”Ușa spre raiul pierdut” de Maria Postu pe youtube

UȘA SPRE RAIUL PIERDUT

unde să te ascunzi când amiaza trece fără să tulbure apa fântânilor,

 nici somnul de după-amiază al pruncilor, trece discret

ca o bună samariteană împărțind daruri inutile nevoiașilor,

cărora le-a fost destinată o singură parte a zilei, de cele mai multe ori

doar dimineața, da, da, se spune în șoaptă cu jind, că moartea în zori nu doare

crezând că e încă dimineață si că cineva se joacă de-a fiesta cu tine

îți întorci ultimul vis pe dos ca să nu fii recunoscut,

și te sperie că până și visurile au riduri și miros a moarte

amiaza trecând fără aplauze, fără afișe care s-o fi vestit, fără gărzi care s-o fi apărat

va traversa viața ta ca și cum aceasta ar fi o stație obligatorie, luând un călător de preț,

îți tot repeți

că poate nu e amiaza ta

că te-a confundat

că e încă acea dimineață fără sfârșit, repeți

în fața unei oglinzi dincolo de oglindă, dincolo de tine,

crezi că e încă dimineață,

că vei auzi cum cineva pregătește ceaiul

vei simți mirosul de pâine prăjită

și ușa spre raiul pierdut trântită de vânt

crezi că e încă dimineață

și că poți prelungi visul până târziu,

mai ai timp să-ti protejezi imunitatea la suferință

mai ai timp să te dezbraci de costumul de adult care nu ți s-a potrivit niciodată

oricâte retușuri i-ai făcut, oricăți designeri i-au adăugat sau i-au luat zorzoane,

oferindu-ți la schimb un alt costum de adult cu care să epatezi

pe cei care nu au știut niciodată că un costum de adult poate ascunde un suflet de copil,

 că in spatele unui costum de copil zace un om născut bătrân,

crezi că mai ai timp să dizolvi pe retină o amintire albastră

și să ascunzi în liniile din palmă fiorul unei îmbrățișări nocturne,

ca și cum ți-ai tatua trupul în cinstea marii fieste de la amiază,

când amiaza va trece , nu te va recunoaște, speri, protejat cum nu ești

de amintiri fragile ori de durerea unor răni imaginare,

că nu te va recunoaște lăsându-te intact cu toata recuzita ta ieftină și cu toate

trucurile tale ieșite din uz cu care încerci să minti și să te minți

nimeni în jur să măsluiască de dragul tău un calendar

nimeni să vândă ori să cumpere bucăți de amiază la suprapreț,

când amiaza va trece speri s-o păcălești ca într-un basm uitat

cu un prinț căutând nemurirea,

când amiaza va trece

 chiar ea dimineața ce-o credeai nesfârșită

te va scoate la țărm, decepționată de lecțiile tale de înot ratate

de încercările tale de zbor mereu amânate ca un dejun rânced servit musafirilor

ale căror daruri nu-ți plac,

pregatește-te, când amiaza va trece, ca o ultimă cursă spre amurgul

străinul acela care îți dă de mult târcoale

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu

Vienes en las cartas

Vienes en las cartas

Vienes en las cartas
de los no escritas, flotando en el agua en busqueda de ruletas seguras
o de aquellas que se ganaron fortunas
y arruinaron palacios
tu bata escondiendo antes trucos baratos
ondea como una bandera vencida,

y las manos que te buscan
tropiezan en las sombras y en los nombres de quienes te deseaban y no tuvieron el privilegio
de poseer tu alma
porqué fuera yo la elegida,

Hice acrobacias en el frágil puente entre  el sí y el no
me derrumbé ante los ojos de los espectadores,
no evité la hoja de tu cuchillo

cuando en el último espectáculo no diste en el blanco,
y nadé con los delfines al atardecer
recibiendo con el azúcar prometido
una gota de veneno.

Vienes de los cuadros con los que soñaban
los pintores arruinados en Moulin Rouge
tengo las manos manchadas de todos los colores
que deslizán por tu rostro cansado en la mañana,
estoy esperando la sentencia por el delito de no haber podido venderte
a cambio de una copa de vino y de una cama caliente,

por el delito de haberte crucificado en un naipe
imprimido una sola vez
y con el cual juego cada noche
apostando todo  nuestro pasado común
y este futuro que estoy vendiendo en dosis pequeñas
a los jugadores cuyo tiempo se acabó.

