Mirosul camerei in care ai facut dragoste

« Să te instalezi in camera ta ! », auzi vocea Danei, femeia care te-a intampinat ca si cum te-ar fi cuoscut demult si te-a somat blând sa-i spui pe nume.…Ce inseamna asta, sa te instalezi ? Te opresti la timp/ Mălci.Taci, aşa ai fost învaţată să taci oridecâte ori întrebările nu te lasă să dormi, să trăieşti. Să-ti scoti bagajele, ai asa putine, sa mergi la toaleta, eventual sa faci un dus…Ai terminat “instalarea’.În camera ce servea de atelier Danei. Poate şi lui Cicios, nu ai auzit că el mai « lucrează »Se mulţumeşte doar să predea pictura la Liceul de Arta unde tu vrei să fii admisă pentru că aşa a decis altcineva în locul tău, poate Destinul ? că trebuie să-ţi foloseşti inteligenţa şi talentul de a face orice, repede şi bine. Te conformezi, aşa cum vei face toată viaţa.Mălci. .Atelierul nu are nici un şifonier, doar cateva rafturi de biblioteca, cateva scaune, cutii multe, tuburi de culori (le iei curioasa in mâini, le desfaci capacele,  le adulmeci mirosul acela atât de nou,le priveşti cu curiozitatea unui aborigen care descopera chipul său intr-o oglinda daruită de un marinar din vasele acelea care tocmai au acostat in port.) Culorile acelea vor deveni de acum încolo chipul tău… Numai ca acum aborigenul e cel care a acostat pe un ţărm ce-i pare deocamdata neprimitor. Aşa ca te descurci cu putinul mibilier si cu putinele tale lucruri: pijamaua, rochita de schimb pentru mâine, la şcoala de arte, prosopul si cele cateva obiecte de toaleta, la baie…Apoi ramai derutata pe hol ca si sum ai fi in alt sistem solar…’Sufrageria”…incotro ?…Deschizi pe rând toate uşile pe care le vezi inchise. Prima uşă : un dormitor gol…îţi pare urias.Patul dublu in centrul camerei, draperiile trase, acealasi aer neglijent, o neglijenţă artistică, studiată, parcă,de un regizor abil, lucruri aruncate pe jos…mirosul însă oare şi el face parte din decor ?Un miros  inchis dulce-acrisor si totusi placut, excitant, pe care deocamdata nu-l recunosti, nu-l asociezi cu nimic cunoscut, trăit.Nu ai decât 14 ani.Un miros care mai târziu avea sa te ameţească oridecate ori aveai să-l asociezi cu un anumit bărbat, cu o anumita voce, cu anumite gesturi..Un miros specific al unei camere in care doi oameni au facut sau fac zilnic dragoste incât mirosul corpurilor lor s-a impregant in peretii odaii, in perdele, in cuverturile de pe pat, în cărţile pe care le-au atins degetele celor doi care s-au iubit incât nu mai poate fi scos nici de un detergent, nici de un parfum cu arome exotice. E ca fumul, se insinuează peste tot şi-ţi va rămâne impregnat în memorie toată viaţa ca unul din cele mai plăcute mirosuri existenţiale.. Părăseşti camera nedumerită, speriată, temandu-te sa nu fii surprinsă, intrebată ce faci acolo…Tu ar trebui sa descifrezi de fapt culorile nu mirosurile..Poate un pictor sa picteze mirosurile ?…Da, poate dar tu inca nu stii asta.De pildă,  Naturile moarte de pe holul casei : le privesti si fructele de pe tava aurie poarta parca urma muscaturii privirilor tale (Ah, daca s-ar observa acest lucru, ai fi acuzată de furt…intr-o zi…)

O alta usa..Poate ca aici e sufrageria…O camera la fel de ravăşita ca si celelalte. Camera copiilor; doua paturi suspendate, jucarii, atat de multe jucarii cum nu mai vazuseşi in viata ta, un ghizdan colorat, carti, reviste, pachete de biscuţi, urme de dulciuri pe clanta care ţi  se lipesc de degete cand vrei să inchizi usa şi să  iaşi tiptil din camera speriata ca ai putea fi descoperita. Te ciocneşti nas in nas cu gazda, sotia lui Cicios. Simti ca ingheti. Nu apuci sa murmuri:”stii, căutam sufrageria…”

Vocea femeii insa era calda si lipsita de ranchiuna; »aici erai…Inspectezi casa..Bine faci ca eu nu am avut timp s-o fac….daca iti plac jucariile copiilor…serveşte-te !Sau… (cu un zambet insinuant) nu te mai joci ?”

