Femeia cu bricheta

Nu-şi dorise să ajungă pe prima pagină a ziarelor, cum nu-ţi poţi dori să pui piciorul pe lună dacă n-ai terminat Harvardul şi nu ai domiciliu stabil la Nasa.

La început, privirile fixate spre ea, din ce în ce mai numeroase, mai excitate, grăbind parcă deznodământul, o făceau să se simtă ca un fluture prins în insectar. Se zbătea uşor fiind convinsă că oricând se poate elibera. Dar cu cât se zbătea mai mult, cu atât simţea mai mult alunecarea lentă dar dureroasă a acului invizibil spre inimă. În acelaşi timp, o dulce somnolenţă îi împăienjenea ochii de parcă s-ar fi scufundat în apele calme şi călduţe ale unui râu vizitat cândva în copilărie.

Nu fusese niciodată atât de aproape de Ei, Printii televiziunii. Trecuseră discret, din spatele ecranului unde îi vedea tronând în fiecare seară, inaccesibili şi inabordabili, aici, aproape de ea, ca şi când ar fi vrut să-i spună ca oricând rolurile se pot schimba. Aproape că se simţea egală în drepturi cu ei, ba mai mult, se simţea superioară, încerca un dispreţ discret, ca şi cum, acum, ei ar fi depins de ea, de gestul ei, care se pregătea să le ia locul în spatele ecranului. Ea, cu bluza ei de la second-hand, cu haina ei neagră de vinilin în care dârdâia iarna şi murea de cald vara, cu pantofii ei din piele ecologică luaţi din complexul Europa, cu rujul ei turcesc, cu dinţii ei cariaţi, nespălaţi, de când plecaseră din apartamentul confort III în care oricum apa curgea o singură dată pe zi, ea , femeia fără viză în buletin, alungată din toate metrourile şi gonită ca un câine vagabond de pe toate străzile de bandele de cerşetori profesionişti. Ea se pregătise fără să ştie, pentru cariera vieţii ei,  fără să înveţe tehnica acordării unui interviu de angajare, fără să memoreze replici care te pot face să câştigi un post bine plătit, fără să-şi fi pus sacoul ei negru de zile mari, ea era foarte aproape de a câştiga lozul cel mare: apariţia pe prima pagină a ziarelor, onoarea de a deschide buletinele informative pe toate canalele, de a  contribui la creşterea faimei unor medici celebri care aveau să încerce să o salveze. Contribuise fără să ştie la creşterea tirajului cotidienelor, la sporirea audienţei canalelor tv, la încetinirea vitezei autoturismelor pe marile artere, la scăderea vigilenţei poliţiştilor, la creşterea ratei mortalităţii, la sporirea numărului de avorturi, la poluarea oraşului, la intrarea brusca a orasului in Guiness Book pentru cea mai mare rata de sinucideri, la depasirea tuturor recordurilor imaginate vreodata de un realizator avid de celebritate.

N-ar fi putut să fie nici gânditoarea de la Hamangia, nici Mona Lisa, nici Fata cu cercel de perlă, dacă ar fi conştientizat, s-ar fi simţit probabil aproape de Femeia care plânge a lui Picasso, cu chipul descompus de o geometrie stranie a suferinţei. Nu era decât Femeia cu bricheta, cea care provocase oscilaţii ale valutei, operaţiuni periculoase la bursă doar apropiindu-şi bricheta de haina de vinilin, incendiind odată cu ea, toate femeile virtuale pe care le ratase fără vină, cu zâmbetul pe buze, cu demnitatea unei regine a castelului care aprinde focul în şemineu într-o seară de toamnă în faţa invitaţilor înfriguraţi de nerăbdare. Chiar daca aplauzele nu mai ajungeau pana la ea, chiar daca blitzurile aparatelor nu mai suprindeau decat o flacara si imaginea unor pompieri sositi cu incetinitorul pentru a prelungi agonia ei si bucuria publicului, Femeia cu bricheta era aflase singurl mod prin care aici iti puteai realiza visele.

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Proza scurta și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Femeia cu bricheta

  1. Mircea Suman spune:

    Buna dimineata. IMPRESIONANT!

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Buna ziua.Si autentic, din pacate…a existat acum cativa ani aceasta tragica poveste, sunt sigura ca va amintiti.

    Apreciază

  3. Nea Costache spune:

    Frumoasa povestire! felicitari! Oseara minunata alaturi de cei dragi!

    Apreciază

  4. Nea Costache spune:

    Scuzati greselile facute in graba de a posta.

    Apreciază

  5. Maria Postu spune:

    Multumesc pentru apreciere si la fel , o seara minunata! Vara este intr-adevar sursa minunilor din suflet…desteapta energii si trairi crezute pe veci pierdute…Cat despre greseli…Care greseli?Glumiti…Nu cred in greseala…

    Apreciază

  6. incertitudini spune:

    Mă doare tristețea din vâlvătaia unor vieți, deși , la prima vedere, ele rar a fi rătăcite fire de înlocuitori
    ” bluza ei de la second-hand, cu haina ei neagră de vinilin în care dârdâia iarna şi murea de cald vara, cu pantofii ei din piele ecologică luaţi din complexul Europa, cu rujul ei turcesc, cu dinţii ei cariaţi, nespălaţi, de când plecaseră din apartamentul confort III în care oricum apa curgea o singură dată pe zi, ea..”

    Dureros de realist.
    Mulțumesc, Maria!

    Apreciază

  7. Maria Postu spune:

    Multumesc pentru comentariu si vot.Postul e mai vechi dar l-am reactualizat pentru cititorii de pe Fain.O zi buna si spor la scris!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s