Pierdut dreptul la intimitate,
lumea e o vitrină uriaşă
prin care trec limuzine şi tancuri imune la cioburi şi sânge,
în stradă soldaţi fără uniforme şi uniforme fără soldaţi
căutându-se în vitrina din care surâde cinic un manechin celebru
odată, ascunse în pupilele lui dilatate hărţile
pe care nu le vom mai cunoaşte,
drumurile pe care ne vom împotmoli,
deşerturile care ne vor înghiţi,
în văzul lumii care plânge şi comută pe alt canal al realităţii.
E greu de suportat atâta transparenţă,
iubind trebuie să uiţi totul,
uitând totul vei iubi din nou,
obositele juliete şterg praful de pe ultima ediţie shakespeare
inutilă ca o mătură lângă un aspirator,
deopotrivă ne scăldăm în apele colcăind de viruşi ale aceloraşi sentimente
înotând speriate în vopseaua uscată de pe paleta unui pictor invizibil…
Dacă ți-a plăcut:
Apreciază Încarc...
Similare
Despre Maria Postu
Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon...
Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
In acest secol tumultuos, mai exista cineva care sa simta asa, sa avertiizeze asupra pierderii sensibilitatii umane, asupra disperarii de a fi?
Ma bucur ca acum, in sfarsit, „in lumea nimanui”, mi-am regasit intimitatea.
ApreciazăApreciază