Muntele, fluviul, focul…

Tu ai vazut muntele?

aseara cand ne-am culcat nu era decat o pietricica

intre noi doi, eu voiam sa o pun intr-un colier,

tu- intr-un inel,

dar dimineata ea se transformase intr-un munte

care ne separa definitiv

si nu mai puteam sapa intre noi tuneluri

sau poduri pe care sa le traversam

unul spre celalalt…

Tu ai vazut muntele?


Tu ai vazut fluviul?

aseara cand ne-am culcat nu era decat o lacrima

care ne separa,

tu voiai sa o imortalizezi intr-o fotografie,

eu – s-o colectionez intr-un album desuet…

Dimineata cand ne-am trezit intre noi

era un fluviu pe ale carui maluri

abia ne mai zaream

si toate ambracatiunile erau demult sfaramate

fara putinta de a mai traversa

unul sper celalalt…

Tu ai vazut Fluviul?


Tu ai vazut Focul?

Aseara cand ne-am culcat  intre noi doi

nu mai era decat cenusa stinsa

in care ne incalzeam palmele zdrelite

de atingerea muntelui pietros

si trupurile inghetate de apa

fluviului inghetat.

Dimineata cand ne-am trezit

intre noi doi era o flacara uriasa

pe care n-o putea ascunde nici muntele

si n-o mai putea stinge nici fluviul,

noi priveam inspaimantati vulcanul,

eu de o parte

tu de cealalta parte a focului

si incercam sa ne acoperim ranile si frigul

cu flacarile lui,

sa salvam fiecare

colierul, inelul, lacrima,

vaporul care sa ne apropie

pe unul de celalalt…


Tu ai vazut

muntele, fluviul, focul?

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Personale, Poeziile mele și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Muntele, fluviul, focul…

  1. loreley64 spune:

    superba poezie….m-a impresionat!
    Thanks Maria!

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Si eu multumesc, mai ales ca , in mijlocul atator tentatii politice, poeta din mine care refuza sa se predea, ma someaza uneori sa scriu ce-mi dicteaza ea…

    Apreciază

  3. Poemul asta e ceva ce … ce mai, l-am invatat pe de rost ! 🙂

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Sunt coplesita…Cred ca o sa ma apuc sa-i compun si muzica…🙂

    Apreciază

  5. Nea Costache spune:

    Fascinant poem! Scris simplu, din inima, pentru suflet! Poem scris nu-n cuvinte ci imagini!
    Deoarece sunteti la loc de cinste in blogrollul prietenului meu Vania, ingaduiti-mi de a-mi face onoarea sa va trec si in blogroll-ul meu! O zi minunata!

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Va multumesc , placerea de a va descoperi e reciproca. Va mai astept.

    Apreciază

  7. mistique spune:

    Frumos poem! Frumos blogul!

    Apreciază

  8. Maria Postu spune:

    Multumesc, va mai astept.

    Apreciază

  9. Vania spune:

    N-am văzut muntele, fluviul şi focul, dar mă întreb ce s-a petrecut, atât de grav, peste noapte?…

    Apreciază

  10. Maria Postu spune:

    O intrebare bine pusa valoreaza mai mult decat un poem si decat un raspuns…

    Apreciază

  11. horiapatrascu spune:

    Cu adevarat frumos!

    Apreciază

  12. noradamian spune:

    Maria Postu,

    felicitari! O inspiratie de zile mari!

    Apreciază

  13. Maria Postu spune:

    Multumesc…intr-adevar, clip[ele de gratie sunt rare si de aceea trebuie pretuite.

    Apreciază

  14. Maria Postu spune:

    Din partea unui filozof, pentru care frumusetea are atatea conotatii, e intr-adevar un semn de apreciere…Multumesc.

    Apreciază

  15. andreea spune:

    SUPERB!
    Astept sa rescrii poemul dupa ce multele se va transforma intr-un…mar!
    Felicitari!

    Apreciază

  16. Maria Postu spune:

    Interesanta provocare, Andreea…Multumesc de vizita.In constiinta noastra mileniile geologice se reduc la cateva clipe de intensitate, asa ca orice e posibil…Chiar si muntele care vine la Mahomed, sau muntele care devine mare…

    Apreciază

  17. Gina spune:

    As putea sa scriu multe laude. As comite o impietate.

    Respect tacerea muntelui.
    Si plansetul fluviului.
    Simt lava mocnind.

    Apreciază

  18. Maria Postu spune:

    Multumesc pentru aprecieri…si eu sunt coplesita de cuvintele tale.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s