Nu ai o foaie da hârtie, nu ai un creion, nici ruj, nu ai o tastatură, un monitor, o conexiune pe internet, nu ai un telefon să trimiţi un SMS, nu ai voie să vorbeşti, de teamă să nu tulburi armonia …Ţi-e teamă ca să nu fie printre cei cărora nu simţi nevoia să le scrii, să le vorbeşti, să le trimiţi sms uri, cineva care cunoaşte arta de a citi gândurile. Acesta e singurul lucru care-ţi rămâne. Te aşezi în faţa aerului, ca şi cum te-ai pregati să te înalţi. În faţa prăpastiei, ca şi cum ai vrea să te arunci, în faţa pădurii ca şi cum te-ai teme să nu devină peste noapte o uriaşă carte cu pagini albe aşteptându-te să le scrii, în faţa nisipului ce refuză să devină fereastră, a lutului visând să fie o urnă în care te vei adăposti.Şi nu scrii nimic nimănui. Te gândeşti la aceia care aşteaptă mesaje, de la tine, de la cineva care si-a amintit de ei, mesaje de la tine, necunoscuta din spatele ferestrei, şi îţi imaginezi că ei le pot citi chiar şi aşa, nescrise.Doar gândite.
Share this:mariapostu.wordpress.com
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare
Despre Maria Postu
Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon...
Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...Nu insa si ultima: Cutia postala a cerului, Leonor si zanele...si mai urmeaza...
Acest articol a fost publicat în
Diverse și etichetat
carte,
creion,
mesaje,
prapastie,
ruj,
tastatura. Pune un semn de carte cu
legătura permanentă.
Poezie si proza online- WordPress Page 
„Te aşezi în faţa aerului, ca şi cum te-ai pregati să te înalţi. În faţa prăpastiei, ca şi cum ai vrea să te arunci, în faţa pădurii ca şi cum te-ai teme să nu devină peste noapte o uriaşă carte cu pagini albe aşteptându-te să le scrii, în faţa nisipului ce refuză să devină fereastră, a lutului visând să fie o urnă în care te vei adăposti” – minunat pasaj… O zi cât mai bună îţi doresc!
ApreciazăApreciază
Multumesc si tie o seara plina de bucurii ale verii…
ApreciazăApreciază
Bine ai venit! Te aşteptam!
ApreciazăApreciază
Bine te-am regasit!Si mie mi-a fost dor de cititorii mei fideli cu care simt ca comunic!
ApreciazăApreciază
Îţi doresc şi eu o zi excelentă, cu putere de a citi toate gândurile bune ale celor din jurul tău…
ApreciazăApreciază
Ti-am citit de mult gandurile bune si sa stii ca e reciproc.Iti multumesc si pentru aceste ganduri pe care nu le tii captive ci le impartasesti cu cei din jur.
ApreciazăApreciază
calea cea mai buna de a simtii gandurile celuilalt e sa traiesti momentul tacerii lui.
ApreciazăApreciază
Multumesc Clarisa , intr-adevar, comunicarea telepatica este apanajul sufletelor care intr-adevar rezoneaza…Ea e semnul armoniei interioare si al sansei de a atinge plenitudinea relatiei, indiferent ca e iubire sau prietenie.
ApreciazăApreciază
Raman in fata ferestrei. Astept!
ApreciazăApreciază
Multumesc…fereastra e obstacol dar si cale de trecere, apara si provoaca.
ApreciazăApreciază