La Joie de Vivre-Matisse
Cine isi aminteste exact cand a avut ultima mare bucurie adevarata, netrucata, nestimulata de parfumul unei lumanari sau de tonul sentimental al unei melodii?O bucurie din aceea pur-sange care ti se prelinge prin trup cu totul altfel decat o satisfactie de natura sexuala, cu totul diferita de triviala multumire adusa de un castig material, o bucurie incomparabila cu orice alte sinonime date cuvantului „bucurie” de DEX: desfătare, mângâiere, mulțumire, plăcere, satisfacție. Desigur, daca sunteti sinceri, recunoasteti ca unicele bucurii autentice le-ati trait in copilarie.Toate cele care au urmat, nu au fost decat surogate, plagiate grosolane al bucuriei initiale pe care ati tot cautat-o, ati reinventa-o incercand sa o ridicati la rangul si candoarea acelei bucurii primare. Si totusi, unii dintre noi au puterea si forta interioara de a retrai bucuria pe alte coordonate, in alte nise ale timpului vietii si cu o intensitate noua, la fel de pura si necontaminata de sensuri vulgare sau artificiale ale cuvantului bucurie. Acesta este sentimentul pe care il caut si nu stiu unde, cand si daca il voi (mai) gasi , dar imi place sa-l imaginez, sa-l reinventez din cenusa unor bucurii false, din fumul unor pseudobucurii traite, din gheata in care zac bucurii atinse de molime incurabile asteptand un moment favorabil sa renasca…
Bucuria aceea la care visez nu se leaga de castiguri la loto sau de victorii sentimentale. Nici de descoperirea unor satisfactii estetice noi, nici de sosirea neasteptata a unei scrisori adusa de un postas care aproape a uitat sa mai care in tolba lui scrisori ci doar pensii tot mai mici , mandate din Spania si Italia, ziare pline de vesti proaste. Bucuria mea nu trebuie anuntata cu surle si trambite, cu litere mari pe prima pagina a ziarelor de mica publicitate, nici desenata cu grafitti pe ziduri abandonate. Este (sau va fi) pur si simplu o BUCURIE inundandu-ma pe neasteptate in toiul unei conversatii banale sau in vis, trezindu-ma si ridicandu-ma din pat sa alerg sa pun mana pe acuarele sa incerc sa o desenez ca sa nu-i uit culoarea, pe o sticluta de parfum sa-i pastrez esenta sa nu se piarda, pe un dictionar de nume , sa-i dau mai repede un nume ca sa nu-mi fie confiscata la obiecte pierdute. Chiar daca n-o pot pipai a doua zi, n-o pot impacheta si n-o pot expune la fereastra din balcon, veti simti de aici ca m-a vizitat Bucuria de a trai. Eu tot mai sper sa nu ma uite.
Poezie si proza online- WordPress Page 
Buna dimineata!
Imi pare rau ca nu sunt in forma cea mai potrivita sa raspund spuselor tale( caut ceva care imi trebuie si nu gasesc.. de aceea sunt ravashita). Asa cum ar trebui. Ai scris atat de sincer. Cu sufletul in palma.
Cam in aceeashi termeni vad si eu bucuria. Exista insa momente intense si in afara copilariei.
Uite, sunt clipe de toamna, cand, desi retraiesc momente din alt timp, senzatzia apartzine prezentului. Vei spune ca el este surogat, ca tot imaginea de atunci conteaza. Nu te contrazic, intr-un fel.Exista o legatura intre ele, dar trairea este de astazi.
Daca nu te superi, mai trec..
ApreciazăApreciază
aceiashi..scuze!
ApreciazăApreciază
Buna dimineata,iti multumesc pentru vizita si comentarii si, desigur, imi face placere sa ne auzim prin intermediul comentariilor.Te astept oricand crezi ca ai gasit ceva demn de luat in seama aici.
