Conjugare
Eu nu am auzit. Eu nu ştiam că nu aud.
Cineva voia ca eu să nu aud. Cineva făcea totul ca eu să nu aud.
Cineva auzea. Bătăile tot mai puternice de inimă, în inimă, în uşile închise,
in uşile care nu s-au făcut la o casă care nu s-a construit
într-un vis pe care nu-l revendica nimeni.
Eu am început să aud când am văzut uşile ce-şi căutau peretele,
peretele ce-şi căuta cărămizile, cărămizile ce mă căutau pe mine,
sã se odihneascã un mileniu pe umerii mei,
când am început să aud, am înţeles că eu auzeam chiar şi atunci
când credeam că nu auzeam, am înţeles că voi auzi şi ceea ce nu vreţi să-mi spuneţi, voi mă auziţi?
Dacă da, de ce nu-mi răspundeţi?
Share this:mariapostu.wordpress.com
Apreciază:
Apreciază Încarc...
Similare
Despre Maria Postu
Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon...
Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...Nu insa si ultima: Cutia postala a cerului, Leonor si zanele...si mai urmeaza...
Acest articol a fost publicat în
Blog,
Personale,
Poeziile mele și etichetat
Blog,
Personale,
Poeziile mele. Pune un semn de carte cu
legătura permanentă.
Cel mai trist este sa auzi dincolo de cuvinte!
ApreciazăApreciază
Dar e…consolant, totusi…sa stii ca nu esti chiar singur de tot.
ApreciazăApreciază
Pingback: Despartirea de worpress ? | Maria Postu – WordPress Page