Cand vreau sa te acopar cu trupul meu
cortina fragila de sentimente pe cale de disparitie,
ma lovesc de toate celelalte trupuri care te-au protejat candva
impotriva singuratatii
ai devenit imun la singuratate si la dragoste
si nu te mai pot lovi
nici unul din stropii lor
nu te mai pot incalzi
toate flacarile din inima unei femei….
Astazi trec pe strazi indepartate
umbre care te fura incetul cu incetul
si simt cum orice trup atins e doar o poarta
care te apropie tot mai mult de infern…
De ce as vrea sa te mai ating
cand timpul din jurul tau e revendicat
fara licitatie,
de competitia doamnelor de altadata…?
As putea deveni confidenta lor, prietena lor,
as putea fi cea care asculta, minte si tradeaza
as putea fi cea care se vinde si cea care oboseste
si cea care greseste si nu este iertata
sau cea care iarta de sapte ori cate sapte si
cea care intinde mereu si celalalt obraz…
As putea incerca sa-ti impodobesc
fiecare celula a trupului tau cu sarutari
ca pe o icoana de la care astept mantuirea
ca niste trandafiri fara parfum,
dar ar fi o irosire de sentimente si o pierdere de sine inutila…
Polenul sarutarilor tale e viciat de atingeri de zgura
si tandretea ta de carton nu mai poate minti pe nimeni,
oricate betii de parfumuri si esente rare am fi savurat impreuna
ghilotina indoielii imi cenzureaza emotia care
devine cenusa fara sa fi ars vreodata,
chiar daca e inchis computerul care ti-a uitat de mult adresa si parola,
le simt din spatele monitorului cum imi masoara inspiratia dupa
felul in care inflorea mai repede magnolia pe strada noastra.
Credeam ca pot sa reinventez lumea, culorile, dragostea, singuratatea
ca la optisprezece ani,
mai tii minte,
dar nu eram decat un grafitti obosit
pe tabla ta de joc in care zarurile erau de mult masluite
si jucatorul castigand nu stia ca pierde…
Poezie si proza online- WordPress Page 
„timpul din jurul tau e revendicat
fara licitatie,
de competitia doamnelor de altadata…?”
Vad ca poezia se contamineaza de stilul oficial, publicistic si crede-ma, asta duce le pierdertea lirismului.Pacat, restul poemului e interesant…
ApreciazăApreciază
Multumesc, Aurra pentru vizita.Poezia face si ea concesii si incearca sa se adapteze, cum poate.
ApreciazăApreciază
ba mie mi-a placut mult….si desi fara nicio legatura cu poezia…da-mi voie sa iti urez LA MULTI ANI de sf Maria….daca este intr-adevar numele tau real….si daca nu, iarasi iti urez sa fii fericita si sa ai parte numai de bucurii si impliniri!
ApreciazăApreciază
Multumesc si pentru comenatriu si urari. E chiar numele meu, si cu el si cu alt pseudonim, tot anonimi suntem in lumea virtuala.Si eu iti doresc multa putere de a fi fericita pentru ca, parafrazand un moto aflat mai de mult pe blogul tau:”Fericirea sta in ochii(in sufletul) celui care traieste.Si, da, poate ne-am incrucisat candva pasii in parcul sau pe strazile Craiovei unde mi-am petrecut 8 ani importanti din viata, poate cei mai importanti, inca nu stiu.
ApreciazăApreciază
ma bucur mult ca „esti de-a mea”…Craiova a fost si probabil va ramane orasul meu forever, indiferent unde voi locui. Acolo m-am nascut, am crescut, am invatat…acolo am trait cu ceva intreruperi vreo 34 ani din viata. Fiind orasul natal…mi se pare frumos. Acum in utimul timp, a devenit si ingrijit si curat…si modern. Are un primar caruia multi craioveni ar trebui sa-i fie recunoscatori…Dar din pacate, Craiova are si multi, extrem de mult tigani…si chiar cu riscul ca sunt rautacioasa, nu pot sa nu afirm ca ASTA este principlaul defect al Craiovei. Ma tem ca in 30-50 ani….sa nu cumva ca limba tiganeasca sa fie limba oficiala in orasul nostru :((
ApreciazăApreciază
Este un oras de care sunt atat de legata, de parca l-as fi parasit ieri…De fapt sunt legata de cel care a fost…Poate m-as simti bine si in orasul de azi desi locuitorii lui imi sunt straini.In adolescenta si in studentie, stabilesti alte relatii cu lumea:mai calde, mai tandre…fara ura, invidii, doar nevoia de daruire si de comunicare, care cu timpul se estompeaza.
ApreciazăApreciază
Superb… nu vreau sa comentez pentru ca-mi place prea mult!
As vrea sa spun doar ca tu nu poti ramane anonima!
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru cuvintele calde. Anonimatul nu ni-l alegem…si daca nu ai iesit din el pana la…sa zicem, cel mult 35 de ani, dupa aceea e mult mai greu..Trebuie sa ti-l asumi.Important e sa existe oameni ca tine si alti cativa care imparatsesc valori comune…la adapostul anonimatului.
ApreciazăApreciază
Mi-am lasat cautarile si am venit la tine. Este fascinant, desi cuvantul pare inexpresiv.
p.s. am terminat Filologia la Craiova.
ApreciazăApreciază
Gina, ma bucur ca ai terminat la Craiova.Nu te intreb in ce an, probabil mult mai tarziu decat mine, pentru ca, in general, femeile de varsta mea nu bloguiesc, ci fac…curatenie de toamna.Am avut o colega Gina mai mica cu 2 ani decat mine, la franceza o alta limba.In orice caz, ne mai auzim.O zi buna
ApreciazăApreciază