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
„Este (sau va fi) pur si simplu o BUCURIE inundandu-ma pe neasteptate in toiul unei conversatii banale sau in vis, trezindu-ma si ridicandu-ma din pat sa alerg sa pun mana pe acuarele sa incerc sa o desenez ca sa nu-i uit culoarea, pe o sticluta de parfum sa-i pastrez esenta sa nu se piarda, pe un dictionar de nume , sa-i dau mai repede un nume ca sa nu-mi fie confiscata la obiecte pierdute” – nu există bucurie mai mare decât BUCURIA DE A TRĂI. Fiecare secundă, fiecare minut, fiecare oră, fiecare zi… O adevărată desfătare…
ApreciazăApreciază
Intr-adevar, ar trebui sa ne multumim cu micile satisfactii , placeri inocente, dar asa e omul…are o frunza, vrea tot copacul, are o zi cu soare, vrea tot anul la fel…
ApreciazăApreciază
Bucuria exista Maria dar poate nu stim toti sa ne bucuram de ea la momentuil potrivit! Exista bucuria de a trai fiecare moment fericit din viata, bucuria de a-i avea in viata si sanatosi pe toti cei dragi, bucuria de a admira o floare, un pom, o vrabie , bucuria de a te simti iubit sau apreciat de semeni.
Iti urez o seara minunata iar maine, o zinumai cu bucurii!
ApreciazăApreciază
Am trecut sa-ti dau binetze!
ApreciazăApreciază
Multumesc foarte mult.Asa este, am doua fiice MINUNATE!Stii insa intrebarea poetului:”De ce-as fi trist?Si totusi…”Si tie o seara frumoasa si zile pline de bucurii!
ApreciazăApreciază
Sa va traiasca, sa fie sanatoase si sa va aduca numai bucurii!
ApreciazăApreciază
Cele mai frumoase clipe de bucurie le-am trait mereu in preajma sarbatorilor de iarna. Mirosul de brad, de mere coapte, de vin fiert cu scortisoara si albul imaculat imi inunda sufletul de bucurie… o bucurie fara cauza (sau poate i-am pierdut cauza undeva in copilarie). Tot anul mi-e dor de decembrie cu colindele lui cu tot.
Daca as putea, ti-as da din bucuria mea de decembrie… e speciala!
Am sa-ti scriu in decembrie… am sa-ti scriu cum simt eu bucuria!
Iti doresc o seara frumoasa!
ApreciazăApreciază
Bun regasit, Gina, si tie si inspiratie artistica si …culinara…Multumesc pentru minunata reteta.
ApreciazăApreciază
Multumesc foarte mult!Tuturor prieteni sau neprieteni le doresc la fel, copii minunati si sanatate.
ApreciazăApreciază
Se spune ca nimic nu se intampla in univers si in viata naostra fara o cauza precisa. Eu cred ca exista o cauza:nevoia de puritate si de sinceritate, de caldura pe care ne-o dau sarbatorile…Dorul de decembrie face parte din fiinta noastra. Mie mi-e dor tot anul de toamna, poate pentru ca sunt nascuta in octombrie?Si tie o seara frumoasa!
ApreciazăApreciază
Fericirea sta in lucruri marunte… hmmm.. prea profunde si deprimante par gandurile tale, dar creezi imagini.
ApreciazăApreciază
Lucrurile marunte, adunate, picatura cu picatura, formeaza bucurii mari, mai ales cand ne intoarcem inapoi cu gandul si le reconstituim.Multumesc pentru comentariu si apreciere..
ApreciazăApreciază
Maria,
Ca si tine, am inceput sa caut, acele farame de amintiri ale momentelor singulate, apogeu ale firii. Am gasit cateva, si vreau sa le impartasesc cu tine si prieteni tai.
