O zi fara inspiratie….

Ce poti face cand nu ai nimic de spus…? Sa taci, sa schimbi apa florilor din vaza, sa le arunci pe cele uscate, sa aranjezi CD-uri, sa reasculti un cantec vechi cu Charles Aznavour sau cu Jo Dassin, sa regreti pentru a mia oara disparitia sa prematura, sa incerci sa aranjezi cartile in biblioteca dupa un criteriu fantezist,( de pilda, primul cuvant cu care incepe actiunea sau in functie de culorile de pe coperta), si apoi sa abandonezi aceast lucru acum plictisitor, sa citesti scrisori din roase plicuri chiar daca afara (nu) ploua, sa relecturezi mailuri vechi si noi, sa rezisti sau nu, tentatiei de a naviga prin zeci de bloguri fara sa te opresti niciunde, sa incerci sa compui cel mai inutil poem care e existat vreodata despre o „Executie in stil XXI” si apoi sa-l arunci la recycle bin, sa comentezi un articol pe care ai fi vrut sa-l fi scris tu, dar altcineva mai inspirat l-a scris inaintea ta, si sa incerci sa scrii un articol pe care nu ai vrea sa-l mai scrie nimeni dar oricine sa se regaseasca in el, sa butonezi la intamplare prin propriul trecut si sa te opresti intr-un atelier boem, in care un grup de tineri despre care nu vei sti niciodata daca mai exista ca artisti sau doar ca indivizi mediocri, incearca sa surprinda pe un sevalet improvizat sclipirea unei raze jucause in amurg sau poate stralucirea din ochii modelului cules de pe strada si adus in atelier spre a i se imortaliza frumusetea, te opresti acolo in acel atelier, stii ca nu te vede nimeni, nu te simte nimeni si scrii pe peretii liceului tau , in lipsa unei inspiratii adevarate, acest articol…

                                                                   

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la O zi fara inspiratie….

  1. Atunci când nu avem nimic de spus intrăm într-o lume a tăcerii în care ne conversăm cu lipsa cuvintelor şi implorăm inspiraţia să ne dea bineţe…

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    …si cum Ea este o zana capricioasa, suntem nevoiti sa ne supunem legilor ei si sa asteptam o zi fasta si fastuoasa in idei.

    Apreciază

  3. Marin Laurentiu spune:

    Cand nu avem nimic de spus, nu inseamna neaparat ca nu avem nimic de spus!De altfel se poate intelege ca tacerea poate reprezenta o replica.O replica mai mult sau mai putin ironica.

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Ai dreptate, Laurentiu, ai surprins exact ceea ce am vrut sa spun…Asta inseamna ca am devenit eu prea transparenta sau ca cititorii mei sunt foarte sensibili la nuante..

    Apreciază

  5. Adi Hazaparu spune:

    Nespunerea nu e sinonimă cu tăcerea. Tăcerea cunoaşte foarte multe forme (de la cea instituţionalizată, la şcoală sau în biserică, la cea autoindusă, care poate justifica o minciună, o jenă, o frustrare etc. etc.)! Toate acţiunile care încearcă să compenseze, să „repare” imposibilitatea de a spune cu sînt decît confirmări ale unui efort de a găsi o cale de a spune. Off topic, există un studiu asupra tăcerii – „Despre tăcere”, David Le Breton.

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    …sau poti vorbi mult fara sa spui nimic ,mesajul nu e demn de luat in seama.Exista desigur si lucruri care nu pot fi comunicate oricui sau la orice ora…O confesiune publica e dureroasa si o penintenta prea aspra (http://maria-postu.blogspot.com/2009/03/inca-o-noapte.html)

    Apreciază

  7. bernardnoghiu spune:

    Astfel de momente sunt „clipe de germinare“. E ca un moment al decantării. Pare că totul s-a epuizat, chiar şi interesul, dar sunt clipe în care te poţi remotiva sau, pur şi simplu, regăsi aşa cum eşti (la general vorbind).
    Poate că de multe ori fugim de astfel de clipe, dar căutând să le depăşim repede pierdem frumoase „starturi“ a ceea ce va urma, care va urma oricum, dar contează cât de „sedimentat“ e ceea ce a fost înainte. E o refacere şi o pregătire, în acelaşi timp, o astfel de stare.

    Apreciază

  8. Maria Postu spune:

    Optimista versiune…ar fi bine sa fie asa….numai ca la un moment dat startul depaseste timpul rezervat parcurgerii cursei si atunci esti pandit de riscul de a transforma in esec ceea ce parea atat de promitator.Energia care te motiveaza se epuizeaza uneori la stadiul de ‘start”…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s