Sunt imprevizibila. Sunt derutanta.Iti dau senzatia ca imi place sa ma las observata, vanata, urmarita, amagita cu promisiunea unor paradisuri artificiale care flutura in serpuirile biciului tau.Ma prefac ca accept cubul de zahar in miezul caruia stiu ca este otrava, si ca accept dresura doar ca pe un joc inocent. Si somniferul de noapte pe care il scuip apoi printre dinti cu toate injuraturile scrasnite ziua. Iti las sezatia ca in sfarsit, m-ai imblanzit. Arunci asupra mea o plasa invizibila dar puternica, daca ai impresia ca vreau sa evadez zburand.Captusesti gratiile cu aur si purpura cand crezi ca mi-as putea rani mainile cu care vreau zadarnic sa frang gratiile de otel. Ma prefac supusa in coltul celulei prefacandu-ma ca accept darurile fluturate ca o recompensa pentru ca la manifestatia de fiecare seara nu am dezamagit publicul.Uneori cusca se muta in alta dimensiune, cu mine cu tot….Nu stiu daca observi sau poate e doar un bilet de voie dus-intors spre paradis. La intoarcere trebuie sa povestesc atat de frumos ce mi-am imaginat ca vad, incat gratiile sa inverzeasca si apoi sa-mi faca loc sa trec sa privesc cerul si sa respir aerul noptii cateva minute, apoi , cand povestea se intrerupe, sa ma intorc inapoi si sa-ti promit continuarea povestii maine seara, si tot asa, o mie si una de nopti, pana cand, cu adevarat gratiile se vor dizolva sub caldura cuvintelor mele….
Comentarii recente
Maria Postu pe Recitalul-Cap. I livia pe Poem calcat in picioare Maria Postu pe lacăte pe buze adelina pe lacăte pe buze Maria Postu pe REDISTRIBUIREA ROLURILOR
Postarea asta merita inc’o mie de continuari !
ApreciazăApreciază
Din pacate, cand se vor dizolva gratiile, vom fi mult prea obositi sa ne mai bucuram de libertate.
Cand stai mult timp in intuneric, incepe sa te deranjeze lumina. Asa si gratiile astea… devin o obisnuinta! In afara lor te cuprinde teama de a nu te rataci intro lume atat de mare.
Iti doresc zari albastre, fara frontiere 🙂 .
ApreciazăApreciază
Poate vor veni si ele…daca au sau nu vreun rost…
ApreciazăApreciază
Cred ca fiecare are niste gratii de rupt, de imblanzit, de ascuns…Si poate ca, daca gratiile nu ar exista , ar trebui inventate.Numai asa putem aprecia corect dimensiunea orizontului si infinitul boltei ceresti.
ApreciazăApreciază
Cele mai bune ganduri din vacanta 🙂
ApreciazăApreciază
Si tie, Corneliu, o vacanta frumoasa si succes cu blogul, daca apuci sa mai scrii.Felicitari, e foarte interesant, voi detalia dupa ce ma intorc, lipsesc o luna din Bucuresti.
ApreciazăApreciază
Maria, multumesc pentru randurile tale de pe situl ziarului Rasunetul. Poti intra si pe Realitatea lui Petria, blogul meu…
ApreciazăApreciază
Am întâlnit această idee, recent, la Cristina (pe un alt blog). Deci, se poartă. Deci, aveti nevoie de câteo evadare. De băgat la cap.
ApreciazăApreciază
Cu placere, cred ca asta era si intentia mea dar nu am gasit adresa de blog si m-am trezit pe situl ziarului, care desigur merita si el atentie.
ApreciazăApreciază
Sunt evadari si EVADARI si surogate, simulari, simulacre…Depinde cum isi constientizeaza fiecare limitele, Ele pot fi chiar stimulative pe plan artistic, asa ca.. sa le fim recunoscatori, nu?
ApreciazăApreciază
Buna seara, Maria Postu! Nu te vad in coltul celulei si nu cred ca gratiile, aurite sau nu, te pot tine supusa in cusca din care, simt, ai reusit sa pleci. Ia-ne si pe noi cu tine! Invata-ne cum sa fim liberi!
ApreciazăApreciază
Buna seara…Intuitie perfecta, as zice, daca am ignora legile oficiale…Eu si lectia despre libertate?Grea tema pentru cine vrea mai mult decat libertatea cuvintelor, usoara, pentru cine accepta doar libertatea virtuala.
ApreciazăApreciază