Demonii schimbarii care ne bantuie

Fiecare doreste la un moment dat sa schimbe ceva in viata sa:locul de munca, ah, da cu altul mai bine platit, mai aproape de casa, mai departe de casa…Apoi, cei mai multi vrem sa ne schimbam locuinta…Da, ne-am inmultit avem nevoie de spatiu mai mare, 3 dormitoare, o bilblioteca o camera de oastepti…dar asta seamana a vila, nu? Si e cam greu de realizat…sau ne schimbam ordinea camerelor: dormitorul devine living,  camera copiilor care au plecat la casa lor, devine biroul de lucru al sotului…etc. Dar sa trecem la schimbari mai…subtile…ne schimbam partenerul..ne luam o amanta(un amant) si apoi il schimbam si pe el…Apoi schimbam tara…continentul…

Se pot schimba in viata mii de lucruri..Stiu, sunt unii care nu schimba nimic niciodata,…dau din rau in mai rau…Unii pentru care chiar si schimabarea meniului zilnic din bucatarie, este un eveniment.

Si eu am mania schimbarii care ma bantuie: imi schimb cestile de cafea si sortimentele de cafea…Am un raft intreg cu toate cestile folosite de-a lungul ultimilor ani, si fiecare ascunde o istorie….Uneori ma intorc in timp cu ajutorul unei cesti de cafea…ciobita, micuta cu o coada stramba…Pe unele le-am cumparat, altele mi-au fost oferite, altele daruite de o gazda careia i le-am admirat…Adevarul e…in cafea si in ceasca generoasa ce ii poate spori sau distruge aroma si misterul .Pun mana pe codita ei sparta sau o acapar cu palmele mele  daca afara e frig, ca sa ma incalzesc si dintr-o data ma transpun in alta lume in alta dimensiune.E un miracol, o vraja seducatoare careia nu i ma pot impotrivi. Pot fi cucerita cel mai usor cu o cafea…chiar si virtuala.Cestile joaca in cazul meu rolul madlenei lui Proust: fiecare ascunde in ceramica ei grosolana, de obor, in lutul ei primitiv, in culorile ei terne fragmente din viata mea. Asezandu-le una langa alta in vitrina imaginara a vietii mele, din ele   imi reconstitui existenta fiindca ele poarta amprentele sufletului meu de atunci.Si numarul cestilor mele de cafea tot creste…pentru fiecare mica victorie obtinuta impotriva timpului, simt nevoia sa ma rasplatesc cu o ceasca de cafea a carei textura, finete, colorit, marime, rotunjimi, imi va limpezi gandurile, ma va calma ca o sedinta de psihoterapie…Rorunjimile ei sunt aidoma unei mangaieri irezistibile…De la cestile cu motive orientale pictate manual cu diverse motive specifice, pasari, frunze, in culori contrastante, pana la cestile nemtesti din cobalt , cu patina timpului pe ele, dar stralucind prin model si distinctie, orice ceasca are loc in vitrina mea uriasa. Fiecare imi aminteste de cei cu care am impartit aroma cafelei si am alungat melancolia unei zile de toamna sau am fugit de caldura unei veri dogoritoare.

Mai am o multime de cescute noi pe rafturile sufletului meu care isi asteapta nerabdatoare momentele si companiile selecte spre a fi savurate cu licoarea magica pe care o ascund.

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Confesiunile unui scorpion și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Demonii schimbarii care ne bantuie

  1. Gina spune:

    Te-am urmarit, citindu-te. Mi-am plimbat privirea pe rafturile tale. Cele de dinainte. Urmatoarele vor avea forma, culoarea, marimea , aroma intamplarilor ce se vor petrece .
    De fapt, ce ai schimbat? Forma, nu? Ai dorit, de fiecare data, ceva mai frumos, mai special. Ai trecut si la o alta aroma. Tot forma, nu?
    Licoarea asta ne da, pret de nu stiu cate minute, mai multe sau mai putine-asta depinde de noi- senzatia unui alt inceput.
    Eu ma leg de maruntisuri- frunze , flori, pietricele, biletele, felicitari.Tin minte tot ce se leaga de ele. Nu stiu daca este schimbare. Pentru ca le pastrez. Cum tu pastrezi toate cescutele. Iti apartin. Ca si timpul lor.
    In privinta schimbarii, am mai multe directii- imi schimb tunsoarea, locul mobilei, o rochie.
    Asta, atunci cand vreau sa fug de ceva. Sa alung niste demoni.
    De fapt, ce vrem noi?
    Chiar, ce vrem ? Schimbare ? Sau imortalizarea momentului?
    Prinderea lui intr-o capcana invizibila?
    In momentul asta, cred ca vrem sa ne amagim. Sa capturam clipa. Si ajungem tot la vorba aia frumoasa’ carpe diem’.

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Buna dimineata,Frumoasa intelegere a textului…Chiar perfecta, as zice , ca o cescuta plina de arome ale unui sortiment de cafea necunoscut, imbietoare .Desigur, aspiram la mai mult, noul ne incita, ne inspira, cautam cafeaua datatoare de energie, de echilibru, de inspiratie…Unii o gasesc, altii dau vina pe regim pe criza, pe rivalitati, niciodata pe ei insisi.Pastrez cescutele pentru ca sunt bucati din mine, daca le-as sparge ar curge sange din ele, desi, uneori, privindu-le, incerc un sentiment de pudoare, de parca as fi o intrusa in propriul meu trecut.O zi buna, Gina si o aroma placuta la cafeaua de azi.

