Demonii schimbarii care ne bantuie

Fiecare doreste la un moment dat sa schimbe ceva in viata sa:locul de munca, ah, da cu altul mai bine platit, mai aproape de casa, mai departe de casa…Apoi, cei mai multi vrem sa ne schimbam locuinta…Da, ne-am inmultit avem nevoie de spatiu mai mare, 3 dormitoare, o bilblioteca o camera de oastepti…dar asta seamana a vila, nu? Si e cam greu de realizat…sau ne schimbam ordinea camerelor: dormitorul devine living,  camera copiilor care au plecat la casa lor, devine biroul de lucru al sotului…etc. Dar sa trecem la schimbari mai…subtile…ne schimbam partenerul..ne luam o amanta(un amant) si apoi il schimbam si pe el…Apoi schimbam tara…continentul…

Se pot schimba in viata mii de lucruri..Stiu, sunt unii care nu schimba nimic niciodata,…dau din rau in mai rau…Unii pentru care chiar si schimabarea meniului zilnic din bucatarie, este un eveniment.

Si eu am mania schimbarii care ma bantuie: imi schimb cestile de cafea si sortimentele de cafea…Am un raft intreg cu toate cestile folosite de-a lungul ultimilor ani, si fiecare ascunde o istorie….Uneori ma intorc in timp cu ajutorul unei cesti de cafea…ciobita, micuta cu o coada stramba…Pe unele le-am cumparat, altele mi-au fost oferite, altele daruite de o gazda careia i le-am admirat…Adevarul e…in cafea si in ceasca generoasa ce ii poate spori sau distruge aroma si misterul .Pun mana pe codita ei sparta sau o acapar cu palmele mele  daca afara e frig, ca sa ma incalzesc si dintr-o data ma transpun in alta lume in alta dimensiune.E un miracol, o vraja seducatoare careia nu i ma pot impotrivi. Pot fi cucerita cel mai usor cu o cafea…chiar si virtuala.Cestile joaca in cazul meu rolul madlenei lui Proust: fiecare ascunde in ceramica ei grosolana, de obor, in lutul ei primitiv, in culorile ei terne fragmente din viata mea. Asezandu-le una langa alta in vitrina imaginara a vietii mele, din ele   imi reconstitui existenta fiindca ele poarta amprentele sufletului meu de atunci.Si numarul cestilor mele de cafea tot creste…pentru fiecare mica victorie obtinuta impotriva timpului, simt nevoia sa ma rasplatesc cu o ceasca de cafea a carei textura, finete, colorit, marime, rotunjimi, imi va limpezi gandurile, ma va calma ca o sedinta de psihoterapie…Rorunjimile ei sunt aidoma unei mangaieri irezistibile…De la cestile cu motive orientale pictate manual cu diverse motive specifice, pasari, frunze, in culori contrastante, pana la cestile nemtesti din cobalt , cu patina timpului pe ele, dar stralucind prin model si distinctie, orice ceasca are loc in vitrina mea uriasa. Fiecare imi aminteste de cei cu care am impartit aroma cafelei si am alungat melancolia unei zile de toamna sau am fugit de caldura unei veri dogoritoare.

Mai am o multime de cescute noi pe rafturile sufletului meu care isi asteapta nerabdatoare momentele si companiile selecte spre a fi savurate cu licoarea magica pe care o ascund.