Papusi, insemne zodiacale, flori stilizate sau imitate grosolan, argintate, placate cu aur, creponate sau sifonate, kitsch-uri sau mici bijuterii esuate pe strada visand la locul de onoare intr-o vitrina pe un mare bulevard, inimioare de sticla, din pietre pretioase (cine si-ar dori oare in realitate o inima de piatra?), fluturi de multe neamuri, colorati, argintii, inghetati in floricele de plastic colorat, alaturi de margele, de cercei, ursuleti, si in general cam toata fauna este imblanzita si gata sa se lase atinsa de mana fina a unei doamne, domnisoare, din nou, papusi expuse pe tarabe 3-4 zile sau in vitrine luni la rand pana cand vine o alta sarbatoare si apare alt pretext al oferirii de cadouri….
Papusi la gatul carora vor straluci coliere, pandantive, pentru o zi sau doua sau in cel mai rau caz, intre 1 si 8 martie, in seara de Craciun sau in prima zi a pastelui. Batice ieftine cumparate pe un pret de nimic la gura de metrou, esarfe de lux cumparate intr-un magazin de firma frumos ambalate, impresionand ochii si simturile fericitei ce o va primi , daruri minore dar valorand uneori cat un imperiu cand vin la momentul potrivit din partea unei persoane care inseamna Totul pentru noi, sau daruri mari care nu inseamna nimic desi ne imbogatesc viata dar nu ne incalzesc sufletul…..Cu totii avem daruri innascute si daruri primite de-a lungul vietiii….Am primit atat de multe daruri de-a lungul timpului incat nu le putem enumera, nu-ia asa? daruri primite prea tarziu, daruri primite prea devreme si nepretuite la justa lor valoare, daruri inutile…daruri pe care vrei sa le uiti, daruri pe care nu vrei sa le uiti si sa le arunci la recycle bin niciodata. Toti avem in garderoba sentimentala amintiri cu fiecare tip de dar al vietii. Desigur , pentru mine, dintre darurile mostenite, cel mai minunat este acela de a putea gusta…Poezia. Nu stiu daca e mult, putin sau nimic. Despre celalte daruri voi mai scrie…Un mare poet si prozator ignorat in ultimii ani, pe nedrept, as zice, Zaharia Stancu, imi sustine, dincolo de timp, peste timp ideea ca nu bogatia unui dar iti da fericire ci puterea de a visa…
Unii-mi spun că eşti încă frumoasă
Unii-mi spun ca esti inca frumoasa
Eu nu te mai văd azi în nici-un fel
Altădată vieţuiam în colibă
Şi visam că trăim în castel
Poţi să mă duci într-o vale adâncă
Şi să-mi spui că mă porţi pe câmpie
Ori despre-un crâng de mărunte vlăstare
Să-mi spui că-i o bătrână vlăsie
Nu ştiu în ce parte se află apusul
Nici răsăritul încotro vine
Unii-mi spun cu cât eşti mai orb
Cu-atât lumea o vezi mai bine
Nu-mi mai văd nici măcar mâinile
Când le duc la gură să mi le muşc
Altădată ocheam Steaua Polară
Şi trăgeam în ea s-o împuşc.
Poezie si proza online- WordPress Page 
Este minunată poezia, dar mai ales mă bucură că încă mai este „gust” pentru ea. Am descoperit acest blog imediat ce dumneavoastră aţi postat un comentariu pe al meu. Acum nu vă mai vizitez blogul de curiozitate, ci din plăcere şi nerăbdător să mai citesc din cele scrise de dumneavoastră.
ApreciazăApreciază
Multumesc, imi place Zaharia Stancu foarte mult desi e foarte departe de stilul meu poetic, ca sa zic asa, dar asta nu inseamna ca nu mi-ar placea sa ma intorc la poezia clasica, intr-o buna zi.
ApreciazăApreciază
Da, Zaharia Stancu a rămas undeva, în umbră… Calde versurile… De ce oferim daruri? Poate pentru a vedea acea strălucire de bucurie în ochii omului care primeşte darul… Nu contează despre ce fel de dar este vorba, nu trebuie să oferi chiar luna de pe cer şi oricum nu ai putea să o faci. Îmi place să ofer cadouri de fiecare dată când am ocazia…
ApreciazăApreciază
Ce mult mi-a placut „garderoba sentimentala”!! O seara frumoasa iti doresc!
ApreciazăApreciază
Multumesc . Si eu, la cat mai multe texte interesante reciproce….
ApreciazăApreciază
ne place sa oferim cadouri ca sa ne linistim constiinta (cei care o avem), ca sa parem mai buni, ca sa creem bucurie in sufletele celor dragi, ca sa creem amintiri frumoase…..sau ca sa fiu si un pik rautacioasa ….ca sa facem impresie buna, sau pur si simplu dam mita 😀
Sunt milioane de motive….in functie de starea sufleteasca pe care-o avem, in functie de nevoi, de soare si ploaie, de buget ca tot se poarta acum…samd.
Mie personal nu-mi place sa primesc cadouri, simt ca ma constrange cumva….dar paradoxal, imi place sa ofer.
ApreciazăApreciază
mie nu imi trebuie o ocazie sau un moment dat pentru a face un cadou, de fapt imi place sa ofer cadouri atunci cand te astepti mai putin, dar cred ca omul da cadouri pentru a avea o recompensa, oricare ar fi ea (spirituala sau materiala) 🙂
ApreciazăApreciază
Si eu ma tem de ce se poate ascunde in spatele unui cadou…Cu cat este mai valoros, cu atat exista temerea ca ti se pregateste ceva, de pe vremea gerecilor am inceput sa ne pierdem increderea in cei ce ofera daruri.
ApreciazăApreciază
darul
un ”vector purtator” de sentimente,
un link freudian ce-ti reordoneaza amintiri,
un catalizator de simtiri,
o revelatie a cautarii,
o rama valoroasa a unui tablou neispravit
o tintuire a clipei intr-un viitor indepartat
😀
ApreciazăApreciază
Nu stiam ca ascunzi si veleitati poetice…e foarte frumos exprimata increderea ta in virtutile „darului” si in puterea lui de a ne transforma si de a contribui la creerea unei capodopere din viata noastra…Depinde desigur si cine ofera , si cine primeste si arta de a privi tabloul, in lumina ratiunii sau in cea a sufletului, in timp si spatiu…
ApreciazăApreciază