SIMBIOZA

Mai sunt zece minute până la intrarea ta în scenă şi tu încă n-ai penetrat suficient de mult în pielea, în carnea, în viscerele mărului care te aşteaptă cu toate porţile lui de apărare deschise, cu toţi cerberii lui adormiţi, cu toate capcanele lui ispititoare, blestemate candva de toţi exegeţii Bibliei, de la Origen şi Sf. Grigore de Nyssa, până la Jean Guitton .Ei, martorii, actori si spectatori, te aşteaptă ca în fiecare seară, avizi să retrăiască  senzaţiile omului vechi faţă în faţă cu Fructul, ignorând trecerea timpului, intrând, la fiecare vizionare, într-o altă realitate ca într-o lume virtuală, în care doar tu eşti unicul element de decor, unicul scenarist, unicul actor, interpretând un  unic rol care nu se schimbă  niciodată. Doar ei, spectatorii, se schimbă în fiecare seară pentru că, muşcând odată din Fruct, nu li se mai îngăduie Întoarcerea.

Te întrebi mereu: oare nici unul dintre ei nu simte impostura, oare nici unul dintre ei nu se simte înşelat, amăgit, atras într-o capcană din care nu se ştie cum va mai ieşi? Şi totuşi tu intri în fiecare seară în rolul Mărului., fără să-ţi pui întrebarea dacă  tu eşti sau nu înşelată, dacă nu cumva tu eşti cea atrasă într-o capcană, silită să execuţi perversiunea mărului cel dulce, atât de inocent, atât de tentant, atât de mirositor, şăgalnic,  tolerant, dăruindu-se deopotrivă victimelor şi călăilor, aparent inofensiv, neascunzând sub culorile dulci, săgeţi şi sub parfumurile seducătoare, mirosul pestilenţial al pierzaniei.

Iată-te, dezbrăcându-te de amintirea altor seri în care ţi-ai jucat impecabil rolul şi Dumnezeu nu ţi-a dat nici un Oscar pentru asta, iată-te, demachindu-ţi cu răbdare trecutul, dematerializându-te încetul cu încetul într-o oglindă în care te pierzi dureros, iată-te intrând în mărul uitat pe pământ de o divinitate distrată, neglijentă, ca un element de recuzită abandonat la plecarea trupei de actori al cărei turneu a fost un fiasco total. Cine s-ar mai fi gândit că bietul măr, senzualul măr cândva, temutul măr odinioară, ar mai putea tenta pe cineva? Îl şi vedeau intrat în putrefacţie, între dinţii unei păsări flămânde, înghiţit, cu sâmburi cu tot, cu simboluri cu tot, cu trecut cu tot, un măr fără viitor,  ignorându-i-se puterile supraomeneşti, darurile vindecătoare sau ucigaşe, îl şi vedeau încercând zadarnic să supravieţuiască în desert, visând la o livadă de meri… peste ani şi ani… Şi totuşi, mărul a mai avut puterea să aleagă, te-a ales pe tine, sau tu l-ai ales pe el, sau poate că v-aţi ales unul pe altul ca doi îndrăgostiţi pătimaşi, săvârşind în fiecare seară cu o sete neobosită, în faţa unui public tot mai avid de senzaţii tari, gesturile sacre ale dragostei.

Te pregăteşti să te contopesti cu mărul cu teama cu care ai intra într-o mănăstire a unui cult necunoscut, cu sfiala cu care ai citi o carte despre o civilizaţie dispărută, ai vrea ca trecerea ta să nu lase urme, ca dragostea voastră nefireasca să nu strice ordinea universului, toate să-şi urmeze cursul, ca şi cum tu şi Mărul a-ţi fi continuat să rămâneţi preţ de o eternitate de o parte şi  de alta a istoriei. Ai vrea…Dar nu există iubiri care să nu lase urme în Univers şi tu ştii prea bine asta. Ştii, şi continui să le oferi în fiecare seară oaspeţilor ajunşi aici sau acolo printr-o întâmplare sau printr-o indulgenta specială din partea lui Dumnezeu, iluzia că lumea începe odată cu ei, că  Tu şi El începeţi acum pentru prima dată Universul, că pedeapsa dacă va veni, o veţi împărţi pe din două, la fel ca şi răsplata, că vina şi iertarea vă vor atinge deopotriva pe amândoi.

