Am fost de fata, fara sa ma pot bucura de nasterea ta
ca si cum eu as fi indraznit sa te nasc ignorand interdictia
astrelor, nu puteam opri sa-mi cresca solzii spaimei pe trup,
nici tentatia reintoarcerii in uterul primitor al marii,
te-am alaptat cu toate temerile mele si cu toate insomniile mele
inoculandu-ti cu perfidie in somn toate fapturile ce-mi bantuiau
prin sange, incat tu ai invatat inaintea mea sa te aperi de ele,
iubindu-le, oferindu-le trupul meu drept adapost si scut impotriva
singuratatii:aveau dreptate astrologii sa se teama de tine
si de faptul ca ai prins gustul sangelui, prea tarziu a venit refugiul
intr-un trup de sirena, acum sunt o lacrima a Altamirei
incercand de milenii sa-mi sap galeria salvatoare din dulcea ta
captivitate mirosind mereu a sange proaspat.
Share this:mariapostu.wordpress.com
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare
Despre Maria Postu
Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon...
Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...Nu insa si ultima: Cutia postala a cerului, Leonor si zanele...si mai urmeaza...
Acest articol a fost publicat în
Poeziile mele și etichetat
alaptat,
Altamira,
interdictie,
solzi,
spaima,
uter. Pune un semn de carte cu
legătura permanentă.
Poezie si proza online- WordPress Page 
sa fie , oare sufletul asemenea pesterii, bantuit de nelinisti, angoase
perfide, sapadu-si galeria salvatoare din dulcea
captivitate mirosind mereu a sange proaspat”?
ApreciazăApreciază
„e-am alaptat cu toate temerile mele si cu toate insomniile mele
inoculandu-ti cu perfidie in somn toate fapturile ce-mi bantuiau
prin sange, incat tu ai invatat inaintea mea sa te aperi de ele,
iubindu-le, oferindu-le trupul meu drept adapost si scut impotriva
singuratatii” – nu pot să spun decât MINUNAT…
ApreciazăApreciază
Draga Gina, raspunsul tau e u poem.da, se poate si asa.Ar trebui sa-ti ofer volumul din care face parte acest poem deoarece rupt din context, el capata si alte semnificatii decat cele din carte.O seara minunata.
ApreciazăApreciază
Cristian Lisandru: asa este, avem tendinta de a fugi uneori de noi insine, transferand altora cosmarurile noastre de teama ca singuratatea sa nu ne atinga prea devreme.
ApreciazăApreciază
Un poem frumos, bine susţinut. Mi-a făcut plăcere.
ApreciazăApreciază
MUltumesc foarte mult.Oasemenea apreciere din partea unui poet, chiar este o onoare.
ApreciazăApreciază