Ati ras impreuna, ati plans, ati vibrat in fata acelorasi vitrine,v-ati refugiat in aceleasi tablouri, ati ascultat aceleasi simfonii tu, cantate la metrou, el, intr-o sala de spectacole….Ati visat si ati sters apoi visele cu buretele, ati cladit castele de nisip, v-ati vandut vize pentru fericire promitandu-va castele in Spania si ati traversat clandestin toate granitele imposibilului fara sa va pese daca veti fi sau nu prinsi a doua zi si inchisi in cele mai indeparte carcere ale memoriei cuiva…Ati facut proiecte comune dar ati construit doua intrari, ati impartit acelasi pat dar v-ati invelit cu cosmaruri diferite, ati baut aceeasi cafea dar tu credeai ca beti in cesti din portelan de Sèvres, el – din pahare de unica folosinta…
Si nu au mai ramas decat niste nume care nu iti spun nimic...Ai vrea sa le stergi, sa le lovesti in silaba cea mai dureroasa, sa te dezintoxici de atingerea lor periculoasa asupra memoriei tale, asupra timpului tau , asupra trupului tau. De acum incolo, oridecate ori vei deschide o carte, un caiet, vei auzi o melodie care va placea amandurora, un tablou in fata caruia ati stat pana in zori, o fraza spusa cu o anumita intonatie de cineva anonim, iti vor aminti de el, de toate acele nume, prieteni, prietene care si-au ciocnit involuntar traiectoria de a ta si ti-au concesionat pentru scurt timp viata lor in timp ce tu le-ai oferit gratuit prezentul si viitorul tau si nici macar acum nu-ti poti lua darurile inapoi.
Ti s-au impregnat in sange , in arborele genealogic incat te temi ca le vei transmite amintirea urmasilor . Dai delete pe fiecare Id de messenger, stergi mailuri, rupi scrisori fara sa le recitesti continutul, dai un nume nou fiecarei intamplari a altei zile, arunci la Recycle Bin trecutul si crezi ca o poti lua de la capat. Dar numele lor te urmaresc ca niste paparazzi pe care nu-i mai poti insela cum puteai odata, iti arzi rochiile care aveau candva numele celor care te-au admirat in ele, arunci resturile de hartie ramase incognito pe biroul tau, dar apoi chemi echipele de la descarcerare sa caute supravietuitori printre cei care nu ti-au lasat decat o agenda si numele lor….
Si credeai ca nu sunt decat niste inofensive nume care nu iti mai spun nimic.
Poezie si proza online- WordPress Page 
Ai reusit sa ma duci undeva, candva, unde au ramas fiintele pe care le-am iubit, fiintele, dar si locurile, care au fost viata mea. Femeile si barbatii, cainii si pisicile, florile si, dureros, un pom minunat care, nu stiu de ce, ma facea sa simt, cand il priveam, forta vietii. Pomul a fost taiat de un ticalos, prietenele si prietenii mei sunt undeva departe, unii foarte departe. Nu ar trebui sa o spun, dar mi-ar face bine cateva lacrimi.
ApreciazăApreciază
Nu stiu daca scopul textului meu sunt lacrimile, pur si simplu l-am scris pentru ca asa am simtit….instrainarea si nevoia de uitare, uitare chemata, alteori, blamata…Nu exista uitarea…Ceea ce e trait odata se fixeaza definitiv in cele mai adanci straturi ale constiintei si naste candva…emotie, retraire, totul la fel de intens ca si cum ai trai din nou acel eveniment, cum de altfel constata si experintele stiintifice pe creier.
ApreciazăApreciază
ce frumos ai descris…Nu stiu daca descrii chiar ceva trait de tine sau in general. Eu am trait asa ceva. 20 ani in care am purtat acelasi nume si eu si el…apoi fara sa stim ne-am trezit ca drumurile noastre erau diferite si nu chiar paralele. Din familia care ne credeam, am devenit doi straini. Ne-am privit in ochi fara sa mai simtim nimic, nici macar nostalgia clipelor petrecute impreuna. Nici macar nu mai avem dorinta sa ne strigam pe nume, parca ar fi murit undeva in trecut, odata cu casnicia noastra. Dar asta este viata, orice usa inchisa deschide o alta intrare…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu e ceva trait de mine….la modul cum l-ai trait tu, ci altfel…poate la fel de greu de exprimat si de inteles….E de admirat puterea de a merge mai departe, de a incerca sa uiti si sa o iei de la capat.Felicitari pentru acest curaj al tau si multumesc pentru cuvintele frumoase.
ApreciazăApreciază
Toti avem bagaje depozitate prin cotloanele sufletului…. nume amprentate in memorie… experiente care ne definesc si care dau umbre de mister zambetului. Oricum, frumoasa traducere a gandurilor in cuvinte! Felicitari!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc pentru vizita..Nici pe departe nu am orgoliul de a crede ca exista ganduri si trairi care imi apartin doar mie.Ori de cate ori imi trec prin minte ganduri…ciudate pe care, cel putin pe moment nu le ghicesc la nimeni in jur, ma salvez cu ideea ca :”nu sunt unica, nu sunt prima care simte asta…”Poate ca, totusi, noi avem niste trairi mai speciale…emotii, reactii mai intense….Nu spun ca e minunat ci doar ca e ‘dureros de dulce” si de trist
si nu putem, vrem sa vrem sa uitam dar in acelasi timp vrem sa nu ni se indeplineasca dorinta..Ne-ar trebui o memorie…uriasa sa tinem m inte tot…raman doar franturi, senzatii care curg din cand in cand de pe tastatura computerului…
ApreciazăApreciază
Ba esti unica… ai „amprentele” tale, care-ti dau unicitate :). Si da: e o tristete dulce uneori! Un prieten drag spune ca „tot ce ramane este parfumul”… cred ca are dreptate!
Imi place blogul tau, asa ca o sa revin, daca-mi permiti.
ApreciazăApreciază
Multumesc draga Mistique, si pentru ca m-ai asezat la blogroll, si abia astept sa te citesc si eu.Te astept cu placere intotdeauna , daca am sau nu „articole cu parfum de tristete”…
ApreciazăApreciază
Frumoasa povestea ”hardului” floodat de numeroase linkuri din trecut – retrairi dowlandate din folderele deziluziei ! 🙂
ApreciazăApreciază
Deziluzie…usor trucata, atat cat ii sta bine unui autor…de fictiune, care nu trebuie confundata cu memorialistica.
ApreciazăApreciază
Frumos expuse aceste ganduri in imagini! Trist acest post si mi-e greu sa comentez deoarece nu am fost pus in situatia (si-i multumesc Domnului pentru asta) de a sterge cu buretele o parte din viata. Nu as putea concepe viata fara jumatatea mea, alaturi de care am trait si bune si mai putin bune, cu care am adus pe lume un vlastar, l-am crescut si educat iar acum, traim bucurandu-ne de realizarile lui. Felicitari pentru articol ! O zi minunata!
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru aceste ganduri sincere.Cu parere de rau cu acest prilej va spun ca pentru catva timp voi intrerupe orice fel de activitate pe blog.Poate dupa ce voi posta si ultima parte din piesa mea.Sper sa ne reauzim cu vesti bune de ambele(toate) partile, de pe lista mea de blogroll.va doresc mult succes si o vara minunata.
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe Poezie si proza online- WordPress Page.
ApreciazăApreciază