Sunt imprevizibila. Sunt derutanta.Iti dau senzatia ca imi place sa ma las observata, vanata, urmarita, amagita cu promisiunea unor paradisuri artificiale care flutura in serpuirile biciului tau.Ma prefac ca accept cubul de zahar in miezul caruia stiu ca este otrava, si ca accept dresura doar ca pe un joc inocent. Si somniferul de noapte pe care il scuip apoi printre dinti cu toate injuraturile scrasnite ziua. Iti las sezatia ca in sfarsit, m-ai imblanzit. Arunci asupra mea o plasa invizibila dar puternica, daca ai impresia ca vreau sa evadez zburand.Captusesti gratiile cu aur si purpura cand crezi ca mi-as putea rani mainile cu care vreau zadarnic sa frang gratiile de otel. Ma prefac supusa in coltul celulei prefacandu-ma ca accept darurile fluturate ca o recompensa pentru ca la manifestatia de fiecare seara nu am dezamagit publicul.Uneori cusca se muta in alta dimensiune, cu mine cu tot….Nu stiu daca observi sau poate e doar un bilet de voie dus-intors spre paradis. La intoarcere trebuie sa povestesc atat de frumos ce mi-am imaginat ca vad, incat gratiile sa inverzeasca si apoi sa-mi faca loc sa trec sa privesc cerul si sa respir aerul noptii cateva minute, apoi , cand povestea se intrerupe, sa ma intorc inapoi si sa-ti promit continuarea povestii maine seara, si tot asa, o mie si una de nopti, pana cand, cu adevarat gratiile se vor dizolva sub caldura cuvintelor mele….
Arhive
- februarie 2022 (1)
- ianuarie 2022 (1)
- decembrie 2021 (3)
- octombrie 2021 (1)
- septembrie 2021 (2)
- iunie 2021 (1)
- mai 2021 (1)
- ianuarie 2021 (3)
- decembrie 2020 (4)
- noiembrie 2020 (4)
- octombrie 2020 (9)
- iulie 2020 (5)
- iunie 2020 (2)
- mai 2020 (1)
- aprilie 2020 (1)
- ianuarie 2020 (2)
- decembrie 2019 (2)
- noiembrie 2019 (4)
- octombrie 2019 (2)
- septembrie 2019 (6)
- august 2019 (1)
- iulie 2019 (3)
- iunie 2019 (1)
- aprilie 2019 (2)
- martie 2019 (1)
- decembrie 2018 (1)
- septembrie 2018 (3)
- august 2018 (2)
- iulie 2018 (2)
- iunie 2018 (2)
- martie 2018 (1)
- februarie 2018 (1)
- ianuarie 2018 (1)
- decembrie 2017 (2)
- iunie 2017 (1)
- iunie 2016 (1)
- iunie 2015 (1)
- ianuarie 2015 (2)
- decembrie 2014 (1)
- iulie 2014 (1)
- mai 2014 (2)
- aprilie 2014 (2)
- martie 2014 (1)
- octombrie 2012 (4)
- septembrie 2012 (8)
- august 2012 (1)
- iulie 2012 (16)
- iunie 2012 (7)
- mai 2012 (7)
- aprilie 2012 (8)
- martie 2012 (6)
- februarie 2012 (11)
- ianuarie 2012 (9)
- decembrie 2011 (9)
- noiembrie 2011 (5)
- octombrie 2011 (5)
- septembrie 2011 (13)
- august 2011 (9)
- iulie 2011 (11)
- iunie 2011 (8)
- mai 2011 (9)
- aprilie 2011 (4)
- martie 2011 (12)
- februarie 2011 (8)
- ianuarie 2011 (8)
- decembrie 2010 (3)
- noiembrie 2010 (1)
- octombrie 2010 (16)
- septembrie 2010 (18)
- august 2010 (16)
- iulie 2010 (9)
- iunie 2010 (6)
- mai 2010 (10)
- aprilie 2010 (13)
- martie 2010 (10)
- februarie 2010 (7)
- ianuarie 2010 (6)
- decembrie 2009 (23)
- noiembrie 2009 (25)
- octombrie 2009 (21)
- septembrie 2009 (14)
- august 2009 (6)
- iulie 2009 (5)
- iunie 2009 (13)
- mai 2009 (16)
- aprilie 2009 (14)
- martie 2009 (14)
- februarie 2009 (10)
- ianuarie 2009 (9)
- decembrie 2008 (3)
Comentarii recente
Pagini
Postarea asta merita inc’o mie de continuari !
ApreciazăApreciază
Din pacate, cand se vor dizolva gratiile, vom fi mult prea obositi sa ne mai bucuram de libertate.
Cand stai mult timp in intuneric, incepe sa te deranjeze lumina. Asa si gratiile astea… devin o obisnuinta! In afara lor te cuprinde teama de a nu te rataci intro lume atat de mare.
Iti doresc zari albastre, fara frontiere 🙂 .
ApreciazăApreciază
Poate vor veni si ele…daca au sau nu vreun rost…
ApreciazăApreciază
Cred ca fiecare are niste gratii de rupt, de imblanzit, de ascuns…Si poate ca, daca gratiile nu ar exista , ar trebui inventate.Numai asa putem aprecia corect dimensiunea orizontului si infinitul boltei ceresti.
ApreciazăApreciază
Cele mai bune ganduri din vacanta 🙂
ApreciazăApreciază
Si tie, Corneliu, o vacanta frumoasa si succes cu blogul, daca apuci sa mai scrii.Felicitari, e foarte interesant, voi detalia dupa ce ma intorc, lipsesc o luna din Bucuresti.
ApreciazăApreciază
Maria, multumesc pentru randurile tale de pe situl ziarului Rasunetul. Poti intra si pe Realitatea lui Petria, blogul meu…
ApreciazăApreciază
Am întâlnit această idee, recent, la Cristina (pe un alt blog). Deci, se poartă. Deci, aveti nevoie de câteo evadare. De băgat la cap.
ApreciazăApreciază
Cu placere, cred ca asta era si intentia mea dar nu am gasit adresa de blog si m-am trezit pe situl ziarului, care desigur merita si el atentie.
ApreciazăApreciază
Sunt evadari si EVADARI si surogate, simulari, simulacre…Depinde cum isi constientizeaza fiecare limitele, Ele pot fi chiar stimulative pe plan artistic, asa ca.. sa le fim recunoscatori, nu?
ApreciazăApreciază
Buna seara, Maria Postu! Nu te vad in coltul celulei si nu cred ca gratiile, aurite sau nu, te pot tine supusa in cusca din care, simt, ai reusit sa pleci. Ia-ne si pe noi cu tine! Invata-ne cum sa fim liberi!
ApreciazăApreciază
Buna seara…Intuitie perfecta, as zice, daca am ignora legile oficiale…Eu si lectia despre libertate?Grea tema pentru cine vrea mai mult decat libertatea cuvintelor, usoara, pentru cine accepta doar libertatea virtuala.
ApreciazăApreciază