BLOGUL-GALATEEA VIRTUALĂ

 

Nu stiu daca e o idee buna aceea de a avea un blog, acum…dar, sigur ,e foarte buna. Ar fi fost altceva daca mi-ar fi venit ideea asta acum câţiva ani, când “blogurile’ abia înmugureau in lumea virtuală spre admiraţia utilizatorilor mereu in cautare de senzaţional cănd aveam şansa să fiu unul dintre pionierii acestui gen de comunicare…Acum…e prea tarziu…?E inutil? Nu stiu…Mie, sigur imi este util…desi mult timp m-am temut de impactul ideii de blog asupra cunostintelor, prietenilor mei…familiei mele…neandrăznind să-mi ofer singură un blog, pană cand am primit de Moş Crăciun un dar surprinzător. N-o să vă vină să credeţi că un dar virtual îţi poate oferi satisfacţii mai intense decat orice alt dar material, palpabil. Da, aţi ghicit, am primit în dar un Blog de care m-am bucurat mai mult decat de toate darurile copilăriei mele. Blogul?o moda? Un snobbism?un capriciu, o necesitate…

Poate ca planează asupra celor care au un blog (dar nu numai asupra lor) suspiciunea că se dedublează, că isi inventează biografii si  trăiri suprinzatoare care epatează si eclipsează cititorul neiniţiat in arta de a scrie un blog? Chiar necesită aceasta placută si istovitoare activitate o initiere specială?Alimentează  materialul  blogului curiozitatea  din ce in ce mai avidă de sensaţional a cititorilor care deschid blogurile cu nerabdarea cu care s-ar intalni cu amicii la o barfa mica? Traiesc  sentimental cumva impudic cu care cauti in tine, in emotiile unei zile, in evenimentele unui timp apropiat sau indepărtat, în mormanul de întamplari petrecute în conşţiinta ta, un fapt banal, o situaţie banală dar care sa-i facă pe  vizititatorii blogului tău curiosi, să-i facă să devină dependenţi de tine, de Majestatea Sa, Blogul, de talentul tău de a nara…de a ieşi caştigător în concurenţa cu oricare altă sursă de divertisment. Oare de ce mă gandesc la Şeherezada? Banală si super-uzitată comparaţie, veti spune. Nu e oare bloggerul în postura celui care trebuie să spună zilnic cate o poveste surprinzatoare, edulcorata şi totuşi dandu-I cititorului satisfacţia că a devenit complice şi a descifrat o poveste de o profunzime deosebită?

Cititorul de blog, blazat, saturat de stiri, de informatii adevarate sau fictive, triste, tragice, sau, dimpotrivă, aşteptand să fie uimit, contrariat, consternat, umilit, sau, de ce nu, aprobat, consolat, măgulit, recompensat prin intermediul articolului pe care l-a întalnit întamplător sau l-a căutat pana cand l-a găsit pe blogul meu sau în altă parte…  ?Fiecare blogger se visează Şeherezada care il va tine captiv pe cititor o mie şi una de nopti în fata monitorului, făcandu-l să refuze Realitatea sau mai bine –zis, o anumiă perspectivă asupra realităţii.?

Nu voi pleda cauza nimanui în acest blog, nu voi contesta ape nimeni, nu voi poza in victimă sau geniu neînteles, neapreciat , desi, am scris patru cărti (da, ştiu că acum a scrie o carte a devenit sinonim cu a scoate o carte de vizită) dar asta nu minimalizează efortul celor care scriu cărţi, nu doar le publică, printre care mă număr şi eu. Nu vreau nici să şochez, nici să plictisesc deşi visez la cititorul ideal cu care să fac schimb de identitate din cand în cand. Cineva stabilea o apropiere între profesia de psiholog şi accea de…vrajitoare, Poate sunt câte ceva din amandoua. voi povesti pe mine aici si vă voi povesti  pe voi, vouă, dintr-u unghi inedit… Dacă nu vă place ce (vă) cititi, ignoraţi-mă, repudiaţi-mă, înjunghiaţi-mă cu indiferenţa voastră .Daca vă place ce cititi, comentati-mă…citaţi-mă, parafrazaţi-mă…Şi intr-un caz şi în celalalt, eu voi avea de castigat… …

Odată trecute cele o mie si una de nopti, blogul meu îşi va fi câştigat dreptul de a dispărea în anonimat sau de a părăsi lumea virtuală metamorfozat într-o Galatee fără amintirea existenţelor anterioare din lumea virtuală.

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s