Miguel de Unamuno spunea ca Don Quijote i-a dictat lui Cervantes povestea vietii sale si mai adauga faptul ca „Ba chiar ajung sa banuiesc ca pe cand stateam sa explic si sa comentez aceasta viata(Miguel de Unamuno, Viata lui Don Quijote si Sancho, Editura Humanitas, 2004, pag 308),m-au vizitat in taina Don Quijote si Sancho, si tot fara ca eu sa stiu, mi-au destainuit adancurile inimilor lor.”
Parafrazandu-l, as zice ca eroii tuturor operelor literaturii romane, de la basme pana la ultimele romane postmoderniste mi-au dictat sa le devin purtator de cuvant si sa militez pentru drepturile lor, la modul cel mai serios posibil, fara ura si fara partinire. Veti spune ca au facut-o destul de-a lungul vremii criticii si istoricii literari:le-au intentat procese. i-au acuzat, i-au condamnat, i-au exclus din literatura romana, i-au aruncat la recycle bin-ul istoriei dar, pe nesimtite, peste zi (trecuse noaptea cand ratiunea domnea fara rusine pe cele mai somptuoase canapele ale istoriei), ele, personajele ignorate, uitate, blamate, acuzate, jignite si terfelite in noroiul memoriei colective, s-au ridicat ca prin minune de la groapa si si-au recapatat un loc onorabil, poate mai bun decat cel de dinainte de epurare, poate mai rau. Unele au capatat eternitatea, altele, infuzii de energie pentru inca o viata…
Calatorind zilnic prin Bucuresti cu mijloacele de transport in comun, vad atatea nume de starzi si am devenit curioasa sa stiu ale cui sunt aceste nume si daca ele merita sau nu sa devina nume de strazi, problema care nu ma framanta doar pe mine ci si pe altii inaintea mea: http://www.maxim.ro/mixer/opinii/3102/bucurești-locul-unde-strazile-au-nume.html
In alte orase problema denumirii strazilor este strans legata de epocile istorice, de geografia locurilor, de vechile ocupatii ale locuitorilor, de etniile care locuiesc acolo, de personalitati culturale care au spus ceva in viata urbei sau de altele meteorice, al caror nume totusi, se pastreaza.
http://www.adevarul.ro/rss/articol/bistrita-nostalgia-vechilor-nume-a-strazilor-bistritene.html
Problema denumirii strazilor din orasele noastre, a vechimii unor denumiri, a supravietuirii lor in timp sau dimpotriva, a disparitiei lor rapide, prin disparitia unui oras sau a unei strazi, mi se pare extrem de fascinanta, inepuizabila, daca stai sa o abordezi nu doar din punct de vedere strict geografic ci in largul context socio-politico-economic si cultural.http://www.replicahd.ro/replica_db/index.php?pagerun=2&title=inca_avem_strazi_cu_nume_comune&more=1&c=1&tb=1&pb=1
Amintiti-va de nume de strazi care inspirau melodii,
romane, au nascut iubiri sau au alimentat ura. Dar am constatat ca toate aceste denumiri se leaga de persoane reale, evenimente in general concrete care s-au petrecut mai demult sau recent, de oameni si ocupatii disparute, pastrate deci ca intr-un muzeu, de personalitati care au ramas in memoria orasului printr-o opera de valoare nationala sau internationala sau printr-un gest de eroism deosebit.Numele se da de obicei cuiva care deja nu mai este in viata in semn de recunoastere post-mortem dar si unor personalitati care se afla printre noi si contribuie prin viata lor exemplara la buna imagine a Romaniei in lume.
Daca mi-as propune sa scriu despre istoria denumirilor de strazi din Bucuresti, nu as face decat sa-i copiez pe altii:http://propaganda-bucuresti.blogspot.com/2008/08/strazi.html sau pe cei care au scris inaintea mea carti pe aceasta tema.
