Moartea in zori nu doare

Moartea în zori nu doare mai mult decât doare primul coş pe obraz sau primul sărut

prima iubire şi ultima, prima moarte şi ultima

întotdeauna, de ce-ar durea mai mult sau mai puţin decât un mesaj de s.o.s. pe care

nu l-ai primit şi nu eşti vinovat că n-ai putut răspunde,

moartea sosită ca o întâmplare oarecare petrecută la mii de ani lumină distanţă de conştiinţa ta

când tu nici măcar nu ştiai că ea există în carnea şi oasele tale,

că ascunzi în tine oraşe mirifice cu geometrii sfidând legile,

în care n-ai să locuieşti, aeroporturi în care sosesc zilnic emoţii şi întâmplări minunate

pe care n-o să ai timp să le trăieşti,

imaginate de doi arhitecţi străini de legile geometriei terestre

moartea în zori nu doare

mai mult decât ar durea moartea în amurg pe care n-o vei putea cunoaşte

nu le poţi trăi pe amândouă, aşa cum nu  poţi retrăi de două ori  aceeaşi emoţie,

moartea în amurg doare ca o întâlnire cu necunoscuta de pe internet

care-şi schimbă în fiecare zi semnalmentele

şi locul întâlnirii,

grăbindu-te spre ea,

tulburându-te, provocându-ţi imaginaţia,

rămânând în urma ta un munte de crochiuri şi ciorne neterminate,

hârtii neexpediate, scrisori returnate la care nu mai poţi răspunde,

oraşe zăcând în crisalide , planete în miniatură, biblioteci scrise în limbi necunoscute.

 


About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Poeziile mele și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Moartea in zori nu doare

  1. Mi-a plăcut de la bun început titlul. Era chiar incitant. Citind şi gândurile aşternute de tine în faţa noastră am realizat că – dacă m-aş fi oprit numai asupra titlului – aş fi pierdut enorm… Este una dintre cele mai frumoase postări de până acum, subiectiv fiind eu…

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Tin foarte mult la ea…la poezie in general, mai mult decat la textele in proza, de aceea scriu rar dar imi place sa cred, din suflet.Multumesc pentru apreciere.

    Apreciază

  3. Dan spune:

    In zori nu doare, dar e trista. Niciodata n-am rupt un fruct necopt de pe ram, oricat de imbietor parea. E trist si regretabil ca se mai intampla.

    (**)

    La amurg doare, dar nu de putine ori e chiar o binefacere. Cei ce raman in urma ta au tot timpul din lume sa descifreze bibliotecile scrise in limbi necunoscute. Si cei care raman in urma lor, la fel.

    (**) – in schimb, ce ne facem cu moartea de la zenit? Aceasta mi se pare mie cea mai dureroasa, chiar daca (se pune ca) nimeni nu e de neinlocuit…

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Nu stiu ce impuls m-a determinat sa scriu de mult acum 2 ani, cred, acest poem…Probabil inca ii mai caut semnificatia, dar sigur el spune despre o altfel de moarte decat aceea biologica…Cine as fi daca as binecuvanta „moartea in zori’?Sau poate ca tot ce am scris eu pana acum…asa nedescifrat cum e, in mica mea biblioteca din 4 carti si din mii de ganduri, spune ceva despre un altfel de moarte…

    Apreciază

  5. Dan spune:

    Nimeni nu binecuvanteaza o moarte, indiferent de „ora” la care s-ar produce, cred ca nici macar Moartea insasi!
    [Emily Dickinson: Moartea nu e altceva decât dialogul Spiritului cu Ţărâna.] – in contextul acesta am citit eu poemul, ca fiind vorba despre un altfel de moarte, nicidecum cea biologica.

    Apreciază

  6. ce ironie
    traind in moarte si murind trezindu-ne !

    adevarat !