    Apreciază

  3. Vania spune:

    Tot la o schimbare mă gândesc şi eu de ceva vreme…

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Oare care ar putea fi aceasta?Orice, in afara de stilul blogului…

    Apreciază

  5. daurel spune:

    Schimbi locul, schimbi norocul! Se poate incepe cu locul unde bem cafelele: balcon, curte spre strada, la secretariat, cu seful…

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Ce bine ar fi sa fie totul atat de simplu.E doar o autoiluzionare ca se mai poate schimba ceva .Ramane realitatea care nu se poate schimba usor.

    Apreciază

  7. Vania spune:

    Nu la stilul blogului mă gândeam, ci la 22 noiembrie…

    Apreciază

  8. Maria Postu spune:

    Exista atatea schimbari posibile incat se intampla sa nu o intuesc pe cea corecta…

    Apreciază

  9. Lotus spune:

    Maria, tu sorbi povesti cu aroma de cafea… fiecare cescuta iti indulceste cafeaua cu povestea ei… trebuie sa fie tare bine!

    Apreciază

  10. Maria Postu spune:

    E adevarat…cafeaua ma inspira, si nu numai.UN anumit gen de muzica, o anumita vreme…bacoviana, sunt cele mai potrivite alcooluri care ma inspira.

    Apreciază

  11. Antonia spune:

    Privind prin aburul de cafea , pe jumatate detasata de realitatea din jur,intrezaresc posibile schimbari de fiecare data cand timpul imi permite sa-mi scot din „camara”memoriei , toate planurile incepute si neterminate sau toate gandurile si sperantele ramase in stadiul de proiect…Cafeaua ma trimite intr-o zona incomoda, situata in memoria afectiva si imi aminteste limitele , insuccesele, dezamagirile
    Asa ca , hai , mai bine sa pun cutia de cafea , la locul ei!!! Azi. Maine voi face acelasi gest de a lua lingurita, cutia , ceasca….

    Apreciază

  12. Maria Postu spune:

    Antonia, daca renunti la cafea, nu e o tragedie, daca nu renunti, nu e un viciu, (desi specialistii ma contrazic).Important e sa nu renunti la vise si al tot ce ne propulseaza inainte.MUltumesc pentru impartasirea gandurilor tale si iti dau lynkul unui text asemanator: https://mariapostu.wordpress.com/2009/02/27/tu-la-ce-vise-nu-ai-renuntat/

    Apreciază

  13. Antonia spune:

    Am „sorbit” impreuna multe destainuiri , in momente diferite din viata noastra …Stiu bine ca ai adunat atatea „cescute”de cafea in ultimii ani si sper sa le „asezi’ frumos, sistematic si inspirat in viitoarea ta carte de proza- cele 100 de povestiri….Succes!

    Apreciază

  14. Maria Postu spune:

    Draga Antonia, esti un observator, un cititor, un degustator atat de fin nu numai de muzica, profesia ta de altfel, ci si de tot ce inseamna gand sincer, dorinta de a impartasi ceva din sentimentele mele, celor care binevoiesc sa se aplece asupora lor, asa cum faci tu. Iti multumesc si iti doresc succes si tie .

    Apreciază

  15. Antonia spune:

    Ceea ce ne intristeaza zi de zi, observand atitudinile, gesturile, vorbele unor anumiti oameni din jurul nostru-tot mai multi-este lipsa de interes , de atentie ,de grija acordata Sentimentelor.
    Sa vezi , sa simti ,sa intelegi sentimentele pe care le traieste cel de langa tine ,poate un necunoscut…
    Ne grabim , mergem intr-o singura directie si privim oblic , nici macar in noi insine.
    Mai opriti-va , oameni buni si deschideti o carte , sa retraiti anii copilariei si sa simtiti din nou bucuria,uimirea, entuziasmul,veselia…

    Apreciază

  16. Maria Postu spune:

    Scrii atat de frumos, Antonia, ai atatea idei, incat iti propun sa-ti faci blog sau daca vrei, iti pot gazdui eu aici pe blogul meu artyicolele tale, desigur cu semnatura ta.Intr-adevar, „schimbarea” este molima acestui secol.

    Apreciază

  17. Antonia spune:

    Iti multumesc mult pt. cuvintele frumoase si pt amabila si tentanta invitatie de a scrie pe blogul tau
    E prea mult pt mine…Ma opresc la fidelul meu Jurnal care ma asteapta in fiecare zi si la muzica mea {pt care as avea nevoie de un textier…aviz !…} Astept cu interes si placere poeziile tale,
    povestirile….
    LA MULTI ANI pt maine…este ziua ta Inspiratie si deschidere catre tot ceea ce e bun si frumos in viata
    O seara placuta

    Apreciază

  18. Maria Postu spune:

    MUltumesc foarte mult ca ti-ai amintit. Multumesc si pentru asteptarea ta atat de calda, care sper sa ma stimuleze. Si tie o seara placuta si o saptamana inspirata.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s