„Intunecatul april…”

Emil Botta

Emil Botta

(1911 – 1977)

De ce nu „luminosul april…, de ce nu „rozul april’ nici macar „intristatul april” ci…”Intunecatul april”…Asa i-a spus poetul Emil Botta unui volum minunat publicat in 1937, din care spicuiesc cateva versuri:

„Sa ma refugiez in cortul padurii,

Intunecatul april este pe urmele mele,

Zornaitoare lanturi taraste,

Si un cutit in maini sa mi-l infiga in coaste…

N-am defaimat niciodata amurgul si tacerea

Care sosesc hamesite din pesteri si din grote…”

(Ordin)

Creatia sa este asociata expresionismului si existentialismului, poetul fiind asezat de catre critica iterara, cu o intarziere nemeritata in seria providentiala a marilor B  interbelici, alaturi de Bacovia, Blaga, Barbu.Volumul de debut „Intunecatul april…” se caracterizeaza , dupa Doina Uricariu, printr-un „soi de ardoare expresionista” iar inscenarile eului liric se proiecteaza intr-o maniera accentuat teatrala in universul devenit neincapator pentru freneiza dionisiaca a acestuia, amintindu-ne de relatia cu absolutul, cu ilimitatul a poetului Lucian Blaga din „Poemele luminii”:

„Eu sunt Dionysos, spusei,

Arborii sunt sorii si luceferii mei,

Si cerul meu e acest limpede iaz,

Si va rog sa nu faceti haz.”

Si totusi, de ce „Intunecatul april…?’, de ce nu „luminosul april…, de ce nu „rozul april’ nici macar „intristatul april” ? Poate pentru ca eul liric isi atribuie cu voluptate o masca tragica care ii accentueaza stare de melancolie, poate pentru ca moartea devine o tema majora a poeziei lui Emil Botta, ceea ce-l apropie din nou de Lucina Blaga pentru care deasemenea elementul thanatic reprezinta o cale de integrare in mit, in anonimat.

Adoptand in viata si in arta poza, el fiind si un mare actor, Emil Botta isi construieste un adevarat „autoportret prin masti” , ceea ce sporeste conotatiile textului.

„Elita luase loc la parter

si prostii sus, aproape de cer.

In loja statea o intamplare cam abatuta,

si un napraznic destin in mare tinuta.

Un dezastru tare cat zece,

tot spera ca totul va trece.

Un naufragiu dormita in fotoliu

infasurat in lintoliu.

O raceala vagabonda prin sala.

O inocenta stralucea

printr-o totala absenta”

(Spectacol)

Sala de teatru

Sala de teatru

(Sala Mare Teatrul National din Cluj)

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Lunile poetice și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la „Intunecatul april…”

  1. Excelent comentariu, Maria…

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Cred ca primavara e o iluzie..optica…Poate ca adevarata primavara e in noi si in decembrie ar putea veni „luminosul april”…

    Apreciază

  3. mihaela spune:

    Cat de frumoasa e sala teatrului! Mi-a ramas ochii la ea!

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    …pai ideea era ca Viata naostra e un teatru, care nu e intotdeauna asa de frumos, nu conteaza frumusetea salii ci valoarea replicii pe care o spunem…Bijuteriile sclipesc si in noroi.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s