Trece in fiecare zi prin fata blocului meu si nu se opreste. Isi consulta agenda groasa, isi verifica tolba uriasa sau, mai nou, mesajele de pe telefon, si da din cap nepasator.”Aici nu am nimic de lasat!”Isi continua drumul, pe jos, cu avionul personal sau pus la dispozitie de destinatarii mesajelor sale, cu un echipaj SMURD, cu un bidiviu nazdravan sau pe jos, si se opreste in fata vilei tale, la o usa uriasa in fata careia pana si el este strivit de greutatea numelor inscrise pe ea. Evita campurile virane, strazile periferice, evita si hoardele de cersetori ori cantareti ambulanti, copii in bratele unor femei care le-au nascut dar nu le sunt mame…Uneori vine pâş-pâş, nu-l auzi si nu-l simti nici cat mangaierea unei petale de floare…Si tu nu stii de ce existenta ta a luat o alta turnura, alte parfumuri iti mangaie narile, alte vise iti bantuie noptile si alte maini iti deschid usile care pana atunci iri ramaneau mereu interzise. Alteori, ca un tsunami iti zgaltiie din temelii existenta, te trezesti dupa trecerea lui, alt om, parca ai avea o alta memorie, alt trecut si cineva ar trai in locul tau viata ta. Nu se opreste niciodata cand il invoci, il implori, il iriti, il iubesti, il urasti, il ignori sau speri sa-l isterizezi si sa-l faci sa cedeze. El continua sa treaca, sa arunce priviri ingenue, de victima a altei forte mai tari decat el careia i se supune, in stanga si in dreapta ori priviri de stapan autoritar caruia nimic si nimeni nu-i rezista.’Asa a vrut Destinul!, auzi in jurul tau, „Era prea tarziu, nu s-a mai putut face nimic”!, completeaza altii!”E voia Destinului” adauga alte voci ale celor care privesc.”Destinul nu vrea sa-ti deschida aceasta usa”, se scuza cineva din spatele unei usi care continua sa -mi ramana interzisa.
Sincer să fiu, eu cred că destinul – hai să spunem că ar exista – ne permite să îl modelăm. Aşa că depinde de noi ce uşi deschidem de-a lungul vieţii şi în ce camere intrăm… O noapte cât mai bună îţi doresc, Maria!
ApreciazăApreciază
Nici eu nu cred in predestinare, fatalism si alte sinonime.Tocmai de aceea nu am facut decat sa pun o intrebare.”De ce i se spune Destinul” cand de fapt ar trebui sa i se spuna…hazard, interventie, oportunitate, abilitate…de a reusi, chiar talent.
ApreciazăApreciază
Cred ca „destinul” este un alt cuvant pentru „determinism”. Suntem deprinsi ca fiecarui efect sa-i cautam cauza care , la randul ei are o alta cauza. Oare acest lant, pe care nu-l constientizam in permanenta, este destinul? Nu stiu sa raspund, nu stiu, nici macar nu banui, cat este determinism si cat este liber arbitru in viata noastra.
ApreciazăApreciază
Nu stiu de ce i se spune asa, dar ceea ce stiu este ca se poate lupta (din fericire, de multe ori cu succes) impotriva Fatalitatii. O dovedeste cu prisosinta si scurtul fragment din Simfonia a V-a, excelent ales pentru a ilustra muzical slova scrisa.
Acest razboi cu Destinul se duce exclusiv pe frontul Sufletului; este suficient sa depasesti barierele impuse si (mai ales) pe cele autoimpuse si te vei gasi la un singur pas de o triumfala victorie impotriva a ceea ce crezi ca-ti este ursit. La fel cum a procedat Beethoven in ultima parte a vietii sale zbuciumate.
ApreciazăApreciază
Barierele interioare sunt dictate, influentate de cele exterioare, de multe ori cei care au avut curajul de -si impune propria lege sfidand „destinul” acceptat in mod oficial au platit un pret urias.
ApreciazăApreciază
Parerea mea este ca barierele interioare pot fi dictate de exterior NUMAI atat timp cat LASI sa se intample asta. Dupa ce ai gustat libertatea de a ALEGE SINGUR PENTRU PROPRIA VIATA pretul pe care acum il percepi drept urias iti va parea neglijabil…
In plus, forta interioara pe care ti-o dau aceste alegeri iti da curajul de a infrunta singuratatea vietii de creator…pentru ca, cel putin deocamdata , cei ce isi iau destinul in propriile maini sunt priviti drept niste „ciudati”/neadaptati … si de cele mai multe ori izolati de catre societate…
ApreciazăApreciază
Adina, nimic nu se compara cu sentimentul libertatii pe care fiecare l-a simtit cel putin o data in viata.Din experienta mea, putini sunt cei care isi salveaza alegerile.Uneori pentru a le pastra trebuie sa expui pe cei dragi si atunci esti nevoit sa faci compromisuri nedorite.
ApreciazăApreciază
Pingback: Răspunsuri pe care nu le voi primi niciodată… | Maria Postu – WordPress Page