Singura acasa…(II)

Nimic mai banal, nimic mai neimportant, mai lipsit de evenimente exterioare, de rasturnari bruste de situatii, de conflicte cu obiectele din jur, de batalii inchipuite, de polemici necordiale cu tine insati, de analize si sinteze aruncate pe apa sambetei sau a oricarei alte zi care te gaseste singura acasa, nimic mai incolor, mai monoton, mai claustrant, mai inestetic, mai neincitant, mai anost, mai obscur, mai tern, mai amar si totusi nimic mai ravasitor decat sa fii singura acasa…

Sa astepti…sa (te)acuzi, sa (te)disculpi, sa aplanezi, sa previi, sa intuiesti, sa convoci , sa discerni , sa te lovesti de nuantele si sunetele pierdute de ceilalti, sa ai rani invizibile pe ganduri, sa alegi nisipul si sa arunci graul, sa cerni cenusa cautand flacara stinsa, sa (te )macini pana la epuizare, sa nu renunti, sa nu abdici, sa nu fugi, sa nu strigi,  sa  nu obosesti niciodata sa fii singura acasa, chiar daca e casa plina si in jurul tau viata se consuma in retorte de sticla colorate si simti cum in cuvinte iti patrund cioburi din stralucirea lor artificiala, sa incerci sa refaci clepsidra, sa esuezi, sa lasi Timpul sa se insinueze sub masca ta protectoare, sa astepti…

Anunțuri

Despre Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Singura acasa…(II)

  1. Vania zice:

    Singur acasă! Nimic nu-i pe lume mai de dorit!…

    Apreciază

  2. Maria Postu zice:

    Singuratatea are mii de fete…

    Apreciază

  3. Mircea Suman zice:

    …sa deschizi fereastra, sa respiri, sa te scalde lumina zilei, sa privesti frunzele tremurate de vant, sa te inveseleasca joaca pisicutei din vecini si sa simti ca…nu esti singura.

    Apreciază

  4. Maria Postu zice:

    Textul acesta…nu inseamna neaparat ca sunt ..EU, ci doar ea, dublura mea literara…Nu ma identific total cu alter-ego-ul meu fictiv.Oricum, multumesc pentru priveliste.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s