CUI ÎI SPUI „ATINGE-MĂ”

 În fiecare seară aştepţi să se oprească toate zgomotele din castel, din oraş, din micuţa ta locuinţă pe care n-o luminează decât visul tău. Cu cât ţi-e mai multă teamă  că vei fi într-o noapte descoperită şi arsă pe rugul acela de la capătul oraşului, căruia ei îi spun rugul ecologic, chipul tău aşternut dizgraţios pe toate vitrinele, decolorat de ploaie, descompus de urmele paşilor care l-au călcat în picioare, cu atât plăcerea de a trişa e mai intensă. Te strecori încet rostind parola magică trecand discret ca o aroma de iubire, dincolo de monitor. Îţi laşi la intrare trupul cum ţi-ai lăsa papucii, să nu duci acolo murdăria zilei, memoria lui carnivora. Eşti aşteptată de toţi amanţii pe care i-ai refuzat, de care ţi-a fost teamă, în privirile cărora citeşti dorinţă, dragoste, înţelegere, compasiune, cuvinte calde, dragostea care ţi-a lipsit atât de mult. Nu vorbiţi. Nu îi spui decât „atinge-mă”, în fiecare seară altcuiva, de al cărui chip nu-ţi pasă, şi magia nopţii te cuprinde ca un narcotic puternic. Dacă din întâmplare El din faţa ecranului , ramas „Dincolo”, va observa ceva suspect , va găsi prin casă umbra ta trebăluind de zor, spălând vase, împăturind rufe, frecând podelele, plimbând căţelul, făcând sanvişuri, comandând zilei şi nopţii să vină când ai tu mai multă nevoie de ea. Tu vei continua să dormi, să trăieşti, să mori câte un pic, fără să sesizezi dispariţiile ei tot mai dese în spatele ecranului. Până când într-o zi se va trezi singur şi va simţi că îi lipseşte cafeaua, ţigara şi ziarul…Spectacolul pe care il crezuse adevarat, se va fi terminat inainte de a fi inceput.

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Diverse. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s