„Cum a fost astăzi, iubitule?”
Vocea ei te apasă parcă, e stridentă deşi altădată îţi părea senzuala, misterioasa, zâmbetul care o însoţeşte e artificial, parcă citeşti în adâncul ochilor ei: „Ştiu, dar nu voi recunoaşte niciodată asta! Te iubesc prea mult ca să-ţi recunosc asta”! Te laşi sărutat cu buzele ei care-ţi par de cauciuc, te laşi atins tandru pe piept, te prefaci că vibrezi într-un gest automatic pe care îl faci zi de zi la atingerea ei dar care astăzi nu e al tău ci pare copiat dintr-un film de duzină. Rosteşti aceleaşi replici care nu mai spun nimic astăzi dar care până ieri trădau grija ta, sau a ei, duioşia celei care s-a gândit ore întregi la tine, indiferent ce a făcut, a răspuns la telefoane cu amabilitate, a trimis faxuri, emailuri, a împărţit zâmbete, cuvinte politicoase, a respins priviri îndrăzneţe, a semnat, hârtii importante pentru viitorul cuiva, a respins oferte dezavantajoase pentru viaţa unora şi a acceptat propuneri promitătoare pentru compania ei. Şi in tot timpul acesta, ea s-a gândit la tine. Nu simte acum plutind în aer parfumul străinei. Sărutându-te, te miroase ca o jivină dornică să-ţi soarbă sufletul, să te aspire cu tot, cu trecut, cu amintiri, cu vise, dornică să te aibă în întregime şi pentru totdeauna.
Pluteste in aer un miros de sex, alaturi de un parfum care nu-i al tau, vulgar, dar care probabil pe el il excita mult mai mult…Parca nu ar mai fi casa ta, amintirile tale aici, ale clipelor de intimitate consumate de atatea ori, cu el sau cu amintirea lui, mai ales, in absenta lui…cand dorinta te ucide si stii ca nu-l poti avea niciodata in intregime si ca de ce nu l-ai parasi?Dar nu, iti spui, mai departe de tine ca acum el nu va fi niciodata, cand de fapt, iti este atat de aproape incat daca intinzi , bratele , te lovesti de amintirile lui proaspete ca de niste sarma ghimpata care il protejeaza si ti-l face tot mai intangibil…
Tu ai înconjurat câteva oferte de serviciu promiţătoare, i le arăţi, dornic să scapi din captivitatea privirilor ei care vor să te citească până la ultima virgulă a fiinţei tale. Ea se simte parcă mai bine ştiind că tu o aştepţi aici, acasă, eşti într-o perioadă de tranziţie, între două locuri de muncă, intre doua stiluri de viata sau de moarte, între doua femei, dar asta n-o vei recunoaşte nici măcar faţă de tine însuti, dar sigur ea te va ajuta să găseşti ceva pe măsura pregătirii tale,” tu eşti cel mai bun, baby, nu te poţi mulţumi cu orice”…Şi zilele trec şi acel loc de muncă nu mai apare…
În schimb, a apărut ea, cealaltă, pretextul dulce-otravitor al prelungirii aceste stări de tranziţie, şi iată-te revendicat de cele două femei , captiv zi şi noapte fără să ai puterea să te smulgi din beţia appolinicului şi a dionisiacului, fara sa stii cine te devora mai mult si cate zile au mai ramas pana la sublimarea completa a fiintei tale…
Poezie si proza online- WordPress Page 
Poveste de viaţă, cu Ea şi El în prim plan… Undeva, în fundal, îndepărtată şi totodată ameninţătoare, o altă Ea, a doua, lasă să curgă teamă în relaţie…
ApreciazăApreciază
Cred ca o relatie adevarat bazata pe egalitate si respect nu se poate teme de nici o umbra…Cand unul dintre parteneri preia conducerea, atunci relatia este amenintata.
ApreciazăApreciază
este asa infernal sa iubesti un barbat si sa simti in privirea lui „o alta”….sa-i privesti zambetul trist si gandul ce-i zboara la Ea, sa-i vezi dorul de Ea in privire, sa-i simti parfumul pe trupul lui fierbinte, sa faci dragoste cu el si sa-i ghicesti dorinta de-a fi cu Ea, sa-i auzi cuvintele ce-i ies mecanic din gura…doar pentru ca au fost spuse de Ea….
Mori pe dinauntru in fiecare secunda in care lui ii scapa ceva din prezenta celeilalte in viata lui. Iti doresti sa dispari …dar totusi nu ai puterea sa pleci. Si traieste in acest infern, orbecaind in intunericul ce te-nconjoara….ani la rand. Sa fie masochism….sau iubirea…sau autodistrugere?
ApreciazăApreciază
Frumoasa completare…Cred ca e cate putin din toate, as adauga si un strop de lasitate ca paharul suferintelor sa fie plin…Chiar daca nu am scris, m-am gandit si la un El care, adesea trece tot prin aceleasi stari, desi barbatii sunt mai radicali decat noi, femeile, si accepta mai greu compromisul…
ApreciazăApreciază