Dreptul de a deveni ingeri (II)

Campioan`: A fost cineva aici, şi m-ai minţit!,(tre Reporter) Cine eşti?

Reporterul: ( către Antrenor) : Spune-i cine sunt! (Acesta tace) De ce nu ai curajul să-i spui cine sunt? Te temi că te va părăsi, pe tine şi arca ta purtată de curent spre o cascadă periculoasă de care tu habar n-ai?

Antrenorul :( Evitând să răspundă): Acum, că ai preferat să te întorci aici la noi, decât în lumea  ta, care , fii sigur, se împuţinează pe zi ce trece, tot mai mulţi preferând Eternitatea în locul unui destin atât de scurt,  nu te mai las eu să pleci…Orice încercare a ta de evadare, va fi sortită eşecului, câtă vreme mai am încă cheile tuturor porţilor spre ceea ce numiţi voi, libertate, de fapt eu crede că aici e adevărata, unica libertate pe care, odată  ce ai cucerit-o, nu ţi-o mai poate răpi nimeni, niciodată.Spun chei  dar de fapt e vorba de un sistem de securitate la care nimeni de aici, cu excepţia mea, nu are acces.

Reporterul : ( nu pare deloc speriat):  Eu, captiv ? Nu suntem niciodată mai mult sau mai puţin captivi într-o anumită etapă a vieţii decât am devenit atunci când ne-am născut. Cum ar trebui să arate o celulă şi un gardian pentru  a mă teme de ei? Nimeni nu mă poate \ţine captiv aici sau aiurea…împotriva voinţei mele… Pot oricând să sun  toate marile ziare… pot să -mi folosesc loptop-ul… ( Încearcă să-şi folosească telefonul dar acesta nu are semnal încearcă să-şi folosească calculatorul dar nici acum nu reuşeşte, nu pare dezamăgit şi continuă): ei bine, pot pur şi simplu  să strig , aici , la porţile “închisorii tale., mă va auzi cineva şi imediat vei fi arestat… ( încearcă să ţipe dar constată că îndepărtându-se de acea încăpere sunetul nu se mai propagă, ca şi cum ar fi o încăpere vidă ; Uimit) Tu chiar ai ucis timpul… eşti un geniu sau un mare escroc. Trebuie să fii răsplătit cu un Nobel sau pur şi simplu vârât în cea mai puturoasă închisoare a planetei…

Antrenorul :( care asistă calm la încercările R. de a se elibera): Tinere, se vede că ai stat prea mult în deşert! N-am de gând să-mi popularizez descoperirea…N-am nevoie de celebritate, recunoaşteri oficiale, premii, bani… Ştii că nci un cont, oricât de uriaş ar fi nu poate întoarce timpul înapoi… ei bine, eu, ca să nu fiu ucis de Timp, l-am ucis eu mai întâI pe el… Ei bine, ca să vorbesc într-un limbaj mai pe înţelesul tău, să nu mai pierdem timpul, ( accentuează cu o anumită ironie cuvântul Timpul ),te vei căsători cu  Miss Univers, şi vei fi fericit uitând de gazetele tale şi de mania gloriei.( iese din scenă strigând): Miss, Miss, ai un vizitator!Întorcându-se către Reporter Îţi vei cunoaşte gardianul şi celula (Pleacă împreună cu Campioana)

 Reporterul şi Miss Univers

Miss arată exact ca în fotografiile de pe pereţ,i are pe cap şi în jurul corpului semnele câştigării unui concurs de frumuseţe dar pe eşarfa ei nu se vede anul:   Ce pofteşti? O grecoaică, o evreică, o ţigancă?

Reporterul: Nu înţeleg…

Miss: Nu ]i-a spus B`tranul? Eu pot s` fiu tot ce vrei tu… Pot s` fiu Eva, c`ci ‘mi amintesc ‘nca frumuse]ea paradisului pe care l-am reconstituit aici, pot s` fiu Elena, dup` izbucnirea r`zboiului troian, pot s` fiu Cleopatra ]nainte de a b`nui existen\a mor]ii, pot fi orice femeie doresti…

Reporterul: Dar eu nu pot inlocui pe to]i ace]ti b`rba]i care te-au avut de-a lungul timpului…Nu cred că toate femeile din tine s-ar mulţumi cu un singur bărbat, şi acela, lipsit de gloria şi strălucirea iluştrilor mei înaintaşi care s-au bucurat de graţiile femeilor pe care ziceai că le ascunzi în tine…

Miss: Aş putea încerca…(se apropie de el şi-l îmbrăţişează. El evită delicat îmbrăţişarea)

Reporterul: Eu sunt unul singur, trăiesc aici şi acum, o singură dată şi nu pot deveni soţul tău…Iartă-mă , ştiu că e lipsit de cavalerism să refuzi o cerere a unei femei , mai ales a celei mai frumoase femei din lume, dar eu… eu te voi dezamăgi, nu pre am avut de-a face cu femeile în viaţa mea…

Miss..A! Eşti .. gay?…

Reporterul: Nuuu! Dar sunt …  timid, crede că e cam demodat deja, dar asta e, am ratat si sansa de a iesi din anonimat devenind gay….