AUTOR: MARIA POSTU

Traducción del rumano al español

Prof CRISTINA MUNTEANU

Publicat în Lunile poetice | 1 comentariu

Des mots dont j’ai absolument besoin

Quelqu’un me dicte les mots qui je suivis chaque matin
comme je suivis d’autres points cardinaux que j’ai inventés,
quand j’ouvre les yeux, un livre ou une fenêtre,
m’apprend de ne pas m’assoir sur un seuil fragile
et pourtant, je le fait avec une innocence tragique chaque fois
et je me laisse balayée avec le pelle par quelqu’un soigneux
sans savoir si la femme tellement décomposée et recomposée
jour par jour
c’est la même avec celle que vous voyez
passant impénétrable avec son sac en ayant au travail ou
glissant dans les cascades des mots,
risquant de ne pas pouvoir y évader jamais,
se cachant dans son silence
comme dans un fauteuil de dernière génération,
sans des arques, des oreilles ou des couleurs imprimées,
c’est seulement l’idée d’un fauteuil où je me repose,
comme une femme dans les souvenirs de l’homme qui l’aime,
je tourne parfois la tête pour le regarder, pour lui remercier
lui, il me dit un mot que je n’ai pas demandé
mais dont j’ai absolument besoin…

Publicat în Citate de neuitat | Etichetat , | Lasă un comentariu

Camuflajul poeziei sau teama de lirism?!/ Maria Postu

August 11, 2021 — poezieromaneasca

Recenta apariție editorială a poetei Ottilia Ardeleanu, Când tac și tu mă asculți, la editura Junimea, te provoacă încă din titlu și nu dezamăgește nici pe cititorul familiarizat cu poezia actuală care surâde malițios sau timid în paginile revistelor literare, declanșând reacții diverse, de la cititul atent sau dimpotrivă pe diagonală, nici pe cititorul neutru, care caută în reviste sau pe situri ceva care să-i biciuiască simțurile și să-l facă să nu dezerteze din armata din ce în ce mai redusă numeric a adevăraților cititori de literatură.

Aceasta este o carte pe care adevăratul cititor de literatură nu o va lăsa din mână până când nu încheie de citit și ultima pagină, mai mult, până nu revine chiar asupra unor poeme dorind să le reia lectura mai atent, așa cum am procedat și eu.

Înainte de a pătrunde discret în substanța poemelor fără dorința de a le diseca sau tulbura armonia, căci se știe, inefabilul lor nu se cade a fi transpus în limbajul dur al prozei, simt nevoia să mă situez de o parte sau de alta a celor două subiecte din titlul, Când tac și tu mă asculți: cine sunt eu? Cel ce tace și totuși transmite o emoție intensă? Sunt eu cel ce ascultă și încearcă să așeze într-un peisaj coerent de elemente disparate, crâmpeie ale unei arhitecturi sufletești și urban-rurale în care să se plimbe rătăcindu-se în numeroasele simboluri și imagini? Răspunsul depinde de fiecare categorie de cititori.

Paradoxal, în volumul Când tac și tu ma asculți se remarcă o teamă de lirism, spaima de a nu cădea în derizoriu și metafore suprauzate, de aici desacralizarea unor simboluri ca luna, stelele, cadrul nocturn pentru întâlnirile cuplului: adânc încâlcită prin copaci e luna/ nervurile nopții o invadează/ cum se întâmplă/ unei inimi în boala iubirii// liniștea orbecăie pe lângă noi/ o lăsăm în legea ei// când tac tu mă asculți/ cum se ascultă brahms// curioasă luna se avântă cumva/ dintre ramurile nude/ se agață în cuiul din perete/ oglindă iubirii.

Sentimentele se ascund într-un vocabular prozaic, cont, facturez, petrol îmbuibat, impozit, autoarea transmițând de fapt un subtil avertisment despre pericolul care amenință emoțiile, specia umană în general, amenințată de toate cataclismele interne și externe.

E clar, iubirea este tema volumului, anunțată încă din titlul volumului dar și din titlurile multor poeme: cum te-am iubit, rugă, metamorfoză, iubire albastră, atenție iubire, l’amour toujours, aici nu e vorba de iubire ci de mai mult, gena iubiriietc.și ea se dezvoltă pe diferite game, când mai discret ca în sărutroțile se întorc/ în același loc/ ne întâlnim/ pe curba infinitului/ unde se înnoadă/ cercurile// pedalăm fără oprire/ până ne atingem/ frunte cu frunte/ nas cu nas/ buze cu buze, când mai vizibil creionat ca în realitatetu îți atingi pielea de pielea ei/… buzele tale ating buzele ei și porii ei dilatați de euforie/… visul tău se odihnește pe sânii ei, ori drogmă alimentez printr-o seringă/ din tine/ am devenit dependentă/ îmi injectez sângele tău dulce/ uneori exagerez și/ mi se face rău de-atât bine. Uneori e negată, iubirea nici măcar un cuvânt nu mai e, dar ea reizbucnește de-a lungul altor poeme, parcă în pofida dorinței autoarei de a o ascunde: n-o să mai știm să vorbim/ vom trece chip străin unul pe lângă/ celălalt capăt al iubirii va fi în aer/ deconectați/ ne vom căuta la infinit/ într-o carte cu destin/ aruncat la spate sufletul/ singurul responsabil de noidragostea este la locul ei.

