Arta de a face compromisuri

cuplu-510562

Tu spui că da, totul va fi perfect, ne vom preocupa de viitorul copiilor noştri, le vom deschide un cont în bancă, le vom cumpăra un teren, le vom închiria pe termen infinit fericirea.Şi te gândeşti tot timpul la tot ce ai ratat şi nu vei mai recupera niciodată: la cuvintele pe care nu le găseşti când ai mai multă nevoie de ele, la zâmbetul seducător al unui necunoscut poem de Rilke ca al unui bărbat misterios întâlnit pe stradă şi la şansa pierdută de a vedea ce gust are trupul lui în arşiţa unei zile de august, te apropii tot mai mult de limita aceea invizibilă celorlalţi, priveşti nevăzută peste gard, în hău, uite-i pe toţi gardienii aceia care te fixează şi îţi impun un cod pe care nu-l înţelegi, Dincolo sunt toate poemele acelea nescrise pe care, dacă ai trece clandestin le-ai putea salva de la viaţă sau de la moarte, dincolo, dar asta e unica ta preocupare, el îţi spune că a găsit un teren ieftin pentru a construi o casă, că a investit banii în mod profitabil, că este miezul zilei şi că sunteţi singuri acasă, hai în dormitor să ne odihnim, sau nu.E miezul verii, e miezul vietii, al unicei tale vieti, tu accepţi, de ce nu, oricum nu va şti nimeni, nu va ajunge el la tine niciodată oricât ar fi de aproape de tine. Intri, şi în timp ce te apropii surâzând de el formezi codul complicat al centurii de castitate al feminităţii tale. Şi din nou vă despart cele o mie de poeme şi de cuvinte în care te-ai pierdut şi nu te mai poţi  întoarce. Dar nici nu vrei asta. Acolo e perfect.

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Proza scurta. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Arta de a face compromisuri

  1. strongindependentwoman spune:

    Dar si daca ai putea sa darami gardul din priviri, fara sa simta nimeni asta…Cat ar dura sau durea navigarea dinspre o fata a gardului spre cealalta? Un gard daramat nu ramane un gard?

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Eroina povestirii mele nu stie inca…

    Apreciază

  3. …iar gardienii astia fauritori de coduri neintelese, devin vizibili doar atunci cand e prea tarziu ca sa mai fie oprita inertia prozaicului
    Inertie ce-a fost initiata cand acel ”dincolo” nu constituia relevanta compromisului ! 😀

    Apreciază

  4. Arta compromisului şi arta de a pune în doar câteva rânduri acel ceva care îl face pe cititor să regrete că postarea nu a fost mai lungă…

    Apreciază

  5. Maria Postu spune:

    Da, Valentin…ei sunt un rau necesar, ar spune unii pentru aceste femei bovarice care s-au cam ratacit in mileniul III si imi cer mie ajutor…

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Restul se poate intui.In orice caz…urmeaza mai multe scurte povestiri fara legatura intre ele dar cu o tematica asemanatoare.Sigur, tu care ai experienta in genul scurt dar si lung, am vazut, stii ca oricand poti reveni si schimba un text spre a-l imbunatati.

    Apreciază

  7. Bineînţeles, totul este perfectibil. Sunt momente în care recitirea textului după o anumită perioadă de timp te convinge că mai trebuie lucrat pe el. Această muncă de atelier, dacă îi pot spune aşa, are un farmec aparte…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s