La unele vise renuntam din comoditate sau din lasitate considerand ca nu ne mai reprezinta.
La altele renuntam pentru ca ne obliga viata sau cei din jurul nostru.
Alte vise le realizam prin ceilalti.
Imi pun in primul rand mie aceste intrebari, apoi voua, si nu ma sfiesc sa raspund:
Nu am renuntat la nici unul din visele mele, chiar cand mi-ar fi fost comod sa o fac sau chiar cand nimeni nu m-ar fi putut acuza de lasitate, ci mai degraba de spirit pragmatic. Si chiar daca, evident, nu mi le-am realizat pe toate, am sublima naivitate de a crede ca mai am timp sa le realizez…(Cu cateva ore inainte de indeplinirea sentintei nedrepte Socrate invata sa cante la lira, pur si simplu pentru a sti sa cante la lira…)
M-am impotrivit celor care voiau sa ma impiedice sa-mi realizez un vis, vietii sau oamenilor, poate considerand ca imi va fi mai bine sa fiu mai saraca cu un vis ca sa nu fiu obligata sa platesc taxa pe vise realizate, sau poate dorind sa-mi confiste ei un vis…Le-am oferit gratuit si celor din jur care nu aveau vise, i-am ajutat sa si le implineasca, fara sa cer recompense pentru asta, sau celor care nu stiau sa si le construiasca sau pur si simplu nu aveau taria de a crede ca exista vise si VISE…
In copilarie, visam mai ales de Craciun….ca am in casa un brad impodobit cu cele mai colorate si luminoase globuri din lume.Acest vis mi l-am implinit abia prin copiii mei cand, nu numai ca le-am oferit de Craciun un brad cu cele mai stralucitoare si mai mari globuri din magazin, ci i-am invatat sa-si aseze existenta sub semnul stralucirii si al luminii in fiecare zi chiar daca Craciunul e foarte aproape sau foarte departe.
Voi la ce vise (nu) 0 ati renuntat inca?
Poezie si proza online- WordPress Page 
m-am intrebat la ce vise am renuntat, cred ca am unul dar viata mi-a demonstrat ca, fiind obligat sa aleg altceva decat visul, am facut bine, pentru mine 🙂 e greu sa renunti la un vis, nu cred ca din comoditate l-ai face! si nu am renuntat sa lupt pentru ceea ce imi place!
ApreciazăApreciază
Voiam de fapt sa spun ca e comod sa renunti la un vis cand ti se ofera un paliativ caldut, un surogat existential si din teama, renunti la tine, la ceea ce te defineste ca individ unic.Dupa parerea mea a fi unic e ceva destul de greu de pastrat pentru ca se tinde la o uniformizare;consumam acelaesi alimente, vizionam acelaesi emisiuni, ne distram cam in acelasi fel…vedem aceleasi emisiuni tv sau programe de divertisment…avem idoli, modele, antimodele..ne viziteaza aceeasi virusi, aceleasi cosmaruri.Un vis te face unic chiar daca uneori asta seamana a rebeliune, a evadare din cusca cotidianului, a varstei, da, varsta e un obstacol terbil, chiar sfidare la adresa celor care se complac in cedari si compromisuri.Nu-i condamn, ii invidiez. Toata admiratia mea pentru cei care nu au renuntat sa lupte sa se defineasca pe sine insusi.
ApreciazăApreciază
Nici eu nu am renunatat si nu voi renunta vreodata la vise. Mereu mai nascocesc ceva, imi fac un alt vis, un alt proiect de indeplinit. Viata mea e o cursa a viselor, in sensul de intrecere, si tocmai asta ma face sa simt in mine un nesfarsit izvor de optimism!
ApreciazăApreciază
grandoarea viselor si energia consacrata implinirii lor, e apanajul tineretii
maturitate – visele devin tot mai cuminti, iar energia necesara transformarii lor in realitate se raporteaza deseori la factori pragmatici astfel ca prin prisma experientei de viata se tinde spre eliminarea aleatoriului (acel lift necontrolabil care poate sa urce sau sa coboare-ntr-o clipita zeci de etaje, fara sa se opreasca intre ele)
iar in acest caz visul incepe sa se numeasca …proiect ! 😀
ApreciazăApreciază
Atunci , pentru ca e 1 Martie…La cat mai multe proiecte implinite sau pe cale sa se implineasca si curajul de a demara altele!Totusi, poate si hazardul contribuie uneori la materializarea unui vis , „liftul’ schimbandu-si directia fara contributia celui aflat la pupitrul de comanda si stationand pe o planeta noua, si atunci „liftul a devenit” nava cosmica sau ambarcatiune de 5 stele…
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru impartasirea gandurilor tale.Desigur,si aici e meritul tau ca te inconjori de oameni si idei care te propulseaza inainte!Dar ce valoare are un vis implinit fara daramarea obstacolelor?Cu cat sunt mai multe obstacole si visul pare mai intangibil, cu atat creste si dorinta noastra de a-l atinge…
ApreciazăApreciază
in fiecare zi ar trebui sa fie 1 martie ! 😀
Cand vorbeam de inlocuirea visului (de multe ori o notiune cu valente intangibile, abstracte chiar) cu prozaicul si calculatul ”proiect” ma refeream doar la modul general
In cazul meu s-a-ntamplat sa ma trezesc peste noapte, foarte dezorientat intr-un ”lift devenit nava cosmica” singur, fara ”oameni si idei care te propulseaza inainte”
Cat despre daramarea obstacolelor, aici e vorba de artileria grea a caracterului puternic – cam rar intalnit !
