Invazia parfumului

Se născuse în mijlocul unei lumi perfecte. Trăia un basm si nu stia că exista în jurul ei şi altceva decât această lume mirifică în care se simţea protejată, ca o carapace uriaşă prin care erau filtrate tristeţile, lacrimile, durerea, tristeţea. Armate de bodyguarzi special antrenaţi, erau gata să oprească orice intrus ar fi încercat să-i tulbure seninătatea existenţei : colegi de vârsta ei, priteni prea insistenţi geloşi pe strălucirea vieţii ei, oricine încerca să se infiltreze dincolo de modernul sistem de securitate de care era înconjurată viaţa ei, era imediat îndepartat pe veci şi treptat el dispărea discret şi din gândurile ei care trebuiau mereu să rămână senine şi fericite.Până şi programele tv erau atent monitorizate şi urmărite de o armată de specialişti pentru ca nimic să nu tulbure pacea şi echilibrul ei, al celei menit să reprezinte în curând imaginea Lumii Perfecte pe care o pregăteau poporului.Nici o crimă, nici o durere, nici o lacrimă nu trebuia să curgă pe monitoare, pe ecranele care o înconjurau :la vederea ei toţi arborau o mină veselă şi calmă de parcă trăiau în cea mai buna lume dintre toate lumile posibile şi astfel nu exista riscul ca chipul fetei să îmbătrânească ori să se ofilescă vreodată.Încetau orice conversaţii cu subiecte tabu, se ascundeau sub văluri de mătase chipurile din jur care fuseseră căzute pradă nefericirii sau durerii. Prinţesa nu cunoştea Moartea. Toţi profesorii din şcolile speciale pe care le frecventa au învaţat să evite subiectul Moarte. Prinţesa nu se rănise niciodată nici la trup şi nici la suflet şi nu văzuse grimasele de durere ale celor pierduţi, loviţi, învinşi întruna din  batăliile pe care ea nu avea să le poarte niciodată. Mai ales, fusese învăţată să nu iubească şi să nu urască pe nimeni. Rareori, când era arătată mulţimii, înconjurată de suita ei de barbaţi puternici şi invincibili, de automobile luxoase care stârneau ura şi admiraţia deopotrivă, multimea care pe lângă urale de bun venit mai scotea şi sunete de nemulţumire sau ascundea un sâmbure de revoltă, era potolită de aceleaşi armate de mercenari care nu ştiau ce înseamnă iubirea sau mila faţă de aproapele tău.

Singurul lucru pe care nimeni nu-l putea controla si împiedica până în cele mai ascunse cotloane ale minţii era invazia parfumurilor: parfumul străzilor în zori când se strângeau rămăşiţele însângerate ale nopţii. Parfumul bucătăriei care te ameţea cu arome şi miresme exotice, dar mai ales parfumurile pe care le emanau toţi cei care se aflau în slujba ei, de dimineaţa până noaptea târziu, atenţi la orice schimbare de expresie a feţei ei care însemna o nemulţumire şi care i-ar fi făcut să-şi pierdă slujba generos plătită de familia fetei.

Într-o dimineaţă, toţi servitorii se agitau nervoşi în jurul apartamentului fetei care nu se mai trezea. Oare se întâmplase ceva? Trebuia intrat prin efracţie în camera ei…În sfârşit se auzi soneria prin care li se permitea să-şi reia atribuţiile. Fata era Altfel decât de obicei,cu o lumină stranie în privire, plină de viaţă, deosebită de înfăţişarea ei din fiecare dimineaţă. Îi chemă pe toţi în jurul ei:”Am avut azi noapte cel mai frumos vis din viaţa mea…Ştiu, dincolo de zidurile palatului meu a fost…o petrecere…am adormit în sunetele de chitară şi în inflexiunile unor voci plăcute de bărbaţi şi femei cântând melodii necunoscute mie. Mi s-a părut că, purtată de aceste voci calde care se stingeau încet-încet pe măsură ce eu adormeam, am ajuns într-o grădina aflată pe o insulă în care totul emana un parfum străin mie până acum, de irişi şi trandafiri scăldaţi în roua unei dimineţi ce părea că nu vrea să devină nicodată zi. Fiecare obiect de pe acea insulă era înbibat cu acel parfum care-ţi inocula o stare de fericire şi te prindea ca într-o vrajă din care nu mai puteai ieşi aşa cum intaseşi:intrai în vis demon şi ieşeai înger, întrai impur şi deveneai pur, fără nici un păcat, intrai bolnav şi ieşeai sanatos, vindecat de orice putea însemnă durere sau tristeţe.

Feţele servitorilor se plecau în jos, vinovate că nu putuseră împiedica invazia acelui parfum misterios care tulburase în aşa hal somnul iubitei fete.

-Vreau să mă duceţi pe acea insulă! Vreau acel parfum care să ma vindece de o boală pe care voi nici măcar nu ştiţi că o am, nu vreţi să recunoaşteti că o am: boala de a trăi pe veci ca o omidă într-un cocon ce refuză să se deschidă, refuză să mă lase să devin fluture,să –mi iau zborul! Oh! Vreau să fiu mai bine fluture chiar şi pentru zi! De unde a ajuns până la mine amintirea acelui parfum? Cine ştie unde se află el? Promit cea mai generoasă răsplată celui ce mă va conduce spre ţara parfumului misterios care îmi tulbură nopţile şi care mă face să-mi doresc altceva decât ce trăiesc aici!

Nimeni nu era în stare să îndeplinească dorinţa fetei.Nimeni in afara de cea mai umilă dintre angajatele casei care participase la petrecerea de azi noapte. Adunand de pe stradă resturile distractiei zgomotoase ale nopţii care o tulburase pe fată ea descoperise secretul fericirii si al bunei dispoziţii a participanţilor:ei sărbătoreau Parfumul, fiecăruia dintre ei îi venea rândul să inventeze şi să lanseze o idee cât mai originală de distracţie. Aseară ei sărbătoriseră Parfumul.Iată, îi spuse ea fetei, îţi ofer o sticluţă din parfumul care ne aduce nouă dragostea de viaţă şi ne păstrează tineri în inimi, iată acest parfum născocit de cel mai tânăr membru al grupului nostru, un parfum care te-a facut să doresti să cunoşti, în sfârşit, Viaţa! E în el tot ce ai visat azi noapte dar şi tot ce aştepti de o viaţă:strălucire de bijuterii rare, luminozitate de iris, candoare de rouă şi nobleţe de prinţesă neatinsă de aripa lacrimei ca tine! Diseară avem din nou petrecere:te aşteptăm şi pe tine şi nici un bodyguard să nu te însoţească, fiindcă nimeni nu te poate proteja de invazia parfumului, nimeni altcineva decăt iubirea!