Autoportret printre gratii

Sunt imprevizibila. Sunt derutanta.Iti dau senzatia ca imi place sa ma las observata, vanata, urmarita, amagita cu promisiunea unor paradisuri artificiale care flutura in serpuirile biciului tau.Ma prefac ca accept cubul de zahar in miezul caruia stiu ca este otrava, si ca accept dresura doar ca pe un joc inocent. Si somniferul de noapte pe care il scuip apoi printre dinti cu toate injuraturile scrasnite ziua. Iti las sezatia ca in sfarsit, m-ai imblanzit. Arunci asupra mea o plasa invizibila dar puternica, daca ai impresia ca vreau sa evadez zburand.Captusesti gratiile cu aur si purpura cand crezi ca mi-as putea rani mainile cu care vreau zadarnic sa frang gratiile de otel. Ma prefac supusa in coltul celulei prefacandu-ma ca accept darurile fluturate ca o recompensa pentru ca la manifestatia de fiecare seara nu am dezamagit publicul.Uneori cusca se muta in alta dimensiune, cu mine cu tot….Nu stiu daca observi sau poate e doar un bilet de voie dus-intors spre paradis. La intoarcere trebuie sa povestesc atat de frumos ce mi-am imaginat ca vad, incat gratiile sa inverzeasca si apoi sa-mi faca loc sa trec sa privesc cerul si sa respir aerul noptii cateva minute, apoi , cand povestea se intrerupe, sa ma intorc inapoi si sa-ti promit continuarea povestii maine seara, si tot asa, o mie si una de nopti, pana cand, cu adevarat gratiile se vor dizolva sub caldura cuvintelor mele….

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Proza scurta și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Autoportret printre gratii

  1. Postarea asta merita inc’o mie de continuari !

    Apreciază

  2. mistique spune:

    Din pacate, cand se vor dizolva gratiile, vom fi mult prea obositi sa ne mai bucuram de libertate.
    Cand stai mult timp in intuneric, incepe sa te deranjeze lumina. Asa si gratiile astea… devin o obisnuinta! In afara lor te cuprinde teama de a nu te rataci intro lume atat de mare.
    Iti doresc zari albastre, fara frontiere🙂 .

    Apreciază

  3. Maria Postu spune:

    Poate vor veni si ele…daca au sau nu vreun rost…

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Cred ca fiecare are niste gratii de rupt, de imblanzit, de ascuns…Si poate ca, daca gratiile nu ar exista , ar trebui inventate.Numai asa putem aprecia corect dimensiunea orizontului si infinitul boltei ceresti.

    Apreciază

  5. Cele mai bune ganduri din vacanta🙂

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Si tie, Corneliu, o vacanta frumoasa si succes cu blogul, daca apuci sa mai scrii.Felicitari, e foarte interesant, voi detalia dupa ce ma intorc, lipsesc o luna din Bucuresti.

    Apreciază

  7. alexandru petria spune:

    Maria, multumesc pentru randurile tale de pe situl ziarului Rasunetul. Poti intra si pe Realitatea lui Petria, blogul meu…

    Apreciază

  8. Călin spune:

    Am întâlnit această idee, recent, la Cristina (pe un alt blog). Deci, se poartă. Deci, aveti nevoie de câteo evadare. De băgat la cap.

    Apreciază

  9. Maria Postu spune:

    Cu placere, cred ca asta era si intentia mea dar nu am gasit adresa de blog si m-am trezit pe situl ziarului, care desigur merita si el atentie.

    Apreciază

  10. Maria Postu spune:

    Sunt evadari si EVADARI si surogate, simulari, simulacre…Depinde cum isi constientizeaza fiecare limitele, Ele pot fi chiar stimulative pe plan artistic, asa ca.. sa le fim recunoscatori, nu?

    Apreciază

  11. Mircea Suman spune:

    Buna seara, Maria Postu! Nu te vad in coltul celulei si nu cred ca gratiile, aurite sau nu, te pot tine supusa in cusca din care, simt, ai reusit sa pleci. Ia-ne si pe noi cu tine! Invata-ne cum sa fim liberi!

    Apreciază

  12. Maria Postu spune:

    Buna seara…Intuitie perfecta, as zice, daca am ignora legile oficiale…Eu si lectia despre libertate?Grea tema pentru cine vrea mai mult decat libertatea cuvintelor, usoara, pentru cine accepta doar libertatea virtuala.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s