Muntele, fluviul, focul…

Tu ai vazut muntele?

aseara cand ne-am culcat nu era decat o pietricica

intre noi doi, eu voiam sa o pun intr-un colier,

tu- intr-un inel,

dar dimineata ea se transformase intr-un munte

care ne separa definitiv

si nu mai puteam sapa intre noi tuneluri

sau poduri pe care sa le traversam

unul spre celalalt…

Tu ai vazut muntele?

Tu ai vazut fluviul?

aseara cand ne-am culcat nu era decat o lacrima

care ne separa,

tu voiai sa o imortalizezi intr-o fotografie,

eu – s-o colectionez intr-un album desuet…

Dimineata cand ne-am trezit intre noi

era un fluviu pe ale carui maluri

abia ne mai zaream

si toate ambracatiunile erau demult sfaramate

fara putinta de a mai traversa

unul sper celalalt…

Tu ai vazut Fluviul?

Tu ai vazut Focul?

Aseara cand ne-am culcat  intre noi doi

nu mai era decat cenusa stinsa

in care ne incalzeam palmele zdrelite

de atingerea muntelui pietros

si trupurile inghetate de apa

fluviului inghetat.

Dimineata cand ne-am trezit

intre noi doi era o flacara uriasa

pe care n-o putea ascunde nici muntele

si n-o mai putea stinge nici fluviul,

noi priveam inspaimantati vulcanul,

eu de o parte

tu de cealalta parte a focului

si incercam sa ne acoperim ranile si frigul

cu flacarile lui,

sa salvam fiecare

colierul, inelul, lacrima,

vaporul care sa ne apropie

pe unul de celalalt…

Tu ai vazut

muntele, fluviul, focul?