Maruntisuri existentiale, existente marunte

Pentru unii viata se numara in secunde, ore, ani…Pentru altii, in cifrele din conturile personale.Altii isi contabilizeaza excursiile pe cele mai diferite meridiane: cate tari, cate traditii, cate civilizatii, tot atatea experiente de viata, tot atatea posibile existente traite in scurtul ragaz al unei excursii, in numarul de minute gratuite de pe telefon, in audienta unui articol de pe blog, in iubirile efemere sau in cele care supravietuiesc.Altii descopera intr-o carte mirajul unor vieti pe care nu le vor trai niciodata, ceea ce le sporeste amaraciunea de a fi, dar, pentru scurt timp, ii consoleaza si ii ajuta sa evadeze, fara riscul de a fi prinsi din urma si adusi inapoi ca niste infractori de drept comun.Cei mai multi oameni isi creeaza dependente si dependinte ale sufletului: nu pot trai fara sa-si bea cafeaua zilnica in compania nu-stiu-cui, luandu-si si porta de barfa cotidiana, fara tigari, fara alcool, fara telenovela preferata, fara ascunderea discreta in spatele unei masti de persoana virtuoasa a unui viciu cat de mic. Un tablou al lui Dorian Gray in miniatura care ne contabilizeaza experientele in numarul de riduri. Cu cat creste numarul de achizitii din experientele enumerate mai sus, cu atat persoana se considera mai realizata, mai satisfacuta de propria existenta.Am crescut sub acelasi cer, am vazut aceleasi emisiuni tv, am citi aceleasi carti si am stat la aceleasi cozi candva;dar avem vise atat de diferite si asteptari! Inca mai avem asteptari.Unii le-au pierdut pe drum.Unii asteapta pana in ultimul ceas sa vina un tren salvator care sa-i duca spre o directia visata o viata intreaga.Altii lasa sa treaca pe langa ei intercity si se urca intr-un tren de marfa. Apoi coboara undeva unde vor sa-si recicleze viata deoarece  prima, vorba lui Sorescu,(Iona) nu prea le-a iesit. Altii confunda o Rosinanta cu un bidiviu de rasa si pleaca sa castige cursa si uneori chiar reusesc sa iasa pe locul doi, cu conditia sa alerge de unul singur.

Altcineva, intre sinele de cale ferata, asteapta o inspiratie divina, o veste tulburatoare, un sens al  intarzierii trenului , chiar in momentul in care tu erai pregatit sa urci in el cu un bilet procurat cu viata ta.Altii se urca fara bilet si ajung. Ajung in gara tuturor posibilitatilor in care au crezut, chiar daca nu-i asteapta nimeni cu flori. Cine are nevoie de invingatori? Cine le recunoaste valoarea? E mai comod sa primesti si sa privesti cu compasiune, cu superioritate , pe cei invinsi.Mai este oare pentru ei pe undeva un maruntis de viata cazut de la masa invingatorilor?

Pe aceeasi tema: https://mariapostu.wordpress.com/2009/04/20/print-si-cersetor/

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Maruntisuri existentiale, existente marunte

  1. Gina spune:

    Maria, daca spusele tale ar avea ca motto’ vae victis’, as raspunde tot printr-o maxima’ Vanitas vanitatum et omnia vanitas!

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Din pacate, vata e plina de paradoxuri…Dar, recitind viziunea ta despre toamna, ma contaminez de optimism.

    Apreciază

  3. calinhera spune:

    Cum oare deosebesti o existentă măruntă de alta înseamnată? La scara istoriei palpabile, vreau să zic? Sau trebuie raportat doar la scară personală?

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Interesanta intrebare…M-am gandit sii la scara personala si la scara mai generala.As deosebi-o prin realizari, prin vise, implinite sau nu, prin puterea de a nu accepta anumite lucruri, luptand pana la ultima suflare pentru ele. Prin neacceptarea compromisului, a caderii in apa calduta a mediocritatii.

    Apreciază

  5. Lotus spune:

    Fiecare existenta este insemnata. Daca nu prin ea insasi, atunci macar prin sirul de evenimente pe care-l declanseaza de-a lungul unei vieti, prin modul in care interactioneaza si modifica alte „existente”.
    As spune ca eu-mi numar viata in clipe de fericire si cum pana acum nu m-a sufocat avalansa lor, afirm (pe buna dreptate, zic eu) ca sunt o femeie-copil🙂 …
    Tu in ce-ti masori viata?

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Ai nuantat foarte bine ideile mele, iti multumesc pentru o lectura asa de atenta.Daca am vorbit deste existente marunte nu am facut-o cu dispret ci cu compasiune si intelegere.Nu e vina lor , a mea ca nu ne putem depasi umbra, cum se zice in popor. E nevoie de o conjunctura favorabila care sa trezeasca in ei ambitia , dorinta de autoperfectionare.Intotdeauna i-am incurajat pe cei mai tineri decat mine, chiar in pofida dorintei lor, sa se autodepaseasca, sa caute in ei fiorul care-i face unici.Uneori am reusit sa-i stimulez si sa-i conving ca, dupa cum spunea Bonaparte, „fiecare soldat poarta in ranita bastonul de maresal”Viata mea?Exista doua vieti care uneori se separa:a familiei care se masoara in doua fiice…fara falsa modestie, exceptionale, si viata personala, care include si profesia, si unde masor doar neputinta de a ma accepta si de ma face acceptata, asa cum sunt.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s