STIU, CANDVA LA MIEZ DE NOAPTE…
„Nu credeam sa invat a muri vreodata…”, Iata ca tu, Grigore Vieru, prin vocea celui pe care l-ai iubit atat de mult, Mihai Eminescu, despre care spuneai cu adoratie :”Nu pot sa nu ma ating de el. Lupta cu el imi da din el tarie sa exist…”, prin vocea ta, m’ai invatat sa mor un pic…
Era de mult, in 1998, ceea ce vreau sa va povestesc..Fiica mea cea mare era in clasa a doua. Tocmai aparusera manualele alternative. Eram atat de fericiti ca fiii nostri au acces la un alt fel de educatie, la un alt fel de informatie…necenzurata, nefalsificata…nedistorsionata de minti bolnave si indoctrinate cu lozinci si clisee… In manualul de citire al fiicei mele era un text de Grigore Vieru, de o frumusete si o sensibilitate care m-au determinat sa-i caut imediat cartea in librarii.
Stiu: candva la miez de noapte
Ori la rasarit de soare
Stinge-mi-s-ar ochii mie
Tot deasupra cartii sale…
Am gasit-o…Era un volum intitulat „Radacina de foc…” aparut la editura Univers, cu ilustratii ale marelui pictor Sabin Balasa, trecut si el prea devreme in eternitate…A doua zi, fiica mea s-a grabit, incantata sa duca volumul la scoala…Nu voi uita niciodata sfintenia, respectul cu care mainile invatatoarei, o doamna iubitoare de literatura si un pedagog exceptional, au atins CARTEA…murmurand cu emotie:’Grigore Vieru”…o carte aparuta aici in Romania..Era intr-adevar un eveniment, inceputul unui sir de evenimente cand literatura din Basarabia a devenit si la noi cunoscuta, iubita asa cum merita iar scriitorii basarabeni au inceput sa-si dobandeasca locul si rolul cuvenit in spiritualitatea romaneasca.
Au urmat alte volume la de poezii ale marelui poet si popularitatea lui a crescut, si aici in Romania, dincolo de Prutul pe care visa sa-l treaca, asa cum altii visau sa ajunga in Cosmos, vis dealtfel implinit fizic in 1973, dar spiritual, prin creatia sa, poetul incepuse marea trecere inca din 1978 cand ii apruse primul volum de versuri in Romania intitulat Steaua de vineri la editura Junimea din Iasi, la fel si numarul cititorilor si iubitorilor sai. Intr-o lume care isi adapta gustul estetic la vocile poetice ale momentului, poezia lui despre patrie, valorile traditionale, iubirea de neam si tara, cunoastea adepti si castiga premii si recunoastere nationala si universala. Citez doar cateva din distinctiile care i s-au acordat de-a lungul timpului, fara sa consider ca in felul acesta s-a recunoscut indeajuns geniul poetlui si contributia sa la supravietuirea unor valori si idealuri amenintate cu disparitia in mult prea agitatul si tulburatul secol XX si inceput de secol XXI:
1985.Titlul onorific de Maestru emerit al artei din R.S.S.M.
1989. Revista «Flacăra» îi acordă Premiul pentru poezie.1989.
1990Cartea «Mama» este apreciată ca cea mai populară carte a anului 1989. Societatea prietenilor cărţii «Vasile Alecsandri» îi acordă pentru această carte Premiul «Mihai Eminescu».
1990.I se acordă Premiul Mare pentru literatură al Fundaţiei «Crescent», Bucureşti. Este ales membru de onoare al Academiei Române.
1992.Academia Română îl propune pentru Premiul Nobel pentru Pace.
1994. se decernează Premiul internaţional pentru poezie «Lucian Blaga».
1995.Premiul „Poetul anului” acordat de Editura Adrian Păunescu şi Marele Premiu pentru anul 1994 acordat de postul de televiziune Tele 7 ABC din România pentru cultivarea şi protejarea limbii române.
1996.Devine laureat al mai multor publicaţii din România şi al săptămânalului Literatura şi arta „pentru risipa de suflet şi marea Poezie pe care ne-o dăruieşte”.
În ziua Duminicii Mari poetul instalează o piatră funerară comună (pentru mama şi pentru sine) pe mormântul mamei cu următoarele epitafuri dăltuite de sculptorul Tudor Cataraga: „Pierzând pe mama, îţi rămâne Patria, dar nu mai eşti copil”, iar pentru sine: „Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi”.
2000.Este decorat cu Medalia guvernamentală a României „Eminescu. 150 de ani de la naştere”. I se acordă Diploma şi trofeul Fundaţiei „România — 2000”. Este laureat al săptămânalului Literatura şi arta „pentru verticalitate şi dăruire întru Poezie şi Frumos”.
2005 Este sărbătorit cu ocazia jubileului de 70 de ani. Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chişinău îi acordă titlul de Doctor Honoris Causa „pentru contribuţia la valorificarea tezaurului literaturii naţionale şi merite deosebite în completarea fondului didactico-metodic al învăţământului naţional cu opere remarcabile”. La Sala cu Orgă se desfăşoară un spectacol de omagiere a poetului, iar la Teatrul Republican de Păpuşi „Licurici” are loc premiera spectacolului Planeta de rouă după versurile lui Grigore Vieru (regie Titus Bogdan Jucov, scenografie Angela Josanu şi Ion Puiu.
2005.La Editura Litera Internaţional apare Albinuţa într-o nouă ediţie revăzută şi completată.
Editura Prut Internaţional scoate de sub tipar două volume dedicate poetului: Grigore Vieru: poetul arhetipurilor de Mihai Cimpoi şi Un discipol al lui Orfeu: omagiu poetului Grigore Vieru la 70 de ani, volum îngrijit de soţia poetului Raisa Vieru.
Oricat de mult l-as pretui si oricat de sincere ar fi sentimentele mele de admiratie fata de creatia sa, nu pot vorbi despre el mai bine decat o face poetul insusi prin versurile sale:
“Reaprindeţi candela-n răscruce
Lângă busuiocul cel mereu—
Degerat la mâni si la picioare
Se întoarce-acasă Dumnezeu.
Doamne, Cel din slăvi creştine
Ce păcate oare-ai săvârşit
Că te-au dus acolo si pe Tine
In Siberii fără de sfârşit ?!”
“Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici macar nu te urasc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,” marturiseste Poetul cu modestie, cu seninatatea specifica marilor spirite pentru care intalnirea cu moartea e un eveniment firesc, concentrate in urmatoarea explicatie :” A fi simplu nu este o treaba usoara. A fi simplu inseamna sa mori cate putin in fiecare zi, in numele celor multi, pana cand te preschimbi in iarba. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?”
Voi continua sa-ti citesc “maiastra carte’…, nu o voi inchide niciodata, recitind-o cu emotie cu dragoste,…dorindu-mi ca intr-o buna zi visul tau sa se implineasca.
„…Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci sa nu inchideti cartea
Ca pe recele-mi pleoape.”
Dumnezeu sa te aiba in grija sa si a te odihneasca in pace, iubite Poet al neamului romanesc!
Poezie si proza online- WordPress Page 