De ce ne place sa oferim daruri?(I)

 

Papusi, insemne zodiacale, flori stilizate sau imitate grosolan, argintate, placate cu aur, creponate sau sifonate, kitsch-uri sau mici bijuterii esuate pe strada visand la locul de onoare intr-o vitrina pe un mare bulevard, inimioare de sticla,  din pietre pretioase (cine si-ar dori oare in realitate o inima de piatra?), fluturi de multe neamuri, colorati, argintii, inghetati in floricele de plastic colorat, alaturi de margele, de  cercei, ursuleti, si in general cam toata fauna este imblanzita si gata sa se lase atinsa de mana fina a unei doamne, domnisoare, din nou,  papusi expuse pe tarabe 3-4 zile sau in vitrine luni la rand pana cand vine o alta sarbatoare si apare alt pretext al oferirii de cadouri….

Papusi la gatul carora vor straluci coliere, pandantive,  pentru o zi sau doua sau in cel mai rau caz, intre 1 si 8 martie, in seara de Craciun sau in prima zi a pastelui. Batice ieftine cumparate  pe un pret de nimic la gura de metrou, esarfe de lux cumparate intr-un magazin  de firma frumos ambalate, impresionand ochii si simturile fericitei ce o va primi , daruri minore dar valorand uneori cat un imperiu cand vin la momentul potrivit din partea unei persoane care inseamna Totul pentru noi, sau daruri mari care nu inseamna nimic desi ne imbogatesc viata dar nu ne incalzesc sufletul…..Cu totii avem daruri innascute si daruri primite de-a lungul vietiii….Am primit atat de multe daruri de-a lungul timpului incat nu le putem enumera, nu-ia asa? daruri primite prea tarziu, daruri primite prea devreme si nepretuite la justa lor valoare, daruri inutile…daruri pe care vrei sa le uiti, daruri pe care nu vrei sa le uiti si sa le arunci la recycle bin niciodata. Toti avem in garderoba sentimentala amintiri cu fiecare tip de dar al vietii. Desigur , pentru mine, dintre darurile mostenite, cel mai minunat este acela de a putea gusta…Poezia. Nu stiu daca e mult, putin sau nimic. Despre celalte daruri voi mai scrie…Un mare poet si prozator ignorat in ultimii ani, pe nedrept, as zice, Zaharia Stancu, imi sustine, dincolo de timp, peste timp ideea ca nu bogatia unui dar iti da fericire ci puterea de a visa…

Unii-mi spun că eşti încă frumoasă

Unii-mi spun ca esti inca frumoasa

Eu nu te mai văd azi în nici-un fel

Altădată vieţuiam în colibă
Şi visam că trăim în
 castel  

 

Poţi să mă duci într-o vale adâncă
Şi să-mi spui că mă porţi pe câmpie
Ori despre-un crâng de mărunte vlăstare
Să-mi spui că-i o
 bătrână vlăsie

 Nu ştiu în ce parte se află apusul

Nici răsăritul încotro vine
Unii-mi spun cu cât eşti mai orb
Cu-atât lumea o vezi mai bine

 Nu-mi mai văd nici măcar mâinile

Când le duc la gură să mi le muşc
Altădată ocheam Steaua Polară
Şi trăgeam în ea s-o împuşc.




About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la De ce ne place sa oferim daruri?(I)

  1. bernardnoghiu spune:

    Este minunată poezia, dar mai ales mă bucură că încă mai este „gust” pentru ea. Am descoperit acest blog imediat ce dumneavoastră aţi postat un comentariu pe al meu. Acum nu vă mai vizitez blogul de curiozitate, ci din plăcere şi nerăbdător să mai citesc din cele scrise de dumneavoastră.

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Multumesc, imi place Zaharia Stancu foarte mult desi e foarte departe de stilul meu poetic, ca sa zic asa, dar asta nu inseamna ca nu mi-ar placea sa ma intorc la poezia clasica, intr-o buna zi.

    Apreciază

  3. Da, Zaharia Stancu a rămas undeva, în umbră… Calde versurile… De ce oferim daruri? Poate pentru a vedea acea strălucire de bucurie în ochii omului care primeşte darul… Nu contează despre ce fel de dar este vorba, nu trebuie să oferi chiar luna de pe cer şi oricum nu ai putea să o faci. Îmi place să ofer cadouri de fiecare dată când am ocazia…

    Apreciază

  4. mihaela spune:

    Ce mult mi-a placut „garderoba sentimentala”!! O seara frumoasa iti doresc!

    Apreciază

  5. Maria Postu spune:

    Multumesc . Si eu, la cat mai multe texte interesante reciproce….

    Apreciază

  6. loreley64 spune:

    ne place sa oferim cadouri ca sa ne linistim constiinta (cei care o avem), ca sa parem mai buni, ca sa creem bucurie in sufletele celor dragi, ca sa creem amintiri frumoase…..sau ca sa fiu si un pik rautacioasa ….ca sa facem impresie buna, sau pur si simplu dam mita😀
    Sunt milioane de motive….in functie de starea sufleteasca pe care-o avem, in functie de nevoi, de soare si ploaie, de buget ca tot se poarta acum…samd.
    Mie personal nu-mi place sa primesc cadouri, simt ca ma constrange cumva….dar paradoxal, imi place sa ofer.

    Apreciază

  7. tismanarublog spune:

    mie nu imi trebuie o ocazie sau un moment dat pentru a face un cadou, de fapt imi place sa ofer cadouri atunci cand te astepti mai putin, dar cred ca omul da cadouri pentru a avea o recompensa, oricare ar fi ea (spirituala sau materiala)🙂

    Apreciază

  8. Maria Postu spune:

    Si eu ma tem de ce se poate ascunde in spatele unui cadou…Cu cat este mai valoros, cu atat exista temerea ca ti se pregateste ceva, de pe vremea gerecilor am inceput sa ne pierdem increderea in cei ce ofera daruri.

    Apreciază

  9. darul
    un ”vector purtator” de sentimente,
    un link freudian ce-ti reordoneaza amintiri,
    un catalizator de simtiri,
    o revelatie a cautarii,
    o rama valoroasa a unui tablou neispravit
    o tintuire a clipei intr-un viitor indepartat
    😀

    Apreciază

  10. Maria Postu spune:

    Nu stiam ca ascunzi si veleitati poetice…e foarte frumos exprimata increderea ta in virtutile „darului” si in puterea lui de a ne transforma si de a contribui la creerea unei capodopere din viata noastra…Depinde desigur si cine ofera , si cine primeste si arta de a privi tabloul, in lumina ratiunii sau in cea a sufletului, in timp si spatiu…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s