Dar eu as vrea sa va invit pe niste strazi pe care le cunoasteti foarte bine desi ele nu exista nicaieri , nu le poti privi zidurile, nu le poti admira culoarea, ornamentele, arhitectura, strazi care ascund cu ele si in ele, ore, zile, mai ales nopti pe care li le-am dedicat, caltorind de-a lungul si de-a latul unor pagini…misterioase, pagini care ascund ca si strazile reale capcane in care te poti pierde definitiv. Eu m-am pierdut pe multe asemenea strazi si va rog sa-mi tineti companie.Voi deschide la intamplare uriasa metropola a literaturii romane si ma voi opri unde va vrea hazardul: poate pe strade Ultimei nopti de dragoste si a intaii nopti de razboi, poate pe strada Otiliei si a lui Felix sau poate pe o carare micuta dintr-o padure, cararea lui Harap-Alb…Urmati-ma cu incredere, nu va voi rataci, las in urma mea amprente pe tastatura si urme de hartie pe monitor tradandu-mi prezenta dincolo de paginile cartii sau dincolo de ecran…
(va urma)
Poezie si proza online- WordPress Page 
Nu am mai auzit de un car de ani piesa asta. Nice! 🙂
ApreciazăApreciază
O excelentă postare a cărei continuare va fi cu siguranţă la fel…
ApreciazăApreciază
Nici eu, dar titlul ma obseda si ma bucur ca i-am gasit un context adecvat, desi, cu siguranta, mai sunt piese muzicale, carti , filme , cu nume de strazi…Multumesc ca te-ai oprit pe „strada” mea…Te mai astept…
ApreciazăApreciază
Mă intrigă şi pe mine, de multă vreme, de când am luat contact cu „realitatea de pe teren”, numele multor străzi. Unele par botezate la automişto, adică vorbesc mai mult despre tâmpenia naşilor decât despre lipsa de logică a alegerii respectivelor denumiri.
Am fost fascinat atunci când am descoperit numerotarea din Manhattan, „spartă” de câte-un Broadway, şi mi s-a întâmplat, aflat pe vreo Dezrobirii, s-o văd ca pe-o soluţie. Dar întortochierăturile bulevardelor, străzilor şi străduţelor bucureştene nu s-ar preta la aşa ceva. Iar ideea ta, la care nu mă gândisem, m-a convins că soluţia cea mai faină asta ar fi, literaturizarea, legendizarea (alături de o distribuţie care să urmeze o logică simplă).
ApreciazăApreciază
Dupa cum am spus, numele de strazi nu e subiect doar pentru lingvisti sau istorici ci poti tese o intreaga mitologie pe numele lor. Mi-am amintit de nuvela „Strada Mantuleasa” a lui Mircea Eliade care chiar asta face:dezvolta o mitologie a Bucurestiului interbelic pornind de la numele unei strazi…Desigur, pentru unii ar fi monoton si nedrept sa intalneasca doar nume care sa le aminteasca , de pilda, cat de inculti sunt, obligandu-i sa se instruiasca.Pentru altii, insa, ar fi o delectare, o infuzie permanenta de cultura oxigenand aerul poluat al existentei noastre.
ApreciazăApreciază
Bine v-am gasit d-na Maria! Deosebit de interesant acest articol! Si eu am ramas uimit de proasta inspiratie a „nasilor” ce au botezat unele strazi din capitala sau alte orase ale tarii. Oare istoria nationala, literatura, nu mai poate oferi acestora denumiri ale unor strazi? Sau de ce nu, personalitati culturale care ne fac cinste (scriitori, poeti, artisti) si care azi nu mai sunt?
Nu m-ar mira sa auzim si de Str. Manelelor, Str. Pitipoancelor, Str. Cocalarilor, Str. Delicventei sau de ce nu, Str. Interlopilor (ca si-asa acestia sunt apreciati de insasi seful statului), sau mai stiu ce denumire, care le-ar aprecia „valoarea” celor cu lanturi groase de aur la gat sau purtatorilor de sabii si pistoale.
ApreciazăApreciază
Bine ati revenit, d-le Costache, ma bucur mult de reluarea dialogului si sper ca el sa continue cat de mult.Stazile au un parfum al lor…greu de uitat.Daca el se asociaza cu poveste frumoasa din viata personala sau a locului in care traim, cu atat mai bine. Sper sa nu se intample niciodata sumbra previziune legata de denumirea strazilor pe care o prezentati,Mai sunt totusi oameni care vegheaza macar la pastrarea aparentelor bune care sa ne reprezinte in harta mondiala.
ApreciazăApreciază