Si atunci, te aşezi cu mişcări lascive  pe masa de ofrandă şi te laşi gustată, pipăită, împărţită între privirile impatimitilor, mimand mereu comedia uimirii, a satisfacţiei împlinite, a dăruirii necondiţionate, chiar a jertfei, promiţi tacit mereu, accesul într-o gradina interzisa lor pana acum, o gradina sinucigasa, devorata de propria ei perfectiune, debordând de viaţă şi culoare, de arome şi rotunjimi ispititoare, ascunzând cu genială dibăcie şerpi veninoşi la rădăcină…

Anunțuri

Despre Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Proza scurta și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la SIMBIOZA

  1. Am selectat un pasaj pe care le-am citit de mai multe ori, atât mi-a plăcut de mult – „Iată-te, dezbrăcându-te de amintirea altor seri în care ţi-ai jucat impecabil rolul şi Dumnezeu nu ţi-a dat nici un Oscar pentru asta, iată-te, demachindu-ţi cu răbdare trecutul, dematerializându-te încetul cu încetul într-o oglindă în care te pierzi dureros, iată-te intrând în mărul uitat pe pământ de o divinitate distrată, neglijentă, ca un element de recuzită abandonat la plecarea trupei de actori al cărei turneu a fost un fiasco total”…

    Apreciază

  2. Gina zice:

    Marul dulce, roshu, inocent, tentant, perfect isi duce traiul in marea gradina a vietzii, care ascunde, cum bine spui, cu dibacie, sherpi veninoshi. La radacina. Este o simbioza ciudata.
    Este marea, cruda scena a vietzii.
    Culegatorii, an de an, altzii ,il consuma fericitzi. Cu placere. Tot mai mare .
    Marul renashte. In fiecare primavara. Apoi se implineshte. In forma, in culoare, in aroma.In ciuda tuturor relelor.
    Iubesc marul. Ca fruct. Ca imagine. Ca simbol .

    Apreciază

  3. Maria Postu zice:

    Multumesc cu intarziere si cu scuzele cuvenite pentru comentariul tau, ca de obicei, inspirat si sincer…O seara de toamna superba va doresc.

    Apreciază

  4. Maria Postu zice:

    M-a fascinat un simbol atat de uzitat, dorind sa-l surprind in ipostaze inedite.Inteleg prin expresia „an de an” de fapt, generatie de generatie.Intr-adevar, fiecare inventeaza lumea dupa forta imaginatiei si sufletului sau.

    Apreciază

  5. Gina zice:

    Deloc uzitat as zice.
    Dincolo de frumusetze/ aroma/ candoare/ pacat/perfectziune, adica nu dincolo, ci in- o alta lume.
    Cu toate ale ei.
    Spuse .
    Sau nespuse.
    Simtzite.
    O zi luminoasa iti doresc!

    Apreciază

  6. Maria Postu zice:

    M-as bucura sa pot reinventa semnificatia fructelor.Cu fiecare muscatura din fruct sa simt savoarea milioanelor de fructe si a milioanelor de buze care l-au gustat, si a milioanelor de ochi care l-au jinduit, si a milioanelor de cuvinte care l-au descris…Sa pot imbogati numarul speciilor deja pe cale de disparitie cu o specie noua, inexistenta…Dar rar si imposibil.

    Apreciază

  7. Lotus zice:

    „Dar nu există iubiri care să nu lase urme în Univers şi tu ştii prea bine asta”… urmele nu-s decat carari batatorite si cu cat sunt mai puternice urmele, cu atat mai netede vor fi cararile, pana cand iubirea nu va mai schiopata deloc… va merge pe-un drum drept si nu se va impiedica prin goluri 🙂
    Pana si marul a mai avut puterea sa aleaga… Si daca totul nu-i decat o problema de alegere, iar noi, speriati de simplitate, complicam?

    Apreciază

  8. Maria Postu zice:

    Draga Lotus…mi-am recitit textul sa vad daca aceasta cugetare chiar face parte din textul meu…Scoasa din context, capata alta semnificatie, mai profunda, as zice, pentru care iti multumesc foarte mult. Iti marturisesc, este un text mai vechi regasit cand incercam sa sterg lucruri inutile din calculator. Poate e bine ca nu l-am sters, nu stiu. Intr-adevar, „nu exista iubiri care sa nu lase urme in Univers si tu stii prea bine asta”…Acest text este o urma…fragila si ma bucur ca am pastrat-o si datorita tie i-am descoperit alte semnificatii.Iti multumesc.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s