Premiile filialei POEZIE București, 2021

Miercuri, 15 decembrie 2021 a avut loc premierea celor patru laureati distinsi cu premii pentru volumele publicate in 2020. Juriul a fost compus din Horia Gârbea, Presedintele Filialei, Bogdan Ghiu, Daniel Banulescu si Vasile Poenaru.

Volumul meu Borne aparut la editura Școala Ardeleană, Cluj, a primit premiul ”Mariana Marin” pentru Cartea Anului.

Au mai fost acordate urmatoarele premii:

Premiul OPERA OMNIA pe anul 2020 doamnei Passionaria Stoicescu

Premiul „Ioan Flora” pentru Cartea Anului 2020 domnului Petre Ioan Crețu

pentru volumul Recviem pentru o roată bolnavă mintal, Editura Neuma.

Premiul „Cristian Popescu” pentru Cartea de debut a Anului 2020 doamnei Iulia Nicolau pentru volumul Metamorfoze și câteva păreri, Coresi Publishing House.

https://scoalaardeleanacluj.ro/shop/%C8%98coala-ardelean%C4%83-de-poezie-c-147/borne-p-520.html?zenid=367859bgmk6fceta4p3lias313

Publicat în Diverse, Lansari | Etichetat , , | 3 comentarii

”Ușa spre raiul pierdut” de Maria Postu pe youtube

UȘA SPRE RAIUL PIERDUT

unde să te ascunzi când amiaza trece fără să tulbure apa fântânilor,

 nici somnul de după-amiază al pruncilor, trece discret

ca o bună samariteană împărțind daruri inutile nevoiașilor,

cărora le-a fost destinată o singură parte a zilei, de cele mai multe ori

doar dimineața, da, da, se spune în șoaptă cu jind, că moartea în zori nu doare

crezând că e încă dimineață si că cineva se joacă de-a fiesta cu tine

îți întorci ultimul vis pe dos ca să nu fii recunoscut,

și te sperie că până și visurile au riduri și miros a moarte

amiaza trecând fără aplauze, fără afișe care s-o fi vestit, fără gărzi care s-o fi apărat

va traversa viața ta ca și cum aceasta ar fi o stație obligatorie, luând un călător de preț,

îți tot repeți

că poate nu e amiaza ta

că te-a confundat

că e încă acea dimineață fără sfârșit, repeți

în fața unei oglinzi dincolo de oglindă, dincolo de tine,

crezi că e încă dimineață,

că vei auzi cum cineva pregătește ceaiul

vei simți mirosul de pâine prăjită

și ușa spre raiul pierdut trântită de vânt

crezi că e încă dimineață

și că poți prelungi visul până târziu,

mai ai timp să-ti protejezi imunitatea la suferință

mai ai timp să te dezbraci de costumul de adult care nu ți s-a potrivit niciodată

oricâte retușuri i-ai făcut, oricăți designeri i-au adăugat sau i-au luat zorzoane,

oferindu-ți la schimb un alt costum de adult cu care să epatezi

pe cei care nu au știut niciodată că un costum de adult poate ascunde un suflet de copil,

 că in spatele unui costum de copil zace un om născut bătrân,

crezi că mai ai timp să dizolvi pe retină o amintire albastră

și să ascunzi în liniile din palmă fiorul unei îmbrățișări nocturne,

ca și cum ți-ai tatua trupul în cinstea marii fieste de la amiază,

când amiaza va trece , nu te va recunoaște, speri, protejat cum nu ești

de amintiri fragile ori de durerea unor răni imaginare,

că nu te va recunoaște lăsându-te intact cu toata recuzita ta ieftină și cu toate

