Poetul meu preferat – Virgil Mazilescu si un poem preferat….”Satov”

Publicat pe 28 decembrie 2008 de Maria Postu

ei au lumea lor si lumea asta a lor imi face greata
si chiar cu o cutie goala de conserve in gura sunt gata sa urlu
si chiar cu o bomba in maduva sirei spinarii sunt gata sa urlu
ca au lumea lor si ca lumea asta a lor imi face greata

Acest articol a fost publicat în Blog, Scriitori preferati și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Poetul meu preferat – Virgil Mazilescu si un poem preferat….”Satov”

  1. George zice:
    6 aprilie 2010 la 3:46 PM

    Ziua Buna boieri Dumneavoastra,

    Am avut prijejul sa il fi cunoscut pe domnul Virgil Mazilescu, intr-o vara de neuitat, asa cum e pana lui literara. De neuitat, a ramas acel timp, putin dar cu atat mai pretios, concentrat, ca o rachie distilata, pana cand nu mai e loc de distilat. Era dumnealui un sef de ceeata, fara vot si fara concurenta, ci mai degraba doar prin prezenta domniei sale: Plina de viata, reala, dar plina de mister, mister in ce va fi facut el in momentul urmator. Din marea fluorescenta, a aparut el, ca un Neptun, pe meleagurile lui Orfeu, cu dorinta de a se darui lumii ca Prometeu, cu dorinta de a se spovedi ca sa se poata cumineca curat, ca un copil… Mare iubitor de oameni, mare povestitor, LIBER, ca primii localnici ai patriei noatre, de dininte de a se fi stiut sub numele de „PATRIE”. Pe langa el radeau prietenii, mult dupa ce se apucau cu mainile de burti, de atata ras; Dar nu era dumnealui un pitic, cu caciula, cu zurgalai, ci era un intelept, care reusea sa deschida usi ascunse altora, in adancul firii omului, cu o privire a ochilor lui patrunzatori. A iubit, inteligenta limbilor, a inceput o noua perioada de adresare, in cuvinte alese, dar cotidiene, cu rima, si cu rima fara rima, cu rima ascunsa vederii, acolo in locul cu care ne luam aerul. Un om ca un munte, mai inalt decat Carpatii, a iubit, si iubirea i-a fost de ajuns. A iubit viata. Fie-ti tarana usoara, si amintirea vesnica, Domnule Virgil Mzilescu!

    Apreciază

  2. Maria Postu zice:
    6 aprilie 2010 la 4:26 PM

    George, iti multumesc frumos pentru aceste cuvinte sincere si noi pentru mine.da, l-as fi ikubit pe Vitgil Mazilesc daca l-as fi intalnit, simt ca semanam foarte mult amandoi.mare pacat ca omul s-a pierdut asa repede….Poetul insa, e nemuritor…Te mai astept pe aici, Poezia este haina mea de vreme rea si de vreme buna…

    Apreciază

  3. George zice:
    7 aprilie 2010 la 6:27 AM

    Maria, cu siguranta ca l-ai fi adorat pe Virgil. Este unul dintre putinii oameni care pot sa se exprime in mod asa de visceral si in acelasi timp asa de artistic. Sint un avid adoroator al fenomenului contemporan numit Leonard Cohen. Si cred ca vom avea ceva cuvinte de impartasit despre epopeea sa. Aproape toate cele scrise, spuse si compuse de el, multe pe care am avut norocul sa le aud acasa, in deceniul 70, le-am acceptat cu profunda admiratie. Unul dintre acele unice momente intr-o generatie, l-am descoperit, in compositia sa „The Traitor, in prin interpretarea unica de Martha Wainright, Ca se gaseste pe U-tube, si in DVDul „I’m Your Man”. Scriu mereu despre acest minunat moment artistic, ca cei ce nu au avut ocazi, sa mearga sa-si stampere setea la acel izvor de umanitate. Sper sa aud comentariul tau, cacieu de cate ori revizionez acel clip sant miscat in modul cel mai adanc: But the rose I sickened with a scarlet fever, and the swan I tempted with a sense of shame… ce expresie de acceptare al apartenentei in sanul naturii, ca parte egala. Am pus cateva pics-uri pe Jango, poate vei avea ocazia… Multumesc de raspunsul la comentariul meu, Pe curand, George.