Miss: ( dezamăgită) Nu te teme, n-am să încerc să te seduc.De altfel, avem destul timp, poate o să te răzgândeşti, o să petrecem  aici o veşnicie, aşa că, s-ar putea să te îndrăgosteşti  de una din femeile ascunse în mine… Poate de femeile trecutullui,…

Reporterul :Aş fi vrut să le dau la o parte pe toate aceste femei ale istoriei şI s-o găsesc pe cea adevărată, de fapt ai un nume,  ai avut vreodată un nume?

Miss: Eu voi fi întotdeauna ceea ce doreşti tu să fiu, şi mă  poţi chema cu o mie de nume, le voi auzi în orice capăt al Sălii m-aş afla şi voi veni imediat la chemarea ta!

Reporterul : Nu înţeleg… M-ar putea auzi alte femei de aici purtând numele pe care tu ţi le-ai însuşit poate printr-un… abuz de putere… şi ar putea veni ele la chemarea mea… Dacă aş rosti-o! Cândva, fiecare om era unic, avea un singur nume pe care îl folosea într-o singură viaţă, un nume al său, precum ochii, buzele, inflexiunile vocii, liniile din palmă…

Aş mai fi putut iubi pe acele femei ale viitorului pe care tu, alegând să trăieşti în afara Timpului, le-ai ucis, nedându-le şansa de a se naşte.

Miss: Aici nu sunt decât eu Femeia!

Reporterul: Dar Campioana?

Miss: Ea este Campioana şi nimic mai mult! El este Antrenorul, mai este şi Spectatorul, Bucătăreasa iar tu vei fi Bărbatul…

Reporterul: Dar celelalte femei, ceilalţi bărbaţi  unde sunt?

Miss: Întreabă-l pe Antrenor. El ştie. Ceea ce ştiu eu e că, am împiedicat alte războaie ale Troiei, uciderea atâtor oameni nevinovaţi, am oprit naşterea unor copii dstinaţi, morţii pe câmpul de luptă, am oprit vărsarea de sânge nevinovat… Dacă aş mai crede în necesitatea banilor, aş pretinde să mi se dea Premiul Nobel pentru pace…

  1. R.    Reporterul:Iar eu, dac` s-ar mai judeca un proces al criminalilor de război, aş cere să fii condamnată pentru crime împotriva umanităţii…tu şi … Antrenorul vostru ce seamănă atât de bine cu un inchizitor, sau te pomeneşti că n-ai auzit de Inchiziţia spaniolă…

Miss: Umanitatea! Noi suntem umanitatea, cea mai bun` parte a ei, salvată din ghearele Timpului a cărui disparitie o deplângi atât de mult, de Antrenor, fără de care şi eu şi Campioana, şi toţi ceilalţi am fi  dormit mult şi bine somnul mediocrităţii şi al scăldării în apele călduţe ale compromisului…

  1. R.    Reporterul: Al mediocrităţii? Cred că odata cu pierderea sim\ului măsurii Timpului, ţi-ai pierdut şi simţul limbii, aţi început să vă inventaţi un limbaj ermetic, ale cărui sensuri vă vor fi cunoscute doar vouă şi inaccesibile celorlalţi din jur.
    Miss: Ceilalţi? Nu există “ceilalţi” Toţi care intră aici, devin ai noştri..
  2. S.    Reporterul :Nu în somnul mediocrităţii aţi fi rămas ci în acela mult mai periculos al raţiunii, care zămisleşte monştri…

Miss. :Tu vorbeşti de monştri? Monştrii existau acolo, în mijlocul a ceea ce voi numeaţi umanitate.  Izolându-ne pe noi, i-am izolat şi pe ei de noi, şi abia acum le putem contempla nimicnicia şi ridicolul eforturilor de a face căt mai mult rău celor din jur…

Reporterul :Ai rămas cu o percepţie greşită a lumii noastre… Monştrii erau prinşi şi închişi în sticlele magicienilor, ţi s-a inoculat de mică această idee tocmai pentru a fi mai uşoară adaptarea ta aici…

Miss: Sunt aici şi nu voi pleca niciodată din acestă lume, cum o numeşti tu, o lume adormită , căzută pradă unui blestem…( iese din scenă)