trucurile tale ieșite din uz cu care încerci să minti și să te minți

nimeni în jur să măsluiască de dragul tău un calendar

nimeni să vândă ori să cumpere bucăți de amiază la suprapreț,

când amiaza va trece speri s-o păcălești ca într-un basm uitat

cu un prinț căutând nemurirea,

când amiaza va trece

 chiar ea dimineața ce-o credeai nesfârșită

te va scoate la țărm, decepționată de lecțiile tale de înot ratate

de încercările tale de zbor mereu amânate ca un dejun rânced servit musafirilor

ale căror daruri nu-ți plac,

pregatește-te, când amiaza va trece, ca o ultimă cursă spre amurgul

străinul acela care îți dă de mult târcoale

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu

Vienes en las cartas

Vienes en las cartas

Vienes en las cartas
de los no escritas, flotando en el agua en busqueda de ruletas seguras
o de aquellas que se ganaron fortunas
y arruinaron palacios
tu bata escondiendo antes trucos baratos
ondea como una bandera vencida,

y las manos que te buscan
tropiezan en las sombras y en los nombres de quienes te deseaban y no tuvieron el privilegio
de poseer tu alma
porqué fuera yo la elegida,

Hice acrobacias en el frágil puente entre  el sí y el no
me derrumbé ante los ojos de los espectadores,
no evité la hoja de tu cuchillo

cuando en el último espectáculo no diste en el blanco,
y nadé con los delfines al atardecer
recibiendo con el azúcar prometido
una gota de veneno.

Vienes de los cuadros con los que soñaban
los pintores arruinados en Moulin Rouge
tengo las manos manchadas de todos los colores
que deslizán por tu rostro cansado en la mañana,
estoy esperando la sentencia por el delito de no haber podido venderte
a cambio de una copa de vino y de una cama caliente,

por el delito de haberte crucificado en un naipe
imprimido una sola vez
y con el cual juego cada noche
apostando todo  nuestro pasado común
y este futuro que estoy vendiendo en dosis pequeñas
a los jugadores cuyo tiempo se acabó.

AUTOR: MARIA POSTU

Traducción del rumano al español

Prof CRISTINA MUNTEANU

Publicat în Lunile poetice | 1 comentariu

Des mots dont j’ai absolument besoin

Quelqu’un me dicte les mots qui je suivis chaque matin
comme je suivis d’autres points cardinaux que j’ai inventés,
quand j’ouvre les yeux, un livre ou une fenêtre,
m’apprend de ne pas m’assoir sur un seuil fragile
et pourtant, je le fait avec une innocence tragique chaque fois
et je me laisse balayée avec le pelle par quelqu’un soigneux
sans savoir si la femme tellement décomposée et recomposée
jour par jour
c’est la même avec celle que vous voyez
passant impénétrable avec son sac en ayant au travail ou
glissant dans les cascades des mots,
risquant de ne pas pouvoir y évader jamais,
se cachant dans son silence
comme dans un fauteuil de dernière génération,
sans des arques, des oreilles ou des couleurs imprimées,
c’est seulement l’idée d’un fauteuil où je me repose,
comme une femme dans les souvenirs de l’homme qui l’aime,
je tourne parfois la tête pour le regarder, pour lui remercier
lui, il me dit un mot que je n’ai pas demandé
mais dont j’ai absolument besoin…

Publicat în Citate de neuitat | Etichetat , | Lasă un comentariu

Kafka pe malul marii

Murakami-Kafka pe malul marii, Editura Polirom, 2006

IN CAUTAREA PIETREI DE INTRARE SPRE SENSURILE CARTII

L-am descoperit pe acest talentat autor japonez odata cu “Padurea norvegiana” si de atunci nu ma mai pot desprinde de sub vraja sa care ma invaluie definitiv tot mai mult cu fiecare carte pe care i-o citesc.Cartea pe care tocmai am terminat-o mi se pare cea mai profunda creatie a sa dintre cele citite de mine: gasesti aici si dragoste, si singuratate, prietenie, indoiala, mister si realism, vraja si seductie incifrate in simboluri pe care nici dupa lectura cartii nu poti afirma categoric ca le-ai descifrat definitiv. Sau orice cititor isi poate descoperi aici propriile sale simboluri care pot fi diferite de intentiile autorului sau ale altor cititori.