Uneori însă, aceeași teamă de a cădea în clișee o determină pe poetă să excludă din poem tocmai ceea ce constituie substanța vitală a acestuia: iubirea. Un poem ca tablou de iubire, în ciuda promisiunii din titlu, pare alcătuit din clișee livrești  după rețeta poemului dadaist, din care însă lipsește tocmai ingredientul special, iubirea: ia-mă de mână/ să încercăm amândoi luna/ prin binoclul iubirii// am să-mi pierd un pantof/ exact la miezul nopții/ ai să mă cauți de fiecare dată/ cu un dor și mai în relief.

Registrul lingvistic se completează cu termeni periculoși precum cocainadrogpubelaviermi, dar cărora poeta are darul de a le înnobila sensul: ți-ai imaginat câți viermi are mătasea în ea/ câte frunze de dudatingere de mătase.

Este vizibilă dorința de a salva o lume a senzațiilor pure aflate pe cale de dispariție: mare vopsită cu un cer de păsări, o lume în care casele nu au suflet iar lumea e dezbrăcată de sentimente, de emoții, de sinceritate. Din când în când țâsnește parcă fără voia poetei un poem de un lirism tulburător: tomnatic momentnuamtimpdealinturi/ tocmai am îngropat/ o speranță sau rugăTu să mă ierți/ Doamne/ nu am știut să-mi rânduiesc viața// zilele s-au dus cumva/ departe de inima de femeie// am nimerit într-un rai nedereticat// spăl pe jos/ iarba și florile și copacii/ si singura iubire, vestind că poezia nu a murit, ci doar realitatea o obligă să se camufleze.

Dar pentru cât timp, oare?

(Ottilia Ardeleanu, Când tac și tu mă asculți, ed. Junimea, Iași, 2021)

Rate this:

     

Publicat în carti bune | Etichetat , , | Lasă un comentariu

UN CONCERT DEOSEBIT

https://www.facebook.com/plugins/video.php?height=314&href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2FEufonia.ro%2Fvideos%2F644900263115446%2F&show_text=false&width=560&t=0

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat | Lasă un comentariu

Aranjamente florale rezistente deosebite

https://m.facebook.com/trandafiri.diamond/

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu

Pasaje din carti de neuitat -Marile sperante de Charles Dickens

Poezie si proza online- WordPress Page

Exista cărți care se uită imediat după lectură și cărți care îți rămân in memorie nu neaparat prin intamplări, suspans, atmosfera fascinantă în care te lași prins și purtat în alte universuri din care greu mai revii înapoi, și de cele mai multe ori, cel care revine este un Altul, diferit de cel care a plecat în această călătorie prin lumea Cărții.Dar mai există și cărți din care păstrezi mai mult decât un personaj, mai mult decât emoția unor întâmplări, cărți a căror atmosferă unică nu mai poate fi reconstituită ca un parfum al cărui secret îl știe doar inventatorul lui.Despre unele fragmente din asemenea cărți care , în ciuda trecerii timpului, continuă să mă obsedeze și să mă cheme înapoi încercând să le aflu misterul, voi scrie aici, mai bine-zis, nu voi scrie nimic, le voi lăsa pe ele să vorbească, să se mărturisească singure eventualului cititor care le…

Vezi articolul original 349 de cuvinte mai mult

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu

Revista ALTERNANTE, un nou numar

Am bucuria de a semnala apariția unui nou număr al revistei de literatură Alternanțe, revistă realizată de Eugen. D. Popin, Andrei Zanca și Vasile Gogea, în orașul Garmish- Partenkirchen, dar adresată tuturor creatorilor și iubitorilor de literatură de calitate. Revista este aflată în anul 9 de apariție, cunoscută și apreciată de colaboratori și cunoscători dar nu numai.

