Revolta impotriva SOMNULUI

 

Nu mai vreau sa dorm! Vreau sa termin de citit toate cartile care ma asteapta pe noptiere, in sufragerie , la un loc vizibil pentru a-mi aminti ca e randul lor sa fie lecturate, pe masuta de cafea unde zac imprastiate ultimele carti de la Editura Trei, dintre care cea mai tentanta e, desigur „Barbati care urasc femeile” a lui S. Larsson, dar si romanele lui Murakami din care am citit doar „Padurea norvegiana” si „Iubita mea Sputnik”, si cartea lui Pamuk, „Ma numesc Rosu” care zace neterminata pe marginea unei canapele desi la inceput eram asa de fascinata de ea,  si mai ales,  „Chemarea Lui Matei”a  , primul roman al Florinei Ilis, care m-a ravasit pur si simplu, mult mai mult decat urmatoarele, „Cruciada copiilor” si „Coborarea de pe cruce”, vreau sa termin „A trai pentru a-ti povesti viata” a lui Gabriel Garcia  Marquez despre care fiica mea mi-a spus ca a marcat-o enorm, tin foarte mult sa recitesc pe indelete „Memoriile” lui Mircea Eliade, nu mai vreau sa citesc ultima carte a lui Coelho, nu mai vreau sa termin „Pianista” a lui Elfride Jelinek desi a luat Nobel pentru cartea asta gretoasa, nu vreau nici macar sa incep sa citesc ultima carte a lui Mark Levy ca sa aflu „Care sunt lucrurile pe care nu ni le-am spus”, desi cand el a venit in Romania  am fost la lansarea cartilor sale de la Editura Trei si mi-a placut prima lui carte tradusa, „Unde esti?”….nu vreau nici macar sa vad in biblioteca mea cartile chiklit   oricate ecranizari de succes s-ar fi facut dupa ele, gen „Diavolul se-mbraca de la Prada”…Stiu ca nu-i pot citi pe toti laureatii cu Nobel din timpurile mai recente macar, nu pot vedea toate ecranizarile dupa cartile care mi-au placut, asa cum nu pot citi toate cartile dupa care s-au facut filme. Nu pot citi toate cronicile si recenziile cartilor pe care nu le voi citi nicodata si asta nu ma distruge dar nici nu ma zideste, nu-mi pot suna toate fostele colege si nu pot  memora numele tuturor elevilor mei chiar daca imi sunt foarte simpatici, nu-mi pot transcrie pe hartie sau pe monitor sau in practica toate fanteziile , frustrarile sau proiectele profesionale, sau nu pot realiza tot ce mi-am propus in viata asta si de aceea mai am nevoie de una, aceea de noapte. Vreau sa ma conectez acolo in universul cartilor nescrise , in carnea intamplarilor netraite din lipsa de timp, si ele sa-mi pulseze ca o perfuzie-unicat plina cu sange stelar, puterea de a ramane treaza, chiar si atunci cand dorm.

Eu tot îmi mai clădesc

Voi trece din nou pe sub arcade-n ruină

prin parcuri devorate de statui carnivore

cu paznici somnoroşi delirând poeme bacoviene

voi căuta peisajul întrerupt de o ploaie torenţială

şevaletul pierdut pe alee , pe mine cea de atunci risipită

în frunze şi vânt cu pensula de sărbătoare uzată de-atâta

aşteptare, voi scormoni prin cenuşă, ce daca e a altcuiva

pe care nu l-am cunoscut niciodată, trecutul bate la o uşă

eu tot îmi mai clădesc o casă care nu mi se potriveşte

am încercat să-mi însuşesc pe-a altcuiva şi-am

rămas cu gust de cenuşă pe buze

(Din volumul de poeme „Abonament viata-moarte” publicat la editura Vinea 2007)