Cele doua planuri narative se deruleaza paralel, in doua locuri diferite dar se apropie din ce in ce mai mult pana cand se suprapun. Fidel modelului sau Scott Fitzgerald, dupa cum marturiseste in Padurea norvegiana, Murakami apeleaza din nou la naratiunea la persoana I a adolescentului care, fugind de acasa de la tatal sau(unicul sau parinte), si-a adaugat la numele de famile Tamura, Kafka. In destinul sau se impletesc motive mitice modernizate, readuse intr-o Japonie a secolului XXI dar cu atat mai interesante si  tratate original.  Matur, indraznet, curios, Kafka Tamura descopera lumea si se autodescopera chiar daca va trebui sa implineasca blestemul tatalui sau, ca in tragedia antica, de a face dragoste cu mama sa si cu sora sa, cu a doua, in vis, refacand, pe coordonate moderne, mitul lui Oedip.Asemanarea cu personajul antic nu se opreste aici, el suspectandu-se si de uciderea tatalui sau, vanatorul de pisici, lucru straniu, pe care insa nu si-l aminteste .Pe parcursul romanului mai apar si alte indicii care conduc catre aceasta reactualizare a mitului antic in decorul straniu, ca in picturile lui Dali, din romanul lui Murakami. La inceput evadarea sa pare o simpla revolta adolescentina fara sorti de izbanda, dar cand locul in care se adaposteste este o biblioteca si cand persoanele care “lucreaza ” aici sunt fiecare din ele incarcate de mister si suferinte, propriul destin al tanarului de cincisprezece ani capata consistenta si se impleteste cu ale celorlalti. Directoarea bibliotecii ascunde o poveste de iubire tragica si un trecut enigmatic anticipat de inteligentasi incredibila maturitate a adolescentului Kafka,dar completat apoi cu propriile ei dezvaluiri: ea intalnise perechea ideala de care vorbea Platon, cu care refacea intregul originar dar pe care o pierduse datorita absurdului existential, ceea ce-i marcase definitiv viata facand-o sa se rateze ca femeie. Ca personaj, nu mi se pare foarte diferita de alte personaje feminine ale lui Murakami, asemanarea cea mai puternica putandu-se stabili cu Sumire, din romanul “Iubita mea Sputnik” pe care deasemenea o poveste stranie de iubire o marcheaza definitiv, facand-o inapta sa se mai deschida altor posibile povesti de iubire..Si totusi ea, conform unor rememorari si asociatii bizare pe care le face tanarul Kafka, pare a fi mama lui Kafka iar acesta, locuind in camera in care pe vremuri locuise tanarul iubit al d-nei Saeki, se indragosteste de d-na Saeki ,adolescenta de odinioara, care il viziteaza noaptea si de fapt face dragoste nu cu fantoma d-nei Saeki ci chiar cu femeia despre care presupune ca ar putea fi mama sa.