De-obicei se prefera ocolirea lor !
Multumesc pt minutele alocate observarii unui ”zbor de liliac” 😀
ApreciazăApreciază
Chiar si in mijlocul a mii de oameni te poti simti singur fara sa doresti (uneori singuratatea e necesara ).Aici pe blog, dispare blocajul, complexul de inferioritate pe care ti-l da un chip, o privire, un zambet poate gresit inteles al interlocutorului…Si continui sa scrii, uneori fara sa ridici ochii de pe tastatura concentrat pe gandurile si trairile tale si daca se intampla sa-ti cada pe tastatura un „zbor de liliac’ trebuie probabil sa inchizi ochii ca sa aveti un cod comun de comunicare.
ApreciazăApreciază
eu am renuntat la visul de-a cunoaste iubirea. Am inteles ca nu-mi este destinat sa cunosc asta. Apoi, am renuntat la visul de-a fi medic(din teama de-a nu-i dezamagi pe-ai mei, am ales sa fiu inginer)…iar acum ma lupt cu mine sa nu renunt la puterea de-a visa, care ma paraseste tot mai mult intr-o tara in care virtutile fundamentale sunt minciuna si hotia…
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru raspuns. Eu cred ca nici o renuntare nu poate fi definitiva, s-ar putea ca viata sa iti rezerve surprize placute de acum incolo si sa traiesti ceea nu credeai ca poate exista.Eu in fiecare dimineata cand ma trezesc astept cu emotie sa vad ce-mi va duce ziua care urmeaza? Iar daca ea nu-mi aduce nimic, atunci eu o provoc sa-mi aduca ceva care sa dea sens si putere de a continua sa traiesc. Iti doresc sa nu renunti la nimic din ceea ce iti doresti.
ApreciazăApreciază
multumesc Maria pentru cuvintele frumoase…si iti doresc o primavara minunata!
ApreciazăApreciază
frumos ! 😀
am priceput !
Multumesc
ApreciazăApreciază
Si eu ma bucur daca atunci cand ai vazut filmul saiu il vei vedea, ai avut idei (sau vei avea) asemanatoare sau daca nu, oricum, merita.
ApreciazăApreciază
Foarte frumos… mi-a placut foarte mult, nu stiam ca aveti un blog atat de frumos structurat si scrieti lucruri care se intampla zi de zi. M-a atras imediat si ma bucur ca am citit cateva posturi. Apropo, sunt o fosta eleva de-a dumneavoastra, din Dimitrie Leonida. Ati fost profesoara mea de romana in clasa a 10-a, in perioada 2006-2007. Nu stiu daca ma mai tineti minte, va am si pe messsenger, acolo am vazut adresa blogului. Am fost la clasa 10 B, daca mai tineti minte… Andreea Olga.
Va urez multa sanatate, fericire, multe vise implinite si cat mai multe posturi. 🙂
ApreciazăApreciază
Ma bucur Andreea ca m-ai vizitat si ca nu m-ai uitat.Imi aduc aminte de tine si de colegii tai. Iti doresc mult succes in viata, in cariera si te mai astept pe aici.
ApreciazăApreciază
Nu-mi place totdeuna cuvantul”vis’.E prea aproape de „somn’ Prefer cuvantul „dorinta’
Imi doresc , imi propun{fac un plan ]si actionezCuvintele astea stau mai bine impreuna si intr-adevar pot fi realiste,concrete. Dar, orice cuvinte am folosi ,trebuie sa speram si sa-l avem langa umarul nostru drept pe „domnul entuziasm”, sa ne mai dea cate un branci , sa ne trezeasca din visare …
ApreciazăApreciază
Nici un vis, indiferent cum il numesti, nu se poate realiza fara luciditate, sacrificii, noroc si poate un pic de ajutor.
ApreciazăApreciază
Pingback: Ajutoarele Micii Sirene | Maria Postu – WordPress Page