Batranii si marea…

Moto:”Daca vrei sa fii iubita cu adevarat de cineva in viata, ia-ti un caine sau o pasare de curte.”

(Din sfaturile unei vechi prietene)

Ei sunt batrani de cand ii stiu.Nu stiu ce le-a imbatranit mai intai: vocea, hainele, rasul pe buze aratand dintii lipsa, zambetul had, intrebarile aparent amabile, in realitate dornici sa-ti smulga o marturisire involuntara, un secret rusinos pe care sa-l molfaie intre gingii cu ceilalti batrani cateva saptamani pana cand tu sau alt vecin imprudent le va oferi alta informatie buna de ros pana la maduva.In propria ta casa te simti sechestrata de privirile lor,care te urmaresc ca si cum un reporter de la o emisiune de cancan ar dori sa-ti monitorizeze fiecare moment in care te mistui in casa ta care demult nu mai e a ta ca si cum, intr-o emisiune bigbrothers de proportii uriase, intreg universul ar fi cu ochii pe tine. Oare ce ar putea descoperi la tine din ceea ce ei  sau alti batrani care, se banuieste ca nu sunt toti clone ale lui Benjamin Button si deci s-au nascut mai intai, tineri,au avut, au sau pot avea?Ii vezi ascunzand in apartamentul lor de 2 camere pe „Fetita”, catelusa blocului de teama hingherilor care se plimba prin cartier. Daca prin absurd, s-ar declansa o razie umana stii sigur ca nu te vor adaposti.Ii stii ca ascund sub halatele uzate gainile crescute in spatele blocului ca si cum ar ascunde cine stie ce descoperire valoroasa si stii ca nici gripa aviara nu te-ar salva de placerea de a le auzi cotcodacitul in balconul situat chiar deasupra balconului tau in care tu incerci sa-ti savurezi cafeaua de dimineata…Dar, vorba poetului, ‘Ei sunt batrani, si ce mai sunt?”

Nu iti pastrezi economiile in casa ca sa-ti poata ghici codurile si locurile in care iti ascunzi bijuteriile.

Nu faci dragoste decat cu cartile pe care le tot muti din biblioteca pe noptiera sufletului si inpoi pe raft.

Nu iti expui gandurile ca un grafitti pe peretii blocului pentru ca ei sa le citeasca.

Nu fumezi hasis si nu scuturi pe fereastra trecutul ca sa te poata acuza de contaminare voita cu un trecut imbacsit de prea multa tristete.

Nu tranzitezi prin camera ta dealeri de droguri si alte placeri interzise.

Nu adapostesti fara viza de flotant decat pe toti cei care ti-au populat clandestin sau nu, viata.

Nu te eschivezi de la plata datoriilor catre ceilalti si totusi pe lista de la avizier se pare ca tu le esti datoare cu ceva.

Ai crezut ca intotdeauna unde exista batrani se va gasi si o mare pe care sa puteti pleca spre a va intoarce invingatori.

Dar din marea de odinioara au ramas doar picaturile care-ti curg din tavan ori de cate ori batranii uita robinetul deschis sau la etajele superioare  plange si altcineva care a fost capturat in navodul batranilor peticit cu toate da-urile si nu-urile tale .

La inceput erau doar cativa dar cu timpul tot orasul parca si-a trimis batranii ca intr-un azil aici in blocul tau.Te privesti in oglinda si auzi la usa lovind insistent ciocul unei pasari domestice, labele unui animal nerabdator sa ti se aseze pe canapea, sa-ti murdareasca tocul de hartii nescrise, sa-ti transforme casa intr-o clocitoare mecanica din care maine puii vor impanzi tot blocul, tot orasul si stii ca imbatranirea e o molima incurabila si ca nu mai ai nici o sansa sa te prefaci ca nu o vezi sau ca nu exista.