Dintre numele care semnează în acest număr amintesc: editorial de Nicolae Silade, Poeme de Eugen D. Popin, Ionuț Caragea, Andrei Zanca, Geo Galetaru, Maria Postu, Florentin Smarandache, Virgil Diaconu, Banu Rădulescu, Mihaela Băbușanu, Aurelian Sârbu, proză de Irina Petraș, Andrei Zanca, Radu Ciobanu, Eugen Matzota, eseuri critice aparținând lui Miron Scorobete, Radu Serban, Lilian Danciu, Marian Victor Buciu. Deasemenea , în acest număr continuă traducerile din literatura universală de C. Ifrim, Y. Miaki.http://revista-alternante.de/html/eugen_d__popin.html

Va doresc lectura placuta!

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

URARI

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat | Lasă un comentariu

Altamira

MOTTO:”Într-o după- amiază , in vara anului 1879 ,arheologul Marcelino de Sautuola a   descoperit o mare peşteră pe proprietatea sa din Altamira, in nordul Spaniei

                                                                                          Daniel Schmidt

 -Domnule grădinar,îi spuse Don Marcelino prietenului său, grădinarul

-căci supus nu-i putea fi, dar nici stăpân nu-i devenise incă- aş vrea să fii martor

 la expediţia mea in Altamira . M-am visat intr-o arenă ciudată inconjurat de

“toros” uriaşi , de bizoni uriaşi împotriva cărora nu puteam lupta.

Amintirea parfumului grădinilor tale m-a ajutat să evadez intotdeauna la timp ,

 niciodată nu mi-ai oferit in palmă altceva decât parfumul , iluzia,

promisiunea unei glorii târzii, d-le grădinar , cu ce seminţe şi unde

 îţi cultivi grădina pe care nu ţi-au distrus-o nici taurii mei din Altamira,

 nici bizonii roşii, nici căprioarele delicate , cerbii cu coarnele in care poartă

  mistere eterne, nici mistreţii hrănindu-se de milenii cu piatra pereţilor peşterii ,

 tu ,care nu te temi de nimic, izolat in grădina ta iscată din spaimă şi linişte,

 din virtute si păcat, urmându-şi linistită traiectoria in galaxie ,

cum ar spune un astronaut din secolul XXI, roag-o să mă poarte şi pe mine inapoi

 spre Altamira, m-am visat sfâsiat de colţii bizonilor roşii ,

 costumaţi in mantii academice , cu ochelari pe nas, 

 acunzându-mă de impostură şi fals, punandu-mă la zidul oprobiului public,

 domnule grădinar.

Altamira
Motto:
’’Un après-midi de l’été 1879, l’archéologue Marcelino de Sautuola a découvert une grande grotte sur sa propriétéd’Altamira, au nord de l’Espagne.’’
                                                                             Daniel Schmidt


Monsieur le jardinier, dit Marcelino de Sautuola à son ami le jardinier, car celui-ci ne pouvait pas encore être sonassujetti mais et il n’était pas non plus devenu son maitre pour l’instant, je voudrais vous prendre en témoin dans monexpédition en Altamira. J’ai rêvé que j’étais dans une arène étrange entouré de taureaux géants, de bisons immenses, contre lesquels je ne pouvais pas me défendre ,le souvenir du parfum de vos jardins m’a aidé toujours à point, vous ne m’avez jamais mis d’autre chose entre mes mains que le parfum, l’illusion, la promesse d’une gloire tardive, monsieur le jardinier ; quels grains semez-vous et où cultivez-vous votre jardin de manière à ne pas avoir été détruite ni par mes taureaux d’Altamira, ni par les bisons rouges, ni par les délicates biches, ni par les cerfs dont les cornes renferment d’éternels mystères, ni par les sangliers qui se nourrissent depuis des millénaires de la pierre des murs de la grotte, vous, qui n’avez peur de rien, isolé dans votre jardin issu de l’épouvante et du silence, de la vertu et du péché, poursuivant tranquille sa trajectoire dans la galaxie –comme dirait un astronaute du XXI-ieme siècle, priez-le à m’emporter moi aussi vers Altamira; j’ai rêvé que j’avais été mis en lambeaux par les crocs des bisons rouges , vêtusde robes académiques, portant des lunettes sur leur nez à m’accuser d’imposture et de fausseté, à me jeter au mur de l’opprobre publique, monsieur le jardinier .

(Traducere de Ileana Avasilencei)

Publicat în intrebari esentiale | 1 comentariu

Recitiri

Recitiri…sub o alta lumina, stralucitoare ca aurul…

https://www.scena9.ro/article/sorin-lavric-decoct-de-femeie-radu-f-constantinescu-necenzurat

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu

Recomandare: revista ALTERNANTE

Din nr 4 octombrie 2020. http://www.revista-alternante.de/html/yusuke_miyake.html

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat , , | Lasă un comentariu