De ce ne place sa oferim daruri?(II)

 

Daruri de zi, daruri de noapte…daruri pentru fiecare stare de spirit, pentru fiecare varsta, pentru trup, pentru suflet sau pentru amadoua, daruri care te emotioneaza, care te inspaimanta, care te predispun la meditatie, care te obliga sa le raspunzi intr-un fel anume, daruri ca niste otravuri de sub magia carora nu te mai poti elibera, care  te tin in captivitate cu amintirea lor incat ajung in cele din urma sa se insinueze in fiinta ta si ai senzatia ca fac parte din codul tau genetic si ca le-ai putea trasnsmite urmasilor deoarece e pacat ca ele sa se piarda odata cu toata bogatia de senzatii pe care ti le-au transmis, asa cum madelena lui Marcel Proust nu e doar o banala prajitura, ci un rezervor de impresii, rememorari si retrairi dintr-un alt timp.  Un simplu obiect banal , cumparat la repezeala intre doua metrouri si impachetat intr-o hartie de ambalaj ieftin, jignind poate pe o doamna dar infiorand de placere pe o femeie pentru care darurile sunt o raritate. Daruri alese in urma consultarii zile intregi a cataloagelor, a site-urilor, a vitrinelor magazinelor care vand, care sugereaza  „daruri”, simboluri speciale, ingenioase din care beneficiarul lor sa deduca tot  ce nu ai curaj sa spui sau sa inteleaga mai putin decat pareai ca-i spui pana acum. Oricat de mult m-ar invata cartile bunelor maniere ce cadouri trebuie sa ofer unei anumite persoane, ce limite trebuie sa-mi impun in alegerea unui cadou, tinand cont de varsta sa, sexul, gradul meu de intimitate cu acea persoana, functia ei, timpul de cand ne cunoastem, sentimentele dintre noi, intotdeauna voi sta nedumerita in fata ofertei de cadouri pe care societatea ni le face si dupa zile intregi de nehotarare si pendulare intre zeci de tipuri de posibile daruri, imi voi urma instinctul, si oprindu-ma in fata unei librarii, voi alege mai degraba o carte pe care voi scrie o dedicatie inspirata…. 

Cu ani in urma i-am oferit unui prieten o carte rara pe care o procurasem cu mare greutate,  a unui poet la moda ale carui carti se vindeau foarte repede. I-am scris o dedicatie probabil destul de inspirata pe prima pagina alba a cartii. Prietenul meu de care ma lega o amicitie sincera mi-a oferit, fara sa stie ca voi pastra in amintire acest dar ca pe ceva unic, urmatoarea replica: „Voi arunca sau voi oferi altcuiva, cui ii place acest poet,  cartea  si voi pastra doar dedicatia ta”.

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la De ce ne place sa oferim daruri?(II)

  1. Când am ocazia, ofer cărţi… Cărţile sunt o lume şi atunci am senzaţia extrem de plăcută că dăruiesc chiar o lume întreagă. Bineînţeles, şi cadourile trebuie alese în funcţie de omul căruia îi faci cadoul. Sunt şi oameni care nu ar dori să primească un volum, ci un cadou mult mai costisitor. De ce? Un cadou este un gest superb, oricum…

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Intr-adevar, pentru carti trebuie un simt special…poti avea biblioteci impresionante in casa fara sa-ti placa sa citesti, ci doar sa pari.Si decand cu lectura virtuala, si cartile sunt amenintate cu disparitia desi nimic nu poate compensa absenta lor…

    Apreciază

  3. Mihai spune:

    Eu cred ca sunt persoane care ofera daruri pentru ca spera ca intr-o zi sa se intoarca catre ei acest favor. Nu stiu daca s-ar numi obligatie, ci poate mai bine zis o rezervare pentru viitor.

    Eu ofer cadouri pentru a compensa dorinta de a avea ceva ce nu-mi permit. Un mic cadou aduce o bucurie suficient de mare pentru a compensa acest fapt. (sunt excluse cazurile de sarbatoare, onomastica si etc.)

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Ar trebui sa oferim daruri cu aceeasi naturalete cu care salutam sau intrebam „ce mai faci?”Daruind nu trebuie sa te simti generos ci doar normal.A cantari ce vei primi in schimbul darului tau, a-l privi ca pe o rezerva pentru viitor mi se pare meschinarie. Mai bine sa ai o inepuizabila putere de a (te) darui…celor mai saraci, sau pur si simplu celor inconstienti de propriile lor daruri, aceasta este un dar.

    Apreciază

  5. deja scrisesem comentariul din postarea anterioara cand am ajuns aici – acum am sentimentul acela de deja-vu specific descoperitorilor rotii ! 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s