Nu stiu niciodata de ce se intampla, cand si ce anume o declanseaza. Are loc in paralel cu cealalta viata a mea de care raman tot timpul pe deplin constienta dar care nu ma impiedica sa am o alta viata nocturna, onirica care nu respecta decat vag coordonatele universului cotidian. E o ciudata dedublare corporala dar niciodata nu mi s-a spus ca s-ar fi constatat disparitia corpului meu material din pat pe timpul unor asemenea nopti cand am fericirea sau tristetea de a fi „victima” unor asemenea experiente. Ma contemplu traind, atingand si lasandu-ma atinsa de o viata atat de diferita de cea diurna. E o lume in care sunt constienta ca luminozitatea si luciditatea trairilor induse de un soare cu o stralucire tiranica, din timpul zilei, a fost inlocuita de o lumina difuza degajata de astrul selenar incremenit ca intr-un film SF intr-o singura pozitie pe cer, refuzand sa inainteze, avand doar rol de decor. Strania infatisare a obiectelor din jur pe care le ghicesc zarindu-le doar conturul se compenseaza prin vitalitatea si intensitatea starilor launtrice: ating aceasta noua lume cu foamea si setea celui care nu a putut trece niciodata dincolo de aparente. Eu insami, locatara a acestei lumi pierdute candva si acum, in fine, regasite, ma las prinsa in plasa unor ochi si mangaieri care incearca sa ma descopere asa cum nu m-a descoperit nimeni niciodata. E o stare sublima de daruire si acceptare a Celuilalt, pe care nu am avut-o nicodata in realitatea diurna. Simt cum dorinte pe care in spatiul diurn al ratiunii si luciditatii, mi le infrang, acum sunt atat de usor ghicite si la randul lor se supun intr-o armonie imposibil de gasit in real, unei comunicari la care nici macar nu am visat vreodata. Ma privesc traind aceasta viata in semiobscuritatea simturilor fara nici un sentiment de vinovatie sau de tradare, chiar daca nu recunosc in lumea din jurul meu nici una din persoanele cu care ma ciocnesc in traiectoriile mele zilnice. In visul meu care nu stiu in ce moment al somnului incepe , nu apare nicodata spectrul trezirii la realitate, care ar putea fi un fel de „moarte” in zori…Ma las devorata si ma supun unor legi pe care nu le-as putea fixa in limba vorbita ziua, si traiesc extragandu-mi sevele din mintea si visele Celuilalt care la randul sau isi completeaza entitatea prin mine, ca niste plante asezate in acelasi ghiveci gigantic intr-o sera ale carei limite nu se zaresc…Ma invaluie doar caldura blanda a noptii si stiu ca ma pot misca aici in vis mai liber decat pe orice plaja pe care mi-a fost dat sa merg.. Si nu stiu de ce se mai intampla trezirea in fiecare dimineata, cand se sparge uriasul vas in care m-am adapostit in vis iar valurile crude ale luminii solare imi spala retina de amintirea unei nopti care se repeta la interval de cateva luni, de parca subconstientul meu, obosit de incarcatura unei asemenea nopti, ar refuza sa se conecteze mai des la intalnirea cu ea…
Arhive
- ianuarie 2023 (1)
- decembrie 2022 (1)
- noiembrie 2022 (1)
- septembrie 2022 (1)
- iulie 2022 (1)
- iunie 2022 (3)
- februarie 2022 (1)
- ianuarie 2022 (1)
- decembrie 2021 (3)
- octombrie 2021 (1)
- septembrie 2021 (2)
- iunie 2021 (1)
- mai 2021 (1)
- ianuarie 2021 (3)
- decembrie 2020 (4)
- noiembrie 2020 (4)
- octombrie 2020 (9)
- iulie 2020 (5)
