Omul modern – filozofia de a pierde(I)

 

 

  “Adevarul este deschis pentru toti; inca nu este ocupat.Căci a ramas mult din el pentru urmasi.”

           Seneca

 

      Iata un testament cu valoare eterna, ale carui sensuri inepuizabile nu inceteaza sa  suscite interes si sa nasca discipoli,de peste 2000 de ani ,de cand , pentru noi ,europenii , in Elada s-a nascut acea realitate pe care de la greci incoace o numim “filozofie”si  care direct sau prin intermediul filozofiei latine, si-a pus amprenta asupra doctrinei etice crestine si asupra evolutiei filozofiei.

      Filozofi prin vocatie, neposedand un titlu oficial, sau filozofi intamplatori, doar prin profesie si de ce sa nu admitem si cazul fericit al filozofului autentic prin vocatie si profesie, de ce ar trebui sa va mai procupati de mesajul filozofului in lumea de azi? Este altul mesajul filozofiei (filozofului) decat in veacurile trecute, este altfel  receptat sau pur si simplu este receptat din ce in ce mai putin? Cei ce stau de paza la portile filozofiei, din ce in ce mai eterogeni, dar uniti sub umbrela protectoare a generosului cuvant “filozofie”,au simtit ca exista pericolul ca , inca o data, ca de atatea ori in istoria umanitatii cetatea sa pacatuiasca impotriva filozofiei.

     Mari filozofi ai veacului nostru considera ca “Filozofia se afla in stadiul terminal”(Heidegger), sau ca principala stare nascatoare de filozofie, contemplarea, nu mai este posibila in viata omului de azi.(N.Hartmann). Exista teama ca starea de uimire, de indoiala , de cutremurare a omului in fata minunilor universului si care au stat la originea filozofiei acum 2000 de ani si de multe alte ori de atunci incoace, sa se stinga , nimicite de ritmul trepidant de viata al omului modern, ce nu-si mai poate permite linistea si tihna prielnice actului filozofic.

    Omul elin, cel care pentru prima data, a gandit in chip dezinteresat, pentru simpla placere de a gandi ,facand abstractie de ideea unei aplicatii utile si posibile, este astazi aproape un anacronism, o piesa de muzeu spre care abia daca mai avem ragazul sa ne indreptam indiferenta privire. Omul de azi “trece mereu pe langa ceva” spunea N.Hartmann, reprosandu-i omului modern incapacitatea de a “vedea moral”:”Nu stim pe langa ce bogatii trecem zilnic, nu banuim ce pierdem, ce ne scapa;de aceea trecem  pe langa totul si mergem mai departe.De aceea bogatia celor mai inalte valori ale vietii este risipita de noi.”Ce poate fi mai zguduitor ,mai tragic, mai de neinteles, decat a pleca cu mana goala? Si nu numai atat .Cu sufletul gol, vidat de emotii si sentimente autentice, lasandu-ne inrobiti de “fascinatia” careului magic , complexati de performantele ultimelor tipuri de calculatoare, care tind sa ne frustreze chiar de una din cele mai mari inventii ale umanitatii, cartea? Trecem unii pe langa altii grabiti, cu timpul bine dramuit, angajati intr-o competitie care incepe chiar din momentul nasterii noastre, continuind si dupa moartea noastra