Pentru mine muzica, savoarea, o vorba buna, un multumesc, o rugaciune, tamaia in biserica, un clopot, sau toate clopotele Bucurestiului, aproape in unison, dar nu complet, toaca de la biserica Sfintul Gheorghe, de pe Plevnei, mirosul de cafea, de la Cotroceni, si cel care venea de la Bertolet, de la Nuferilor, chiar lange Catedrala St. Iosif, unde are masina de prajit cafea. Mi-o amintesc, de parca ar fi azi. Mirosul care plutea pe strazi in jos spre Plevnei , la hipodrom, mirosul de cai, si de ciuperci proaspete dupa o ploaie de vara, si mirosul de ciulama de ciuperci, ca la mama acasa. Si apoi era mirosul de paine, de la fabrica de paine, in sus pe Plevnei, dupa grajurile regale, dupa Mal Maison O ce dureri dulci de burta, dupa ce mancam painea neagra, integrala, franzela, japoneze cu susan, si cu mac, toate fierbinti si aburind, abia scoase din cuptor, de o farama de timp.
Mirosul de praf ud, de la ploaie, si de otetari , si de artari, si culoarea cerului, cenusiu, asupritor, chiar inainte ca tunetele si fulgerul, anunta ploaia de vara de exact treizeci de minute si jumatate. Rapaiala ploii pe asfalt, micile balti, chiar dupa ploaie in care saream, stiind exact ce se va intampla…curajul sa intampini inevitabilul, stiind perfect…consecinta.
Cum sa uitam toate acestea si cate altele: ceapa, ridichea, deacoperirea lumii cu ochii nemarginit de mari ai cupilului care e singurul care mai traieste acasa, in noi, singurul care nu ne va parasi niciodata, si singurul care ne va fi supravietuit.
Din nou, viata e nespus de frumoasa. Tot ce putem sa facem e sa o imbogatim cu o amintire aici si acolo, oriunde ne vom afla acum, si in orice alt moment.
Multumesc de originalitatea cu care descoperi si adaugi acelei descoperiri, si de felul in care reusesti sa deschizi fereastra evocarilor… imi merge la inima.
ApreciazăApreciază
Comentariul tau depaseste in semnificatii si profunzime articolul meu…Sunt impresionata de finetea detaliilor, de materialitatea senzatiilor, de parfumul care se degaja din evocarile tale, atat de proaspete si de tentante, incat am impresia ca le-am trait si eu, desi nu am copilarit in Bucuresti….Cum spuneam si la comentariul tau de pe blogspot, simt tentatia sa pun alaturi postul meu si comentariul tau spre a-si dezvalui reciproc unicitatea si sensibilitatea.Copilaria este intr-adevar o poarta spre deschiderea universului dar personal jinduiesc dupa etapa care a urmat adolescentei…A fost si ramane inegalabila…Pana acum.Multumesc pentru timpul petrecut pe blogul meu.O seara placuta!
ApreciazăApreciază
Maria,
Sint onorat, de comentariul tau. Iti multumesc din inima. Nu stiu ca se intampla cu mine cand citesc ce scrii, dar e ca o reactie in lant, si nu pot sa ma abtin sa nu pun gandurile pe hartia virtuala, asa cum imi vin in minte. Din nou, mii de multumiri pentru arbitrajul nepretuit pe care mi l-ai acordat. Bucurie si fericire Iti doresc.
ApreciazăApreciază
Ma simt mult prea magulita cand spui asta…E pur si simplu magia scrisului, si atat…Asta ma face sa sper si sa cred ca voi reusi odata si-odata, prin felul in care scriu, sa conving o editura ca am scris o carte buna si ca trebuia sa fiu ajutata.Pana atunci, adun randuri, pagini, intamplari, le transpun pe hartie si astept ca o editura sa se indure de mine si sa-mi publice povestirile asa cum imi doresc, aceasta fiind de fapt prima mea carte de proza, restul, pe care le vezi pe blog, sunt volume de versuri.Iti doresc sa ai o sambata seara placuta si o duminica linistita (Acum la tine e noapte…)
ApreciazăApreciază