Al doilea plan narativ cuprinde, narata la persoana a III a povestea lui  Nakata, un om ciudat, considerat de colectivitate handicapat, de aceea traieste doar din ajutor social, nu stie sa scrie dar ascunde o putere interioara necunoscuta celor din jur dar care ,dupa cum spune tanarul Hoshino, devenit din pura intamplare, ucenic al lui Nakata,un fel de Sancho Panza al acestuia, cum remarca foarte inspirat un alt comentator al acestei carti, are in el puterea de a deveni maestru, lucru imposibil oamenilor comuni. Fara sa merg prea departe cu comparatiile, as vedea aici o revenire a unor idei ce vin tocmai din romanul rus, din Dostoievski (de altfel , lasati-ma sa va soptesc si asta, unul dintre autorii mei preferati), si anume, existenta cuplurilor, victime-calai, stapani si slugi, ucenici si maestri .Motivul pentru care Nakata nu are trecut si se simte gol pe dinauntru este experienta stranie traita in copilarie in timpul celui de-al doilea razboi mondial in padure, experienta in urma careia Nakata a stat in coma 2 saptamani iar cand s-a trezit nu a mai avut nici amintiri nici memorie. Redand aceasta experienta, autorul adauga romanului sau o alta categorie a fantasticului care il apropie de SF, sugerandu-ni-se ca grupul de copii din care facuse parte si Nakata cu  aproximativ 50 de ani in urma,  cu invatatoarea lor ar fi fost subiectii unei experiente desfasurate de calatorii unei nave spatiale necunoscute. Una din putinele minusuri ale cartii ar fi abandonarea acestui fir si inlocuirea acestuia cu alte tipuri de fantastic: miraculosul mitic si magic, straniul utilizand intr-o mixtura adesea derutanta pentru un cititor neinnitiat in acest gen de lectura teme majore ale literaturii fantastice ca visul, obsesia absolutului, intamplarile ciudate si inexplicabile pe care incercarea de a le transpune in registrul plauzibilului si rationalului este sortita esecului.Si totusi Nakata  este un instrument al destinului care implinind anumite lucruri pentru ca asa trebuie, devine cu fiecare experienta pe care o parcurge, mai intelept, dovedind ca de fapt nu este vid in interior si ca necunoasterea scrisului si a cititului este compensata de alte facultati, superioare..Si el fuge, evadeaza,  dincasa, din orasul in care a locuit toata viata, la fel ca si tanarul Kafka dar fuge pentru ca, banuieste l-a ucis pe tatal lui Kafka din motive obscure.

In drumurile lor paralele, cei doi nu stiu nimic unul de altul dar catre sfarsitul cartii, drumurile se apropie , asa cum era de asteptat de catre un cititor care nu are rabdare si doreste sa anticipeze sfarsitul cartii, asa cum, va spun tot in soapta, fac eu,Ceea ce cauta Nakata cu ardoare,ascunzandu-se de politie, ghidat de tanarul sofer Hoshino,  care abia acum parea ca si-a gasit un rost vietii sale, se apropiue de deznodamant. Nakata ajunge chiar in biblioteca in care se adapostise tanarul Kafka, cautat si el de politie, tot in legatura cu moartea tatalui sau.Importanta este misiunea si chiar daca Nakata nu o poate realiza, cel care ii supravietuise, a preluat de la acesta dorinta si puterea de a o indeplini, ceea ce si face, totul invaluit in aceeasi atmosfera misterioasa si incitanta.

Pe langa derularea intamplarilor intr-un mod care te tine captiv ore intregi (credeti-ma, in cu totul alt mod decat m-au tinut captiva miile de pagini din romanul Stieg Larsson, Millenium) pendularea dintre real si fantastic si incarcatura de simboluri, reprezinta o alta reusita a cartii. Granitele dintre real si fantastic sunt deseori estompate, limitele temporale si fizice dispar iar eroii calatoresc cu usurinta prin timp fara sa sesizeze riscurile la care se expun.Insistenta cu care apare in romanele lui Murakami motivul padurii misterioase care te vrajeste si in care te poti pierde definitiv mi-a amintit de nuvela lui Mircea eliade “Nopti la Serampore”.

Am fost impresionata de simbolurile muzicale din toate cartile lui Murakami. Si in “Padurea norvegiana” si aici, (un alt indiciu despre aproopierea dintre kafka si Oedip, )un text muzical foarte valoros, devine pretext pentru apropierea personajelor, pentru facilitatea autocunoasterii, pentru usurinta comunicarii si a revelarii unor aspecte despre sine nestiute pana la impactul decisiv al Muzicii asupra personalitatii celui care o descopera si se descopera pe sine altfel decat se stia, mai uman, mai sensibil, mai profund asa cum se intampla aici cu soferul Hoshino, in contact cu muzica lui Beethoven si Haydn.

Dupa lectura cartii nu numai personajele descopera despre sine lucruri pe care nu le banuiau ci si cititorul atent, ramane impresionat de complexitatea launtrica pe care o ascunde si de modalitatile si imprejurarile in care se poate revela.

