în mod cerebral, aproape de un Van Gogh, suferind pentru identitatea sinelui.

Un volum al aspirației şi al inspirației, al unei Poete autentice.

Ștefan Vida Marinescu

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu