De ce i se spune DESTINUL ?

Trece in fiecare zi prin fata blocului meu si nu se opreste. Isi consulta agenda groasa, isi verifica tolba uriasa sau, mai nou, mesajele de pe telefon, si da din cap nepasator.”Aici nu am nimic de lasat!”Isi continua drumul, pe jos, cu avionul personal sau pus la dispozitie de destinatarii mesajelor sale, cu un echipaj SMURD, cu un bidiviu nazdravan sau pe jos, si se opreste in fata vilei tale, la o  usa uriasa in fata careia pana si el este strivit de greutatea numelor inscrise pe ea. Evita campurile virane, strazile periferice,  evita  si hoardele de cersetori ori cantareti ambulanti, copii in bratele unor femei care le-au nascut dar nu le sunt mame…Uneori vine pâş-pâş, nu-l auzi si nu-l simti nici cat mangaierea unei petale de floare…Si tu nu stii de ce existenta ta a luat o alta turnura, alte parfumuri iti mangaie narile, alte vise iti bantuie noptile si alte maini iti deschid usile care pana atunci iri ramaneau mereu interzise. Alteori, ca un tsunami iti zgaltiie din temelii existenta, te trezesti dupa trecerea lui, alt om, parca ai avea o alta memorie, alt trecut si cineva ar trai in locul tau viata ta. Nu se opreste niciodata cand il invoci, il implori, il iriti, il iubesti, il urasti, il ignori sau speri sa-l isterizezi si sa-l faci sa cedeze. El continua sa treaca, sa arunce priviri ingenue, de victima a altei forte mai tari decat el careia i se supune,  in stanga si in dreapta ori priviri de stapan autoritar caruia nimic si nimeni nu-i rezista.’Asa a vrut Destinul!, auzi in jurul tau, „Era prea tarziu, nu s-a mai putut face nimic”!, completeaza altii!”E voia Destinului” adauga alte voci ale celor care privesc.”Destinul nu vrea sa-ti deschida aceasta usa”, se scuza cineva din spatele unei usi care continua sa -mi ramana interzisa.

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în intrebari esentiale și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la De ce i se spune DESTINUL ?

  1. Sincer să fiu, eu cred că destinul – hai să spunem că ar exista – ne permite să îl modelăm. Aşa că depinde de noi ce uşi deschidem de-a lungul vieţii şi în ce camere intrăm… O noapte cât mai bună îţi doresc, Maria!

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Nici eu nu cred in predestinare, fatalism si alte sinonime.Tocmai de aceea nu am facut decat sa pun o intrebare.”De ce i se spune Destinul” cand de fapt ar trebui sa i se spuna…hazard, interventie, oportunitate, abilitate…de a reusi, chiar talent.

    Apreciază

  3. Mircea Suman spune:

    Cred ca „destinul” este un alt cuvant pentru „determinism”. Suntem deprinsi ca fiecarui efect sa-i cautam cauza care , la randul ei are o alta cauza. Oare acest lant, pe care nu-l constientizam in permanenta, este destinul? Nu stiu sa raspund, nu stiu, nici macar nu banui, cat este determinism si cat este liber arbitru in viata noastra.

    Apreciază

  4. Dan spune:

    Nu stiu de ce i se spune asa, dar ceea ce stiu este ca se poate lupta (din fericire, de multe ori cu succes) impotriva Fatalitatii. O dovedeste cu prisosinta si scurtul fragment din Simfonia a V-a, excelent ales pentru a ilustra muzical slova scrisa.

    Acest razboi cu Destinul se duce exclusiv pe frontul Sufletului; este suficient sa depasesti barierele impuse si (mai ales) pe cele autoimpuse si te vei gasi la un singur pas de o triumfala victorie impotriva a ceea ce crezi ca-ti este ursit. La fel cum a procedat Beethoven in ultima parte a vietii sale zbuciumate.

    Apreciază

  5. Maria Postu spune:

    Barierele interioare sunt dictate, influentate de cele exterioare, de multe ori cei care au avut curajul de -si impune propria lege sfidand „destinul” acceptat in mod oficial au platit un pret urias.

    Apreciază

  6. Barierele interioare sunt dictate, influentate de cele exterioare, de multe ori cei care au avut curajul de -si impune propria lege sfidand “destinul” acceptat in mod oficial au platit un pret urias.

    Parerea mea este ca barierele interioare pot fi dictate de exterior NUMAI atat timp cat LASI sa se intample asta. Dupa ce ai gustat libertatea de a ALEGE SINGUR PENTRU PROPRIA VIATA pretul pe care acum il percepi drept urias iti va parea neglijabil…
    In plus, forta interioara pe care ti-o dau aceste alegeri iti da curajul de a infrunta singuratatea vietii de creator…pentru ca, cel putin deocamdata , cei ce isi iau destinul in propriile maini sunt priviti drept niste „ciudati”/neadaptati … si de cele mai multe ori izolati de catre societate…

    Apreciază

  7. Maria Postu spune:

    Adina, nimic nu se compara cu sentimentul libertatii pe care fiecare l-a simtit cel putin o data in viata.Din experienta mea, putini sunt cei care isi salveaza alegerile.Uneori pentru a le pastra trebuie sa expui pe cei dragi si atunci esti nevoit sa faci compromisuri nedorite.

    Apreciază

  8. Pingback: Răspunsuri pe care nu le voi primi niciodată… | Maria Postu – WordPress Page

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s