Nu in ultimul rand, titlul cartii inspirat de o pictura a iubitului d-nei Saeki la varsta la care se afla actualul erou tanarul Kafka, este extrem de bine sustinut prin scenele care se leaga si se desfasoara in camera biblitecii in care locuise cu peste 30 de ani in urma acest iubit al d-nei Saeki, camera ce tainuise si iubirea lor.

M-au impresionat versurile cantecului compus de d-na Saeki intitulat chiar “Kafka pe  malul marii< cantec in care si-a transpus intensa dar , fara sa anticipeze, scurta poveste de dragoste.Refrenul cantecului sustine inca o data, daca mai era nevoie, apropierea pe care am facut-o dintre Kafka si Oedip, cel care a dezlegat intrebarile Sfinxului.

“Cand esti la marginea lumii

Eu sunt intr-un crater stins.

Iar in umbra usii

Sunt cuvinte ce si-au pierdut slovele.

Luna-si arunca razele peste o soparla adormita

Pestisori cad din cer.

Dincolo de fereastra

Sunt soldati cu suflete incremenite.

Refren:

Kafka sta pe un scaun pe malul marii,

Cu gandul la pendulul ce misca lumea.

Cand cercul inimii se inchide,

Umbra nemiscata a Sfinxului

Se preschimba in cutit

Si iti strapunge visul.

Degetele fetei inecate

Cauta piatra de intrare.

Ridicandu-si poalele vasmantului albastru

Il priveste pe Kafka pe malul marii.”

Intr-adevar, , fiecare lucru are o piatra de intrare pe care o tot cautam o viata intreaga.Aceasta carte ascunde prea multe intrari ca sa poti crede ca ai gasit-o pe cea buna.Va las pe voi sa va cautati propria intrare in ea.

Intr-adevar, , fiecare lucru are o piatra de intrare pe care o tot cautam o viata intreaga.Aceasta carte ascunde prea multe intrari ca sa poti crede ca ai gasit-o pe cea buna.Va las pe voi sa va cautati propria intrare in ea.

Publicat în carti bune | Etichetat , | Lasă un comentariu

Margitt (fragment inspirat din viata lui Brancusi)

http://www.revista-alternante.de/

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu

NUME care nu iti mai spun nimic

Poezie si proza online- WordPress Page


Ati ras impreuna, ati plans, ati vibrat in fata acelorasi vitrine,v-ati refugiat in  aceleasi tablouri, ati ascultat aceleasi simfonii tu, cantate la metrou, el, intr-o sala de spectacole….Ati visat si ati sters apoi visele cu buretele, ati cladit castele de nisip, v-ati vandut vize pentru fericire promitandu-va castele in Spania si ati traversat clandestin toate granitele imposibilului fara sa va pese daca veti fi sau nu prinsi a doua zi si inchisi in cele mai indeparte  carcere ale memoriei cuiva…Ati facut proiecte comune dar ati construit doua intrari, ati impartit acelasi pat dar v-ati invelit cu cosmaruri diferite, ati baut aceeasi cafea dar tu credeai ca beti in cesti  din portelan de Sèvres, el – din pahare de unica folosinta…

Si nu au mai ramas decat niste nume care nu iti spun nimic...Ai vrea sa le stergi, sa le lovesti in silaba cea mai dureroasa, sa te dezintoxici de…

Vezi articolul original 233 de cuvinte mai mult

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu

Batranii si marea…

Poezie si proza online- WordPress Page

Moto:”Daca vrei sa fii iubita cu adevarat de cineva in viata, ia-ti un caine sau o pasare de curte.”

