Un loc în lumea nimănui

Un loc în lumea nimănui

Mi-au trebui douăzeci de ani de căutări ca sa te gasesc. Confundam mereu flacara şemineului electric cu aceea a unui şemineu adevărat, cascadele dintr-un parc de distracţii cu o niagară reală, răgetul stins al leilor dresaţi cu chemarea junglei, iubirea bărbatului de langă mine, cu Iubirea. Într-o zi sau poate într-un amurg, lucrurile importante nu se petrec decat in zori sau in amurg, cand ne pregăteam să ne mutăm, întotdeauna mi-au placut schimbările, de identitate, de domiciliu, de suflete, de trupuri, în podul casei, un tablou, neterminat, abandonat, o acuarelă decolorată… acoperită de praf dar atrgându-ţi privirea ca o cascadă uitată prin care timpul continua să curgă risipitor. Când în jur era penurie de timp şi el se vindea pe cartelă unor privilegiaţi…Un peisaj uitat dar sedimentat undeva in straturile cele mai adânci ale subconştientului meu, ţâsnind acum brusc la suprafată: o bancă… pe care stăteai tu, …aşteptându-mă, un şevalet, trusa de culori alături, abandonată, amânând momentul revelaţiei.. O alee goală pe care tropăiau paşii copiilor pe care i-am fi putut avea. Tu si cu mine. O mână trăgând discret cortina unui anotimp cândva roz, acum cenuşiu. Am ridicat cu teama tabloul prăfuit şi am trecut încet, cu grijă, să nu impraştii odată cu praful, şi patina subtire de culoare, peste rama tabloului, dincolo, reluându-mi locul în peisajul neterminat, unde tu continuai să mă astepţi…

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Blog, Personale și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Un loc în lumea nimănui

  1. ana spune:

    Intr-adevar, o proza plina de sensibilitate, ireala, insuficient cunoscuta si apreciata…
    Ar trebui sa o faceti cunoscuta…
    Ma regasesc in poemele dumneavoastra, in gandurile dumneavoastra.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s