    Apreciază

  7. Maria Postu spune:

    Depinde si de noi sa ne facem viata si moartea…Si cand invatam lectia de „frumos” e prea tarziu si nu ne ramane decat sa fim generosi si sa o transmitem si altora care stiu sa asculte pana si „cum creste iarba”.9intr-un poem foarte vechi spuneam cu naivitate si transparenta”
    ‘Cand strivesti iarba si ea nu tipa
    sa nu crezi ca n-o doare
    sau ca n-a simtit…
    tacerea ei devenita roua
    e doar
    semnul intelegerii
    si al iertarii…”

    Apreciază

  8. Maria Postu spune:

    Multumesc pentru profunzimea interpretarii si nuantele adaugate poeziei mele. De fapt poezia traieste in si prin cititorii ei si poate spune mai mult si mai multe decat a visat insusi autorul ei…Da Emily Dickinson e una din poetele mele preferate, cu care, indraznesc sa spun, nemeritat m-a comparat una din comentatoarele mele.Ma bucur ca am intalnit aici cititori care sa-mi inteleaga mesajele…Mi-am dorit enorm lucrul acesta si teama ca nu ma vor gasi si nu ii voi gasi mi-a blocat „inspiratia lirica” in ultimul timp..(desi se spune ca nu scrii pentru altii ci pentru tine, eu nu sunt de acord cu asta, e ca si cum ai inventa o limba pe care n-o vorbesti si nu o intelegi decat tu) .Poate voi reincepe sa scriu, toate poemele postate pe blog fiind din volumul din 2007,” Abonament viata-moarte”.

    Apreciază

  9. Adi Hazaparu spune:

    Blamarea morţii e, de fapt, chemarea ei. Condamnarea vieţii aduce tot moartea. De aceea, rămînem prinşi în acest „joc al opţiunilor provizorii”. La urma urmei, ce ne îndreptăţeşte să spunem „prea devreme” sau „prea tîrziu”?

    Apreciază

  10. Maria Postu spune:

    Personal, cred ca intensitatea trairilor, bogatia senzatiilor ne indreptateste sa spunem asta. Ridici o problema extrem de interesanta. As zice ca sfintii mor intodeauna prea devreme…

    Apreciază

  11. Adi Hazaparu spune:

    Ne îndreptăţeşte? Vă daţi seama că poate exista şi posibilitatea contrariului? Adică de ce să trăiesc în această lume cînd un alt univers îmi poate oferi mai mult? De nu există, mă voi neantiza liniştit. De există, oare nu cumva m-am petrecut prea mult pe Pămînt?

    Apreciază

  12. Maria Postu spune:

    NU am vrut sa spun ca ar exista ceva care sa scuze, sa justifice moartea.Nici gand de asa ceva. ma gandeam doar la acei oamnei care traiesc in 20 de ani cat altii in 60 si la cei care mor ‘curati” la adapostul pacatului, pe care ii admir si carora li s-ar cuveni pe drept eternitatea dar stiu ca, in puriitatea lor, daca sunt asa cuj mi-i imaginez eu, nu o cauta si nu o vad ca pe o recompensa a binelui facut altora aici pe pamant. Personal, cred ca Viata aici e cea mai fascinata experienta, unica…

    Apreciază

  13. Adi Hazaparu spune:

    @Maria: nu cumva avem nevoie neapărată de termen de comparaţie ca să putem afirma că „Viaţa aici e cea mai fascinantă experienţă, unică…”? Nu glorific moartea, dar nici viaţa. Oare care moment din existenţa noastră e mai important: naşterea sau moartea?

    Apreciază

  14. Maria Postu spune:

    Cred ca ar fi o experienta teribila dar, dupa datele stiintei actuale, exceptandu-i pe cei aflati in moarte clinica, imposibila.Viata si moartea au o valoare deosebita pentru fiecare:se celebreaza viata prin trairea ei si moartea prin amintirea celor plecati, unele culte glorifica si ii invidiaza pe cei plecati , devreme sau tarziu, altele, considera ca singura „realitate” e aici…dar patrundem pe un teren alunecos, controversat si imposibil de elucidat prin comentarii aici.(si mai cred ca ar trebui sa ma inarmez cu niste cunostinte serioase de antropologie, domeniu care nu ma pasioneaza si nu imi starneste curiozitatea.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s