Exista simptome receptate de cea mai sensibila zona a populatiei, menita sa conserve rezervele de candoare si de speranta ale omenirii, a puterii de a renaste prin iubire, ma refer la poeti, dar nu nuami la ei, ca astazi se manifesta la nivel global o exacerbare periculoasa a simturilor ce pune in pericol sanatatea morala a generatiei actuale si vitoare.O sexualitate de dragul sexualitatii,urmata de multe ori de alcool si droguri,o orgie infinita a carnii, fals remediu impotriva blazarii si singuratatii omului sfarsitului de mileniu ce nu aici ar trebui sa-si caute alinarea. Aceasta anunta o epoca de decadenta , nu neaparat pentru ca am accepta profetiile biblice despre sfarsitul omenirii, ci pentru ca si teologii si ateii atrag atentia asupra necesitatii de a stavili acest libertinaj al moravurilor manifestat in anumite sfere sociale.
Desacralizata, coborata in mocirla instinctului orb al acuplarii, iubirea sau ceea ce a mai ramas din ea ,isi cere dreptul la existenta nedorind sa fie declarata monument al naturii.
Rivalizand cu perechea moderna care se grabeste sa arda etapele, ce sanse de a mai sensibiliza pe tanarul aflat la inceputul vietii , mai are cunoscutul vers eminescian: Adormind de armonia/ Codrului batut de ganduri,/Flori de tei deasupra noastra/ Or sa cada randuri-randuri?
Ce desueta , si totusi ce romantice ,ce inaccesibile imi par acele lungi, interminabile logodne ale bunicilor nostri, cu sarutari timide,cu atingeri intamplatoare dar datatoare de mari fiori, urmate de cele ai multe ori de casnicii solide, fericite cu copii sanatosi ,bine crescuti, in respectul valorior morale ale trecutului!
Trebuie regasita o cale de mijloc intre simpla placere instinctuala a actului sexual si incarcatura emotionala, spirituala a acestuia. Iubirea trebuie sa-si recapete sacralitatea pe care i-au conferit-o marii creatori ai umanitatii si, fara sa pledez pentru intoarcerea la pudoarea si retinerea de care abia am scapat in abordarea sexualitatii, consider ca trebuie sa-i oferim acesteia exact locul pe care il merita in cultura tinerei generatii, neignorand ceea ce spunea Emil Cioran despre dragoste: Dragostea este sfintenie plus sexualitate.Nimeni si nimic nu poate imblanzi paradoxul acesta prapastios si sublim.
Poezie si proza online- WordPress Page 
Calea de mijloc poate fi „mediocritatea”. Cred ca ceea ce ganditi drept cale de mijloc este nu un drum median intre cele doua extreme, ci apropierea si contopirea acestora. Pentru aceasta cred ca este hotaratoare calitatea celor doi parteneri.
ApreciazăApreciază
Am scris acest articol, cu…ceva ani in urma si l-am descoperit, usor prafuit si chiar..desuet.Cu toate acestea, cred in el, si in cea care eram atunci cand l-am scris.Iubirea, ca element esential al vietii, poate cel mai important, intre timp, si-a continuat alunecarea pe panta descendenta a umanitatii.Sa mai salvam ceva? e oare posibil?E oare util, pentru noi ca specie?Cred ca nu, sacralitatea e o masca pe care si-o insusesc chiar si cei ce ar trebui sa se nasca cu ea si sa o faca credibila.’Calitatea” celor doi parteneri este din ce in ce mai mult influentata de incarcatura prezentului, trecutul cu modelele lui ramanad fictiune intangibila.Multumesc pentru comentariu.
ApreciazăApreciază
„ce sanse de a mai sensibiliza pe tanarul aflat la inceputul vietii , mai are cunoscutul vers eminescian: Adormind de armonia/ Codrului batut de ganduri,/Flori de tei deasupra noastra/ Or sa cada randuri-randuri?”
In ultimele doua zile am petrecut mult timp in Cismigiu. Sambata, dupa miezul noptii, vreo doua ore, ieri, pe ziua, pe soare, iara ceva timp… Pe luna si pe soare, tineri si mai putin tineri erau beti de miros de soc si ‘nebuniti de rosul flacara al macilor… Nebunie ca anul asta n-am mai vazut de mult, din tineretea mea… Ma uitam la oamenii care treceau sau stateau pe banci. Asa o scufundare in priviri, asa o deschidere de inima…
Am regasit inaltimea iubirii pe fata pamantului. Incredibil, cum intre pulsatiile muncii de primavara, oamenii regasesc forta care ne-a turnat in lume: Iubirea.
Multi oameni simpli stiu atinge pamantul si iubitul/iubita la fel: cu veneratie, sarutand sfintenia vietii in cel dintre palme… reinvatam, incet, a trai, a iubi…
ApreciazăApreciază
Ma bucur daca e asa…poate sunt eu prea sceptica…Mi-ar fi placut sa fiu si eu acolo, in miez de noapte in parc, sfidand prejudecati si tabuuri…Multumesc pentru vizita.
ApreciazăApreciază