(Din sfaturile unei vechi prietene)

Ei sunt batrani de cand ii stiu.Nu stiu ce le-a imbatranit mai intai: vocea, hainele, rasul pe buze aratand dintii lipsa, zambetul had, intrebarile aparent amabile, in realitate dornici sa-ti smulga o marturisire involuntara, un secret rusinos pe care sa-l molfaie intre gingii cu ceilalti batrani cateva saptamani pana cand tu sau alt vecin imprudent le va oferi alta informatie buna de ros pana la maduva.In propria ta casa te simti sechestrata de privirile lor,care te urmaresc ca si cum un reporter de la o emisiune de cancan ar dori sa-ti monitorizeze fiecare moment in care te mistui in casa ta care demult nu mai e a ta ca si cum, intr-o emisiune bigbrothers de proportii uriase, intreg universul ar fi cu ochii…

Vezi articolul original 429 de cuvinte mai mult

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu

Rezultatele Concursului de Creație pentru elevi ”Panait Istrati”, Ediția a III-a, 2022, organizat de revista Convorbiri literar-artistice, București https://cafeneauainterviurilor.wordpress.com/2022/05/28/rezultatele-concursului-de-creatie-pentru-elevi-panait-istrati-editia-a-iii-a-2022-organizat-de-revista-convorbiri-literar-artistice-bucuresti/

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat | Lasă un comentariu

O nouă apariție editorială

O sută și una de poezii/Maria Postu, prefată de Marin Iancu, Editura Academiei Române, București, 2021
Publicat în carti bune | Lasă un comentariu

Invitație

Va invit să urmăriți , să citiți, să comentați pe web-site-ul meu http://mariapostu.ro/

Tot aici aveți datele pentru a putea achiziționa unul dintre ultimele mele volume de versuri.

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat , | 1 comentariu

Patru fetițe merg în vizită…

Poezie si proza online- WordPress Page

Este aproape ora prânzului dar încă nu am terminat de pregătit masa.Stau în fața ferestrei de la bucătărie și admir căderea fulgilor de nea încercând să uit de ce se poate ascunde în spatele unei ninsori abundente, privind-o doar ca pe un spectacol.Zgomotul hotei, melodia care se revarsa din boxa radioului, mă împiedică să mă concentrez suficient asupra dansului ninsorii și să mă rup din acest cotidian plictisitor și monoton, repetat aidoma, duminica de duminică.Deodată, îmi atrage atenția un grup de patru fetițe, zglobii,ce nu pot să aibă mai mult de 12-13 ani.Au coborât dintr-o mașină care apoi întoarce, iese de pe alee în bulevard și nu o mai zăresc foarte repede.Fetițele se așteaptă una pe cealaltă apoi se îndreaptă aproape alergând spre scara blocului cu 10 etaje din fața blocului meu cu patru etaje.Observ că una dintre ele are în mână un tort, alta un buchet de garoafe roșii…

Vezi articolul original 343 de cuvinte mai mult

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu

Undeva ma asteapta o duminica…

Undeva ma asteapta o duminica…Sa nu uit aragazul deschis.Sa verific de doua ori daca am inchis toate robinetele.Sa ud florile deoarece voi lipsi mult timp.Sa dau pisica unei vecine sa o ingrijeasca in absenta mea.Sa–mi ia ramas bun de la caine…Sa verific ultimele mailuri si sa-mi cer iertare ca nu le voi mai raspunde pentru nu stiu cat timp.Undeva ma asteapta , timida, rusinata ca a venit atat de tarziu, curioasa in sfarsit sa ma recunoasca, dornica sa- mi impartaseasca ce am ratat de la plecarea mea de acolo din raiul ei, trista ca poate sunt obosita si nu ma voi bucura de toata frumusetea ei, dezamagita ca nu am plecat de bunavoie, prea constienta de frumusetea ei ca sa se teama ca nu o voi placea, contrariata ca nu m-am gandit la ea pana acum, sensibila si generoasa sa-mi ofere compensatii pentru toate duminicle care mi-au lipsit, au intarziat sau nu au venit niciodata.Undeva ma asteapta o duminica…Dar imi voi schimba adresa si voi ramane in aceasta zi de vineri cu gust de duminica visata si mai frumoasa decat orice duminica posibila in orice viata…

Articol preluat de pe situl meu http://www.mariapostu.ro

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu