Dreptul de a deveni ingeri (Actul II.2.)

Antrenorul: ( Este disperat şi îi cheamă pe ceilalţi) Miss! Campioana! Veniţi aici!(Iese din scenă pentru a-i căuta. Intră un alt personaj, Bucătăreasa)

Reporterul: Spectatorule, văd că mai aveţi un locuitor aici, i-aţi acordat cetăţenia voastră ilustră, sau e un transfug, ca mine?

Spectatorul: uimit) Dar e… e…face un efort intens de concentrare) e…

Bucătăreasa: Eu te cunosc, eşti spectatorul… Stai ore întregi şi priveşti toate reprezentaţiile lui Miss… Îţi place mai ales aceea în care ea este Ioana D’Arc dar sari mereu peste scena arderii pe rug.. Uiţi să mai vii la masă… eu nu am voie să vin printre voi… Mi-a interzis Antrenorul… de fapt, nu mi-a interzis ci mi-a spus că aveţi o boală incurabilă şi că trebuie să mă feresc de voi…

Spectatorul: ( Amintindu-şi în sfârşit) Tu eşti fata care venise să facă o emisiune specială aici , de mult, da, tu eşti…

Bucătăreasa: Nu înţeleg ce spui şi mă tem că mă voi contamina de această molimă periculoasă…Antrenorul mi-a vorbit despre ea…sunt insomnii molipsitoare zămislite din cuvinte, sunt ispite otrăvitoare de care trebuie să-mi feresc auzul, mă întreb de ce stau de vorbă cu voi, dacă m-ar găsi Antrenorul aici, m-ar pedepsi foarte aspru…

Reporterul: Cum te-ar pedepsi? Ai mai fost vreodată pedepsită?

Bucătăreasa: Da, nu-mi amintesc exact…Cred că atunci când am vorbit prea mult cu spectatorul… sau atunci când se rătăciseră pe aici un grup de copii şi le-am spus că aici e o molimă…(Se vede o imagine din trecut .Această scenă se desfăşoară cu personajele plasate în stânga şi în dreapta unui zid neregulat pe care se disting fresce cu temă religioasă)

Bucătăreasa: Cum aţi intrat aici, vă rog, plecaţi! Sunteţi în pericol, n-aţi văzut semnul interdicţiei?

Învăţătoarea:  ( Rolul ei va fi interpretat tot de Miss pentru  a sugera că Miss este un exemplar unic reprezentativ pentru toate femeile Planetei.) Dimpotrivă, am fost atraşi aici de reclamele  foarte tentante care se transmit la noi despre frumuseţea acestui loc…

Copilul 1:  Eu am venit aici s-o întâlnesc pe Scufiţa roşie, să-i împiedic moartea…

Copilul 2: Eu vreau s-o împiedic pe Albă-ca –Zăpada să muşte din mărul otrăvit…

Copilul 3: Eu vreau să opresc primul atac nuclear asupra omenirii…

Învăţătoarea: Eu vreau să opresc înaintarea lentă dar sigură a Macaralei… (încearcă să înlăture straturile de vopsea de pe zid iar de pe acesta se fărâmă nisip şi var pe care copiii îl adună şi îl pun în buzunare)

Copilul 4 :Eu vreau să împiedic zidul să se prăbuşească, uite urmele unor aripi de îngeri în zid…

Copilul 5: Eu vreau să împiedic ca  rămăşiţele din vălul Mariei să fie furate odată cu zidul…

Copilul 1: Eu vreau să dărâmăm  zidul, să o eliberăm pe femeia zidită acolo, vreau să vedem  ce e dincolo…

Bucătăreasa: Plecaţi, cât mai e timp. Dincolo, dincolo e molima de care nu scapă nici măcar eroii voştri dragi din basme…

(Această imagine a trecutului se întunecă şi se revine în prezent. Sunetul macaralei se aude foarte puternic, până la prima replică. )

Reporterul: Şi cum ai fost pedepsită?

Bucătăreasa: Am…uitat…a ..fost demult…sau poate ieri…

Spectatorul: Ştiu cum ai fost pedepsită: să-ţi uiţi adevărata identitate, mai mult decât noi ceilalţi, să te doară un trecut pe care nu ţi-l poţi aminti, să-ţi asumi o altă identitate care să nu mai păstreze nimic din cea veche, să iasă mereu la suprafaţă resturi din trecutul tău ceţos, comprimat şi păstrat în memoria unui timp carnivor, hrănindu-se cu vieţile noastre…

Bucătăreasa: Ar trebui să-mi amintesc ceea ce povesteşti tu? Există şi alte locuri pe pământ în afara acestui loc minunat pe care voi îl numiţi : o sală de antrenament ?