-Unde sunt copiii? murmuri instinctive ca pentru a susţine un dialog imposibil.

_Dupa scoala merg la camin..Apoi ii ia mama.Ii adduce aici la sfârsitul săptamânii..

Intrara in sufragerie.De data asta fata crezu sigur ca a gresit locul si ca se afla intr-un club  sau mai degraba in birt-ul acela din sătucul ei de la marginea lumii, în care intrase de cateva ori trimisa de mama sa-l induplece pe tata sa vina mai repede acasa si unde mirosurile te ameteau la alt mod decat cele din dormitor; sudoare, picioare nespalate, tutun prost, camăşi nespalate, guri care nu au simtit niciodata pasta de dinti, apa de gura, guma de metecat.ca in apropierea unei ghene de gunoi…Un miros asemenator si totusi diferit cel care ii intepa narile si o ametea…parfumuri exotice, esente rare…si privirile, mai ales privirile acelor barbaţi, semanand cu privirile tuturor barbatilor care aveau s-o priveasca astfel, s-o doreasca, s-o iubeasca, s-o devoreze aşa, înainte şi după ce au avut-o dorind să-i posede nu doar trupul ci sufletul, neputiinciosi, complexati, dezamagiti ca nu au reusit odata cu trupul sa-i posede şi sufletul, să-i decojeascş învelisul acela translucid şi totusi impenetrabil, vâscos in care se ascundea sufletul ei ca intr-un cocon asteptând să apara intr-o zi barbatul care să o elibereze.

Prietenii lui Cicios stiau ca in fiecare an in apropierea examenelor de admitere la liceul de arta spre vara casa lui se transforma intr-un mic internat clandestin in care ii gazduia pe copiii veniti din diferite colturi ale tarii, majoritatea devenind apoi elevi ai liceului unde el era professor de pictura.

-De unde ai cules mica sălbaticiune?

Despre tine era vorba?Auzi vocea unui barbat din coltul sufrageriei imense, asezat pe un fotoliu adânc, ascuns intr-un nor de fum…Nu I se disting, în camera slab luminată decat ochii probabil verzi sau albastri, strălucitori ca ai unei feline de lux,  fixand-o cu curiozitate si ceva … ce înca nu cunoşti.

-Sunt pline satele de asemenea sălbaticiuni…Dar prospeţimea lor şocheaza şi uimeste…şi îşi face loc mai repede decat cei de aici care beneficiaza de educatie culturală din familie…Auzi  glasul lui Cicios pe care il priveşti cu veneratie şi teama întotdeauna şi, fără să ştii, te laşi captiva unei emoţii atât de intense şi de necunoscute, o căldură stranie mistuitoare, placută, îţi invadează trupul, încât trebuie să fugi la baie spre a te calma şi a face faţă unui spectacol în care, fără să vrei, fără să ştii, ai devenit, vedeta.

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Proza scurta și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Mirosul camerei in care ai facut dragoste

  1. paul gabor spune:

    Privesc si eu pe blogul dvs si nu ma mai satur sa-l admir. Am ales o adevarata minciuna pentru a-mi permite sa va salut. O duminica placuta! Si racoare…

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Multumesc…Si eu va urez o duminica placuta si va mai astept.

    Apreciază

  3. Bogatia trairilor – uneori intr-o sinestezie a simturilor brodate pe amintiri, totul e adresat unor minti antrenate in a se rasfata cu astfel de ”inundatii” placute! 🙂

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    De fapt, acest episod nu e decat inceputul…Se vrea un inceput de roman…

    Apreciază

  5. Mircea Suman spune:

    Buna seara, Doamna! Cred ca poate fi un inceput de roman. Astept.

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Buna seara. Actiunea romanului deja…a fost traita…Asteapta momentul prielnic spre a fi scrisa.

    Apreciază

  7. Ioana M spune:

    L-ati continuat?Daca da,mi-ar placea sa-l citesc🙂

    Apreciază

  8. Maria Postu spune:

    nu inca, dar intentionez.Relateaza un episod de cand eram exact de varsta ta acum.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s