De citit, de comentat…

Maxime care imi plac, pe care as vrea sa le comentez in scris desi ma gandesc la ele, le discut cu cei apropiati, foarte putini, de altfel:”Anii trec foarte repede, dar zilele trec infiorator de greu”Mihail Sebastian
Simt ca ma irosesc in orele de meditatii, ca ma daruiesc mult mai mult decat e cazul, ca imi consum rezervele de energie, de traire si atunci asa golita cum sunt de cuvinte, tac si cei din jur se simt frustrati de lipsa apetentei pentru comunicare…Ofer mai mult decat primesc din toate punctele de vedere.
Carti care ma asteapta, al caror titlu imi spune ceva…a caror prezentare la edituri sau pe coperta a IV-a, sau o recenzie citita intamplator pe un site sau in fuga intr-o revista de literatura, ma incita, imi starnesc curiozitatea de a le citi…Aman mereu bucuria lecturii si sunt obligata sa renunt la ele in favoarea unor lucruri superficiale, inconsistente:crampeie de idei de pe alte bloguri, cateva imagini dintr-un film, discutii suspendate in aer asteptandu-si o continuare care nu mai vine sau porneste de la zero, uitand inceputul conversatiei, telefoane de dat, de raspuns la invitatii, de gasit scuze, de dat raspunsuri politicoase, de lansat invitatii, provocari, de imbinat utilul cu placutul, de facut ordine in viata mea, in cartile mele, in gandurile mele…Aman..in favoarea a ce?
Cartile necitite, pe care le privesc zilnic in timp ce caut in biblioteca o carte de gramatica, un manual, teste pentru examen, conspecte, materiale didactice, Cd-uri…cartile ale caror coperti imi ofera interpretarea graficianului asupra continutului cartii, culorile care imi induc o anumita stare de spirit atunci cand voi citi cartea….Simt cum mesajul artistului se denatureaza si se indeparteaza poate de esenta gandirii autorului…as vrea sa rup copertile, sa sterg culorile, si hartia pe care e scris textul si sa raman cu starea, emotia autorului in stare pura, sa decojesc de intelesuri cuvintele si sa ma strecor pana acolo in trairea, in magma emotiei  lui Gabriel Garcia Marquez cand a scris „A trai pentru a-ti povesti viata”…acolo unde Pamuk a scris „Ma numesc Rosu”…acolo unde…as vrea sa caut si in mine ceva din emotia care te poate impimge sa deschizi o pagina noua  , sa ignori toate tentatiile de aici, sa te golesti de trup ca de un intrus la intrarea in lumea ta si sa scrii…dar aman, si acest text nu e decat o alta dovada ca aman ceea ce e vital pentru mine si ma complac in a scrie texte facile si neinteresante… 

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Diverse. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la De citit, de comentat…

  1. tismanarublog spune:

    M-ai facut sa meditez … daca iti dau dreptate, inchidem subiectul pentru ca sunt de acord cu tine, daca nu iti dau dreptate, ne certam, dar cel putin asa simtim ca traim🙂
    http://www.tismanaru.blogspot.com

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Nici eu nu sunt de acord cu mine insami…tu cu care parte nu ai fi de acord?Articolul asta s-a scris singur, fara mine, a tasnit de pe tastatura direct pe blog…e al meu desi e bastard…Ce zici, il dam la orfelinat?ca tot se poarta…sau poate ca toate celelalte articole ale mele sunt bastarzi si el e singurul legitim?

    Apreciază

  3. Serafim spune:

    Eu zic că merită să investești timp (singurul lucru pe care-l are în mod real un om) în propria persoană. De fapt tot timpul pe care-l folosești, chiar dacă ai impresia că-l dai altora, tot pe tine te modelează. Doar că probabil nu e modelarea pe care ți-ai dori-o.

    Curaj!

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Iti multumesc foarte mult…Cred, din pacate, ca e cam tarziu sa mai am si dobanda in urma acestei investitii…Trebuia facuta de mult, dar pierdem multi ani cautand un drum si cautandu-ne pe noi insine, adevaratii.Cand ne gasim, e deja, prea tarziu…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s