Spectatorul: Taci! Oricând Antrenorul îţi poate lua şi dreptul la Cuvânt, taci, va veni o zi în care vei putea vorbi, vei putea spune tot ce n-ai spus de atâta timp…

Bucătăreasa: Timp… E unul din cuvintele pe care n-aveam voie să le rostesc, era unul din cuvintele ce puteau declanşa periculoasa epidemie de care trebuia să mă feresc…eu şi alţii…Şi tu, Spectatorule. Eşti unul dintre cei contaminaţi? Păcat, începusem să ţin la tine…deşi. A ţine la cineva este unul din cuvintele care de asemenea îmi provoacă  răni interioare… şi nu ştiu de ce…

( Intră în scenă Campioana, ca şi cum ar căuta pe cineva; se miră să vadă mai multe persoane decât de obicei şi are tendinţa de a fugi. Din nou sunetul macaralei este foarte puternic şi Bucătăreasa îşi astupă cu mâinile urechile ca şi cum s-ar teme de sunetul strident al macaralei şi iese din scenă, în timp ce ceilalţi par că s-au obişnuit cu zgomotul şi îl ignoră ):

Reporterul: Stai, nu fugi…Tu care erai familiarizată cu marile stadioane, cu zeci de mii de oameni veniţi special pentru a-ţi urmări dansul pe bârnă, desprinderea de sol şi plutirea în aer…te temi acum  de câţiva … oameni, fără trecut, fără viitor, trăind într-un prezent continuu, monoton, incolor…ce crezi că ţi s-ar putea întâmpla?

Campioana: Îl caut pe Antrenor, sau el mă căuta pe mine, nu ştiu exact. Ştiu  că trebuie să fiu mereu acolo unde mă cheamă el, sper să-mi spună că vom începe antrenamentele…Îmi promite de mult un concurs la care voi străluci din nou, mai puternic ca ultima dată, dar amână mereu momentul ăsta…

Spectatorul: Nu-l mai căuta.! Te va găsi el dacă va avea nevoie de tine! Mai bine arată-mi locul acela secret pe unde ai intrat tu aici, cu mult timp în urmă!

Campioana: Există o ieşire de aici?

Reporterul : Chiar eu am intrat pe aici, nu m-a oprit nimeni, nu mi s-a părut că ar fi prea greu de intrat şi de ieşit de aici!

Campioana: ( Fără să-i acorde atenţie, ca şi cum nu l-ar fi auzit) O! Dar asta nu e bine deloc! Înseamnă că oricine poate ieşi şi intra aici când doreşte şi mai ales însemnă că oricine poate intra peste noi, ne poate tulbura fragilul echilibru,  ar trebui să ştiu unde este dacă zici că Antrenorul nu a distrus-o…..Ne-ar putea surprinde chiar în somn invazia Timpului mai periculoasă ca o alunecare de teren şi ne-am putea trezi în cine ştie ce epocă istorică înspăimântătoare cu oameni terorizaţi de timp, victime ale acestuia, plătindu-i tribut tinereţea lor, dragostea, visele… Se spune că în lumea aceea existau bătrâni care spuneau legende despre îmblânzirea timpului copiilor, încercând să-i pregătească pentru Marea trecere…Antrenorului trebuie să-i mulţumim că noi, cei de aici, am fost salvaţi de asemenea perspective sumbre…

(va urma)

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Teatru original și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Dreptul de a deveni ingeri (Actul II.2.)

  1. Daniel spune:

    Ca intotdeauna Maria s-a intrecut pe sine si aceasta data. O placere sa citesc intotdeauna tot ce scrii. Am avut un pic de timp acum si am reciti tot ce ai scris. Este o evolutie pozitiva si faptul ca nu mai ai retinerile din realul cotidian te face sa te dezlantui in virtual. Poate reusim sa stam la o cafea sa mai „vorbim” o vorba

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Buna seara, Daniel…Ce surpriza frumoasa!Poate reusim, de ce nu….”Ma dezlantui” desigur in spatele mastilor care nu sunt intotdeauna ale mele…ci ale personajelor mele.

    Apreciază

  3. Vania spune:

    Am reuşit să ajung „la zi” cu piesa. Cred că ar merita montată, mai cu seamă că, pe monitor, pune dificultăţi în urmărire. Ar mai fi soluţia listării. Sigur, teoretic ar exista şi edituri, dar se zvoneşte că ar fi mai mult tipografii…

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Multumesc foarte mult pentru rabdare..(Oricum, nu ai scapat, mai urmeaza alte 2 fragmente).Poate ar merita, vazand eu si piese mult mai slabe decat a mea puse in scena dar nu imi fac iluzii…O duminica inspirata iti doresc.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s