Ceva ce poate inlocui Iubirea…

 

Salvador Dali-The Persistance of Memory

Ieri mi-am cumparat prima carte din cele oferite de „Jurnalul National”, dupa modelul altor publicatii care deja ne-au rasfatat cu titluri mai vechi sau mai noi, reeditate intr-o formula grafica atragatoare si mai ales, tentante ca pret, reunite sub sigla cunoscutei colectii „Biblioteca pentru toti”, sigla care obliga la respect si grija in alegerea autorilor si a calitatii cartilor selectate pentru acest proiect…Volumul cu care se „arunca” ziarul in „ghiarele” cititorilor este cel care mi-a inspirat mie ideea acestui nou post, „Ceva ce poate inlocui iubirea”:”Cel mai iubit dintre pamanteni”.Mai precis e vorba de fraza finala a romanului, „Daca dragoste nu e, nimic nu e !…’ preluata la de la Sf Apostol Pavel , fraza careia Marin Preda ii atribuie o alta semnificatie. Desigur, s-au scris atatea comentarii despre citatul originar, despre cartea  prozatorului roman ca si despre acelasi citat in versiunea acestuia, incat e greu sa crezi ca ar mai fi ceva nou de spus, dar mie imi plac tocmai lucrurile ce par epuizate, dar de fapt, nu sunt. Ce parere aveti: credeti ca exista ceva ce poate inlocui iubirea?

Aveam  deja acest articol in minte.. se scria singur pe peretii tramvaiului in locul invitatiei de a nu calatori fraudulos, continua apoi sa curga pe strada dupa ce am coborat din tramvai si am traversat pe la semafor, am vazut cum articolul meu curge din lumina verde a acestuia si-i obliga pe soferi sa se opreasca si sa se intrebe ce pot aseza in locul iubirii. Totul era atat de transparent si de la indemana incat mi-am zis ca nu are sens sa-l mai transcriu, deocamdata de vreme ce oricine il poate citi ca pe o reclama comuna, afisata peste tot si am amanat decizia de a-l publica aici.. Simpla vedere a acestui roman exceptional, asezat neglijent la chiosc, alaturi de reviste si publicatii de o zi, m-a durut si mi-a redesteptat in memorie primavara anului 1980 .Atunci   aparuse cartea pe care, liceana fiind  nu am reusit sa mi-o procur imediat datorita cunoscutului mod in care se distribuiau in comunism cartile de calitate, insa am primit-o ca premiu  cateva luni mai tarziu cu ocazia unui concurs literar. Un dar irosit, veti zice, nu atat de mult incat sa nu ramana undeva fixat adanc in subconstientul meu si sa revina la suprafata , scos de o imagine poate banala, un titlu de carte, o coperta inspirata cu un detaliu dintr-un  tablou- o masa intr-un decor sobru al unei celule, cateva pagini scrise, un manuscris, un toc o penita- si mai ales, plutind in aer, ceva ce nu poate fi reprodus in culori, inspiratia si concentrarea  celui ce scrie si se scrie pe sine  la aceasta masa, despre , cum spunea autorul insusi, despre „degradarea unei iubiri” desi nu-l vedem….Asa si l-a imaginat si Marin Preda pe Victor Petrini , in asteptarea sentintei, asezat la o asemenea masa si redescoperindu-se pe sine prin toate iubirile sale, aparent esecuri, in realitate, victorii ale appolinicului asupra dionysiacului. O carte, o zi de primavara …bacoviana, un monitor alb  in asteptare, de ce nu , o penita cu care poti mazgali doar pentru tine , si  iata recuzita cu care te poti intoarce in timp si poti raspunde la intrebarea daca exista sau nu ceva care poate inlocui Iubirea…. 

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Ceva ce poate inlocui Iubirea…

  1. Marin Preda – genialul Preda, aş spune eu – a pus pe hârtie, spre desfătarea noastră, un personaj (Victor Petrini) extraordinar… Un om care reprezintă – de fapt şi de drept – ceea ce suntem, uneori cu toţii. Nişte condamnaţi ai vieţii… În ceea ce priveşte titlul, eu cred că IUBIREA nu poate fi înlocuită de nimic, niciodată…

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Ai dreptate, tocmai de aceea am indraznit sa lansez o asa intrebare aparent usoara, dar de fapt, foarte grea. Stiu ca uneori credem ca o putem inlocui, cand de fapt, e doar o autoiluzioanre si o incapacitate de a discerne ce anume ne lipseste sau..ne prisoseste.Marin Preda (intamplator suntem din aceeasi zona) nu ar fi putut scrie o asemenea carte in vremea ‘Morometilor” pentru ca nu doar talentul iti dicteaza o carte ci si experienta de viata.,

    Apreciază

  3. fetitaarlechinului spune:

    Condamnati ai vietii si ai mortii.Acelasi Preda spunea ca moartea este un fenomem normal in natura,numai noi oamenii il facem special.La fel si iubirea.

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Multumesc , Laura.Cred ca fiecare stie sa-si faca iubirea speciala, asta nu e ceva…de damnat. Daca am trai iubirea la fel n-ar mai fi iubire ci instinct.Te referi probabil la complicatiile inutile prin care in loc sa ne infrumusetam sentimentul. noi il impovaram cu presupuneri si suferinte , in loc sa-l traim curat si sincer.

    Apreciază

  5. fetitaarlechinului spune:

    Iubirea trebuie sa fie bilaterala sau unilaterala?
    Desi maine incepe primavara astrolgica,mie mi-au murit sperantele si de aceea am devenit funebra.Iubirea e si ea de mai multe feluri,impartasita,ascunsa,mistica,onirica,cred ca voi ii dati perspectiva teleologica,iar eu ma refeream la incipienta.

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Iubirea ca sentiment uman nu o vad decat bilaterala, Si cea mistica este bilaterala cu exceptia ateilor care il neaga si deci nu-l iubesc pe D-zeu.Iubirea onirica….si ea asteapta ca intr-o zi sa se materializeze.Niciodata nu e prea tarziu pentru a renaste sperantele.daca ele sunt legate doar de iubire , asta e deja un raspuns la intrebarea mea:ca in locul iubirii nu se poate pune altceva…decat o altfel de iubire, mistica, spirituala, care iti da o multime de alte compensatii care pot da sens unei vieti.Sigur, nu aleg aceasta forma de iubire dar stiu si observ ca exista in jur.

    Apreciază

  7. mihaela spune:

    Este o carte exceptionala! Am citit romanul undeva prin clasa a 9 a, inca nu aveam maturitatea de a intelege pe deplin tot ceea ce s-a petrecut, ca si actiune, dar traiam toate sentimentele, grijile, frustrarile personajului principal.Atunci m-am indragostit de Marin Preda, un om exceptional, cu un caracter exceptional.
    Iti recomand sa citesti neaparat si jurnalul lui este fantastic!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s