Spectatorul: ( intră apludând) Bravo! Un spectacol de zile mari! Nici la spectacolele de gladiatori nu era atât de captivant ca acum…Sau poate că mă înşeală memoria… Hîm! Memoria! O reminiscenţă atavică de care nu mă pot dezbăra! Memoria, un balast inutil ]i greu de întreţinut, vitamine, lecitină, cură de fructe, orice pentru a nu-ţi pierde memoria! Tinere, noi îi eliminăm pe cei  cu memorie. De ce crezi că Miss poate lua atâtea înfăţişări, fără să-l deranjeze pe partenerul ei, pentru că oricum el nu ţine minte înfăţişarea ei de ieri…În sfârşit, spuneam că poate la asediul Romei m-am mai distrat atât de grozav!

Reporterul: Atâta istorie nu ţi-a lăsat un gust amar pe limbă?

Spectatorul: Eu nu m-am implicat niciodată cu adevărat în ea, am preferat să fiu …un simplu spectator, care culege informaţii, le înmagazinează  fără să le interpreteze şi apoi le introduce într-un calculator …

  1. R.    Reporterul…Şi le uită acolo pentru întotdeauna…Eşti ridicol bravând pe tema neutralităţii tale eterne…E o iluzie… Chiar rămânând neimplicat, ai ales, ai ales să fii neimplicat, în timp ce toţi din jurul tău  erau implicaţi în existenţă, în viaţă.
  2. S.    Spectatorul: Aici este adevăata viaţă…pe care o visasem, fără să ştiu că o voi găsi cândva…
  3. T.     Reporterul :Acestea sunt cuvintele Antrenorului…visează să-şi întroneze noua lui religie , vă ademeneşte cu promisiuni şi apoi , cănd menajeria lui va fi completă şi aici se vor fi întâlnit toate ipostazele umanităţii, concentrate în câte un exemplar reprezentativ, de la sclavii romani, de la filozofii greci , până la ultimii călători în spaţiul cosmic, ei bine atunci vă va lua puterea înapoi şi veţi rămâne cei mai umili slujitori ai acestui regat ca o uriaşă sală de antrenamente…cobai păstraţi în formol pentru lecţiile de anatomie ale viitorului, dacă va reveni vreodată aici acest viitor…

Spectatorul: Poate ai dreptate… E atâta vreme de când toate monitoarele nu difuzează decât imagini cu victoriile campioanei, reluări cu paradele de modă ale lui Miss Univers , conferinţe ale Antrenorului cu acelaşi text idiot, repetat la infinit, aceleaşi aplauze monotone sau entuziaste, neobosite,  toate înregistrate, bineînţeles,atâ…

Reporterul :Stai, stai puţin, de unde ştii că imaginile, discursurile, spectacolele se repetă? Parcă spuneaţi că voi nu aveţi decât memoria prezentului…

Spectatorul :Toţi avem o reminiscenţă a memoriei nostre trecute, care apare doar la   contactul cu cineva din afară..Tu mi-ai redeşteptat în mod dureros ceva ce se cheamă cu atâta nostalgie, plăcere şi durere, amintire, încât mă tem pentru siguranţa ta aici.  De aceea se şi teme antrenorul de intruşi. Sunt ca nişte viruşi introduşi într-un calculator care acţionează însă în sens invers: în loc să distrugă memoria, aceştia o regenerează, îi transformă pe cei atacaţi în nişte indivizi nostalgici, tânjind mereu după o lume apusă şi care îi crează greutăţi Antrenorului. Cât trebuie să muncească apoi pentru a-i readuce pe cei virusaţi în felul acesta la stadiul dinainte…

Reporterul: Nu e dureros pentru voi să fiţi în postura de cobai ai Antrenorului… ?

Spectatorul: La un moment dat te obişnuieşti şi cu postura de cobai, totuşi,  odată era să -mi uit şi eu rolul de  spectator…

Reporterul:  Cum, ai vrut să intri în scenă?

Spectatorul : Nu mai ştiu dacă acela care voia să renunţe la rolul de spectator eram chiar eu sau unul din arheii ascunşi în mine şi care-şi cer din când în când dreptul de a se ivi pe scena istoriei..

Reporterul : Deci tu nu poţi spune niciodată că ţi-ai ratat vocaţia, nu?

Spectatorul : Dar tu, crezi că-ţi urmezi adevărata vocaţie?

Reporterul : Şi eu îmi pun câteodată la îndoială alegerea…dar când ajung în situaţii ca ceasta, mă felicit pentru inspiraţia de a fi devenit reporter.

Spectatorul: Eşti reporter, am mai cunoscut, parcă, într-o altă viaţă, un reporter, de fapt, o femeie… ( Scena se întunecă )

(va urma)

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Teatru original și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s