- iunie 2020 (2)
- mai 2020 (1)
- aprilie 2020 (1)
- ianuarie 2020 (2)
- decembrie 2019 (2)
- noiembrie 2019 (4)
- octombrie 2019 (2)
- septembrie 2019 (6)
- august 2019 (1)
- iulie 2019 (3)
- iunie 2019 (1)
- aprilie 2019 (2)
- martie 2019 (1)
- decembrie 2018 (1)
- septembrie 2018 (3)
- august 2018 (2)
- iulie 2018 (2)
- iunie 2018 (2)
- martie 2018 (1)
- februarie 2018 (1)
- ianuarie 2018 (1)
- decembrie 2017 (2)
- iunie 2017 (1)
- iunie 2016 (1)
- iunie 2015 (1)
- ianuarie 2015 (2)
- decembrie 2014 (1)
- iulie 2014 (1)
- mai 2014 (2)
- aprilie 2014 (2)
- martie 2014 (1)
- octombrie 2012 (4)
- septembrie 2012 (8)
- august 2012 (1)
- iulie 2012 (16)
- iunie 2012 (7)
- mai 2012 (7)
- aprilie 2012 (8)
- martie 2012 (6)
- februarie 2012 (11)
- ianuarie 2012 (9)
- decembrie 2011 (9)
- noiembrie 2011 (5)
- octombrie 2011 (5)
- septembrie 2011 (13)
- august 2011 (9)
- iulie 2011 (11)
- iunie 2011 (8)
- mai 2011 (9)
- aprilie 2011 (4)
- martie 2011 (12)
- februarie 2011 (8)
- ianuarie 2011 (8)
- decembrie 2010 (3)
- noiembrie 2010 (1)
- octombrie 2010 (16)
- septembrie 2010 (18)
- august 2010 (16)
- iulie 2010 (9)
- iunie 2010 (6)
- mai 2010 (10)
- aprilie 2010 (13)
- martie 2010 (10)
- februarie 2010 (7)
- ianuarie 2010 (6)
- decembrie 2009 (23)
- noiembrie 2009 (25)
- octombrie 2009 (21)
- septembrie 2009 (14)
- august 2009 (6)
- iulie 2009 (5)
- iunie 2009 (13)
- mai 2009 (16)
- aprilie 2009 (14)
- martie 2009 (14)
- februarie 2009 (10)
- ianuarie 2009 (9)
- decembrie 2008 (3)
Comentarii recente
Maria Postu la CHIPUL ASCUNS AL POVESTIT… orededrum la CHIPUL ASCUNS AL POVESTIT… Maria Postu la NUME care nu iti mai spun… Maria Postu la Batranii si marea… lumeanoastramagica la Invitație Pagini
„valurile crude ale luminii solare imi spala retina de amintirea unei nopti care se repeta la interval de cateva luni, de parca subconstientul meu, obosit de incarcatura unei asemenea nopti, ar refuza sa se conecteze mai des la intalnirea cu ea…”
Frumos spus !…
ApreciazăApreciază
Multumesc, dar uneori cuvintele sunt insuficiente pentru a capta toata bogatia interioara generata de un anumit moment, real sau…oniric…poate mai real si mai memorabil decat primul.
ApreciazăApreciază
Buna seara. Un post foarte bun ca si celelalte de altfel. Am aflat de acest blog din intamplare, wordpress-ul mi-l arata ca referrer iar cand am intrat, surpriza!, sunt la blog roll. Trebuia sa-mi dati un mail ceva pentru a va pune si eu. Oricum, multumesc :).
O seara buna in continuare.
ApreciazăApreciază
Buna seara, multumesc pentru apreciere.V-am citit mai multe articole dar asteptam momentul in care sa comentez cat mai…inspirat…
ApreciazăApreciază
cand eu-l se desprinde din incatusarea ingradirilor,
cand visul anuleaza gravitatia,
cand lumea ti se deschide brusc – larg in fata, intr-o cu totul alta alcatuire,
cand mintea pricepe esenta existentei doar intr-o secunda,
cand toate aceste senzatii sunt surprinzator de familiare,
cand ceea ce esti acum, stii c-ai fost dintotdeauna,
In cele din urma realizezi ca trebuie sa te intorci, si culmea – asta ti se pare normal !
ApreciazăApreciază
…dar dureros si incceptabil, ai vrea sa traiesti doar in lumea aceea efemera si perfecta…dar, probabil ca nevoia de vis e un fel de drog, asa ca, atentie, sa nu devenim dependenti.
ApreciazăApreciază