Eu de ce pot fi „tu”, tu de ce nu poti fi „eu”?

 

Ascultandu-i pe ceilalti povestindu-ti despre o intamplare banala sau cruciala din care au iesit mai bine, sau sifonati si umiliti, esti tentat sa te pui pe tine in  situatia lor si sa-ti inventezi o atitudine diferita de a lor, net superioara, desi mimezi compasiunea si intelegerea empatica.Chiar si intre doua prietene sau prieteni foarte buni exista un graunte de spirit competitiv, de dorinta de a fi un pic „mai iubit, mai admirat, mai invidiat, mai frumos, mai bogat”” decat celalalt, desi chiar in clipa cand gandul malefic iti vine in minte, regreti ca l-ai gandit si-l alungi imediat si definitiv.Dar  iti ramane un puternic sentiment de vinovatie fata de el,  fata de tine insuti, pana cand, uneori se intampla ca el , prietenul tau ,nu numai sa gandeasca ci chiar sa actioneze in asa fel incat tu sa fii pus  in inferioritate vizibila in cercul vostru de prieteni, la serviciu, in fata prietenei sau iubitei tale. Te intrebi daca remuscarile tale au avut sens, daca el sau ea te merita, de ce tu ai fost de atatea ori „el” iar el nu a devenit niciodata „tu” ci doar un procesor care iti inregistra informatiile fara a le procesa in beneficiul tau ci servindu-se de ele ca de un concurent intr-o proba de rezistenta pe care il infrangi cu cateva minute inainte de a atinge linia de sosire.Iti reprosezi momentele de confesiune fara limite pe care i le-ai facut pe vremea cand erai convins(a) de deplinul altruism al acestuia, de modestia lui, de faptul ca el avea puterea de a-ti recunoaste tie superioritatea si meritele, fara sa fie invidios,  si apoi, deodata, constati ca de fapt, el(ea) tot timpul te-a invidiat, a pregatit discret, cu rabdare, armele cu care intr-o zi sa te atace , dorind, nu sa-ti devina egal ci sa te lase cu dispret in urma.  Si nu stii daca e cazul sa-ti pui tie sau lui o eticheta. Credeti ca exista cineva la adapost de suspiciunea de invidie sau egoism intr-o prietenie?

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Diverse, intrebari esentiale și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Eu de ce pot fi „tu”, tu de ce nu poti fi „eu”?

  1. tismanaru spune:

    cuvinte grele, greu de raspuns, cine nu e vinovat sa arunce primul cu piatra … dar parerea mea e nu se salveaza nimeni🙂

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Probabil doar sfintii sau cei la care..procentajul de sacralitate e mai mare decat cel de …rautate se pot salva .In orice caz, doare cand esti deceptionat(m-am referit aici doar la persoanele de acelasi sex, nu la iubire)…Acolo, lucrurile stau altfel.dar in lumea asta, fara sa fiu adepta cifrelor cu conotatii malefice, a teoriilor apocaliptice, multi oameni fara sa vrea se lasa coplesiti de tentatia Puterii, a Dominarii mai ales a mintilor celorlalti, cea mai periculoasa forma de Putere, indiferent sub ce forma sau la cel nivel. Prietenia e si ea o specie pe cale de disparitie, victima a incalzirii globale.

    Apreciază

  3. Irina spune:

    Relatia de prietenie dintre 2 persoane de acelasi sex, 2 fete de exemplu, nu se bazeaza numai pe lucrurile ce le au acele persoane in comun. Fara doar si poate, acolo se strecoara, negresit si involuntar, o doza de invidie, o dorinta de competitie, de a incerca permanent sa fii mai bun(a) ca prietenul(a) tau(ta). Acest lucru se pare ca este oarecum esential in pastrarea acelei legaturi de prietenie. Odata ce interesul sau prietenia pentru acea persoana nu mai este, dispare si spiritul competitiv fata de ea si automat cele doua persoane isi gasesc alte puncte de interes. Parerea mea este ca cel mai bine ar fi sa incercam sa fim intr-o permanenta competitie cu noi insine, sa incercam neincetat sa ne depasim asteptarile, sa incercam sa facem maine mai bine ceva ce am facut azi, fiind consitenti ca perfectiunea nu exista, nu la noi cel putin…

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Da, ai dreptate, o „invidie” reciproc constructiva si benefica, e un ideal care mai apare din ncand in cand in viata unui om, mai ales in adolescenta…De aceea se si spun e ca primii priteni sunt cei de care ne amintim intotdeauna cu drag, chiar daca viata ne desparte de ei…Sau moartea…In competitia cu noi insine cred ca te referi nu doar la realizarea „binelui” personal ci si pentru altcineva, atat cat este posibil si fara sa dam impresia de infatuare, ci de simpla daruire.

    Apreciază

  5. Adi Hazaparu spune:

    @Irina & Maria: n-aş crede că mai există sau că au existat vreodată, în stare pură, competiţii întru altruism! Ceea ce expuneţi dvs. aş vedea mai degrabă într-o zonă a respectului reciproc şi al întrajutorării. Într-o relaţie de prietenie, mutualitatea este fundamentală şi nu trebuie să lase loc pentru aproximări şi cuantificări. În momentul în care astfel de „calcule” intervin discutăm despre o „afacere”, despre căutarea unei finalităţi avantajoase. Bineînţeles că o prietenie trebuie să se manifeste pe terenul unei negocieri continue, dar altele trebuie să fie scopurile!

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Prietenia este ceva atat de spontan incat nu exista alte relatii care s-o poata egala, nici macar aceea de iubire…Iubirile trec, prieteniile raman…Din pacate, nu te poti imparti in zeci de prietenii pentru ca le diminuezi pe celealalte…Asa cum marile iubiri sunt rare, si adevaratele prietenii sunt greu de gasit si de pastrat…Unde intervine calculul meschin, cantarirea avantajelor si a dezavantajelor, „ce dau”, „cat primesc”, in mod sigur, nu e vorba de prietenie…

    Apreciază

  7. Irina spune:

    In niciun caz nu este vorba de prietenie daca asteptam sa primim ceva in schimb. Este adevarat, prietenia este ceva spontan, dar nu se poate ca toate prieteniile sa dureze o viata intreaga. Sa ai un prieten cu care sa iti petreci timpul, sau sa te sune cand ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti este un lucru minunat si de nepretuit, dar nu toti au ocazia sa se bucure de el. Cel mai bine este sa ai putini prieteni, dar sa fii sigur ca merita sa ai incredere deplina in ei.

    Apreciază

  8. daurel spune:

    Toata lumea-i sceptica…Sau cu un optimism moderat…

    Apreciază

  9. Maria Postu spune:

    Nu ne nastem sceptici.devenim, viata ne obliga sa fim prudenti altfel ardem si ne ardem prea repde, inutil.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s