    Apreciază

  4. Maria Postu zice:
    7 aprilie 2010 la 7:02 AM

    Inainte de a assculta ceea ce mi-ai propus, iti spun doar ca pe blogul meu de pe blogspot , unde scriu foarte rar mi-am exprimat si preferintele muzicale si iata ce surpriza vei aveahttp://www.blogger.com/profile/06948308570197345324
    Voi asculta chiar azi acea melodie, multumesc frumos.Iti voi raspunde un pic mai tarziu, tot azi.O zi buna,Maria

    Apreciază

  5. Maria Postu zice:
    7 aprilie 2010 la 9:02 AM

    Este o melodie rascolitoare, am reascultat-o cu emotie.Regret ca nu prea m-am descurcat cu acel site jango, dar mai incerc.Si mai am un regret:desi ma mobilizez foarte greu sa merg la un concert in oras, de pilda, cand a fost Chris Rhea, care deasemenea imi place, (stiu, sunt stiluri foarte diferite), am reusit sa ajung, in schimb, nu am reusit sa ajung la concertul lui Leonard Cohen, lucru pe care nu mi-l pot ierta.In cartea Oanei Pellea care la inceput m-a entuziasmat, (dar mai apoi mi-am cam pierdut entuziasmul, parandu-mi-se un pic cam…teatrala), povesteste cum s-a dus special la Londra sa-l vada pe leonard Cohen si apoi l-a revazut la Bucuresti.Chiar la Londra nu imi pot permite sa ajung dar sper sa am ocazia alta data, desi artistii mari nu prea repeta turneele in tarile mai mici.In fine, am acasa volumul lui de versuri de la Polirom, il tin langa mine permanent,(Cartea aleanului), la fel ca si 2 volume ale lui Virgil, Va fi liniste, va fi seara si Virgil Mazilescu, Opere de la Muzeul literaturii romane.Scuze ca m-am intins prea mult la discutii.O zi buna.

    Apreciază

  6. George zice:
    13 aprilie 2010 la 8:47 PM

    Maria,
    imi pare rau de intarzierea cu care raspund. Scriu, de a semenenea de la celalalt e-Mail, probabil ca ai remarcat.
    Multumesc pentru impartasirea sentimentelor privind Leonard Cohen si arta lui. Desi nu am fost la nici un concert al lui m-am alinat cu experienta indirecta a U-Tube videos, DVDs si CDs. Minunea vremurilor noastre, internetul, este mediul de concert, pentru mine.
    Sant recunoscator si consider a fi o mare favoare faptul ca mi-ai acordat prilejul sa destainuiesc impresiile si sentimentele care au urmat, intalnirii cu poetul Virgil Mazilescu, considerand stangacia mea literara. Nu am putut sa ma abtin, chiar daca as fi vrut, tot ce am scris, avenit dintr-un loc in mine, pe care nu am reusit sa-l explorez indeajuns. La fel cu scurta mea istorioara adevarata, in care am simtit sprijinul tau, sincer, si atitudinea de includere, care este asa de rara zilele astea. Stiu ca edeparte de orice forma de exprimare literara, si intr-adevar, a erupt din mine, citind frumoasele randuri. Aici, departe de casa, intalnirea cu blogul tau a fost ca un chibrit aprins, si aruncat intr-o balta de benzina. A luat o viata, mai presus de prodenta formala. Si aici, m-ai tratat cu deosebita intelegere. Desigur ca linia istorioarei era liniara, si aproape natanga, dar ai gasit valoarea intrinsica, si filozofia care m-a facut sa incalzesc keybordul: nu conteaza cat de bun esti la ceea ce faci, mai ales cu un grad de periculozitate avansat, daca pierzi controlul asupra instinctului de teama, care e paralizant in natura nu ai sanse de a supravietui: citez din surse medicale:
    „Cat de des ai carcei:
    Apare in cele mai nepotrivite situatii: cand te grabesti sa ajungi la interviu sau vrei sa te ridici repede de pe scaun. Cand inoti in mare sau conduci masina, un carcel nevinovat devine foarte periculos. ”
    Asa ca acum vin si adaug morala acelei parti ale povestirii adevarate, a carui sfirsit fara inters, a prevenit un mic anunt in ziar, relatand inecul povestitorului, care iubeste viata cu atat mai mult. Morala: Panica te poate omori, in timp ce calmul rational te poate salva.” Dar, desigur a ai ghicit intentia mea care nu a fost ascunsa. Din nou, mii de multumiri, si toate cele bune de aici din Los Angeles. George.

    Apreciază

  7. Maria Postu zice:
    14 aprilie 2010 la 6:54 AM

    George,nu ai de ce sa fii recunoscator.Imi place sa ma implic in cat mai multe fapte de viata, situatii, care au putut fi sau pot fi si ale mele.Nu e vorba de lipsa de talent, nici pe departe.Comentariile tale au fost sincere si foarte expresive iar atractia pentru Mazilescu, Leonard Cohen sunt lucruri la care nu pot ramane indiferenta.Ratiunea ar trebui sa ne calauzeasa mereu desi nu se intampla intotdeauna asa.Ma bucur ca am reusit sa-ti trezesc amintiri legate de tara si de aceasta perioada a vietii de care toti ne despartim la un moment dat, indiferent pe ce meleaguri traim:trecutul devine tot mai mult pentru noi o galaxie indepartata in care nu vom mai ajunge niciodata, oricat ne-am perfectiona mijloacele de transport, decat mental Ma intreb daca intr-adevar aceste calatorii in trecut ne fac bine sau rau.

    Apreciază

Lasă un comentariu